I. Pătruţ, în 1942, în Folklor dela românii din Sârbia, vorbind despre limba românilor timoceni, afirma:
„Din punct de vedere al graiului, teritoriul locuit de aceşti Români se împarte în două părţi: una mai mare, la
Vest, care aparţine graiului bănăţean, şi a doua la Est, în Craina, în care se vorbeşte un graiu foarte apropiat
de cel din partea apuseană a Olteniei”, oferind şi o succintă descriere a diferenţelor dintre cele două idiomuri:
„Deosebirea dintre cele două graiuri o constitue mai ales felul în care se pronunţă sunetele
t,
d, urmate de e, i,
şi africatele
ĉ,
ĝ (ce, ge). În localităţile cu graiu bănăţean, în loc de
t,
d (urmate de e, i) se rosteşte
ć,
dź,
iar în loc de
ĉ,
ĝ (ce, ge),
ś,
ź. În localităţile care ţin de graiul oltenesc,
ĉ,
ĝ se rostesc ca în limba literară (ce, ge),
dar
t,
d (urmate de e, i) devin
t’,
d’, ca în Vestul Olteniei şi prin Transilvania” (Pătruţ 1942: 331).
p. 75
Annemarie SORESCU MARINKOVIĆ,
Cultura populară a românilor din Timoc – încercare de periodizare a cercetărilor etnologice,
Philologica Jassyensia, An II, Nr. 1, 2006, p. 73-92
http://iit.iit.tuiasi.ro/philippide/asociatia/asociatia_admin/upload/II_1_Marinkovic.pdfAm aplicat următorul sistem de transcriere fonetică:
ć – africată alveo-palatală surdă, apărută ca urmare a palatalizării dentalei
tđ – africată alveo-palatală sonoră, apărută ca urmare a palatalizării dentalei
dl’ – pronunţarea palatalizată a consoanei
lm’ – pronunţarea palatalizată a consoanei
mń – pronunţarea palatalizată a consoanei
np’ – pronunţarea palatalizată a consoanei
pś – consoană fricativă, cu locul de articulare între
s şi
şź – consoană fricativă sonoră, cu locul de articulare între
z si
jDin motive tehnice, africata arhaică
dz a fost notată cu două grafeme.
Pentru redarea lui
x am recurs, de asemenea, la două grafeme, pentru a
evidenţia legătura cu etimonul sârbesc
6.
__________
6 ) De exemplu checsuri (< sr. keks).p. 237
sud s.n. tribunal:
Şî cum o fost ea, că n-o călătorit, o fost în oraş o stat, şî cum i-o plăćit
locuinţa şî tot, tot o trăbuit să scrie, că dă numai śeva ar fi luat dă la ea,
dăloc
sud, masa sărăśască, rău ć-o peđepsât că furi p-al sărac, nu?
Şî vińe el şî vinđe lu altu ńam. Ş-or aźuns în
suduri. Şî năcaz după ea, ş-o
rămas atâta dă săracă şî el moare, când o gătat bańi, o murit popa.
p. 247
AUT, XLIV, 2006, p. 231-251
DIN LEXICUL DIALECTAL AL SATULUI TORACU-MIC, BANATUL SÂRBESC
de Annemarie SORESCU MARINKOVIĆhttp://www.litere.uvt.ro/vechi/documente_pdf/stiintefilologice/2006_integral.pdfПисмо постоји, пишите, нико нам не брани
