Vlaški jezik je popularni srpski naziv za rumunske dijalekte, kojima kao svojim maternjim jezikom govore Vlasi istočne Srbije. To je jezik samo u etno ili socio-lingvističkom smislu, ne i po naučnim lingvističkim kriterijumima, prema kojima su kategorisani savremeni književni jezici i njihova narečja. Prema tim kriterijumima, vlaški jezik pripada rumunskom književnom jeziku, i odnosi se prema njemu kao i svako narečje prema svom normiranom jezičkom idiomu. To nesvesno priznaje i svaki Vlah, ma koliko priprost bio, kada na svom maternjem dijalektu kaže za sebe ko je i šta je, i kako mu se zove jezik koji je upio sa majčinih usana! Ta rečenica na književnom rumunskom glasi:
Eu sunt român care vorbeşte româneşte! A na vlaškim dijalektima glasi ovako:
Ĭuo sînt rumîn kare vorbĭaşće rumîńaşće / Ĭo sînt rumîn kare vorbĭeşťe rumîńеşťe! Vlaški jezik je, zapravo, narodni rumunski jezik, čija je specifičnost u tome što već nekoliko vekova živi u osami, van rumunske matice, i bez ikakvog dodira sa njom, a u okrilju i pod snažnim uticajem nesrodnog srpskog jezika, pred kojim je na kraju i potpuno poklekao. Ovaj rečnik, nazvan Vorbar u duhu narodnoga govora Vlaha, jeste poduhvat jednog etnologa, Vlaha, sa grupom entuzijasta, koji golim rukama vade vlaške reči ispod jezičke ruševine, pomno ispituju koja sećanja u naroda budi njihov poslednji šapat, i pažljivo ih slažu u otvorenu riznicu vlaške duhovne kulture, koja je do sada bila tajanstvena i nepoznata, a od sada je na internetu otvorena svakom, i dostupna svima!
Vlaški jezik (limba rumân’ască) este denumirea populară sârbească a dialectelor româneşti vorbite ca limbă maternă de rumân’ii din Serbia răsăriteană. Aceste dialecte nu reprezintă o limbă de sine stătătoare decât în sens etno- sau sociolingvistic, nu şi dacă recurgem la criteriile ştiinţifice lingvistice după care sunt categorizate limbile literare contemporane şi dialectele acestora. Conform acestor criterii, limba rumân'ască aparţine limbii române (dialectului dacoromân) şi se comportă faţă de aceasta ca orice dialect faţă de varianta sa lingvistică normată. Acest lucru este acceptat la nivel inconştient de orice rumân, oricât de needucat ar fi, când spune, în dialectul său matern, cărei naţii îi aparţine şi cum se numeşte limba pe care a supt-o de pe buzele mamei! Această frază sună în felul următor în limba română standard:
Eu sunt român care vorbeşte româneşte! Iar în dialectele rumân'eşti sună astfel:
Ĭuo sînt rumîn kare vorbĭaşće rumîńaşće / Ĭo sînt rumîn kare vorbĭeşťe rumîńеşťe! Limba rumân'ască este, practic, limba română populară, al cărei caracter specific constă în faptul că, de câteva veacuri, se dezvoltă în izolare, ruptă de trunchiul comun românesc şi fără niciun contact cu acesta, sub influenţa puternică a limbii sârbeşti, cu care nu se înrudeşte, dar în faţa căreia, într-un final, a îngenuncheat. Acest dicţionar, intitulat Vorbar, în spiritul graiului popular al rumân'ilor, reprezintă iniţiativa unui etnolog, rumân de origine, şi a unui grup de entuziaşti, care, cu mâinile goale, scot cuvintele rumân'eşti de sub ruinele limbii, cercetează cu atenţie ce sentimente trezeşte în popor ultima lor şoaptă şi le aşează cu grijă în tezaurul culturii spirituale rumân'eşti, care până astăzi a fost necunoscut şi misterios, însă de acum încolo este deschis oricui pe Internet şi disponibil tuturor!
http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/ojeziku.php
