Florum VLAHA ISTOČNE SRBIJE

Izvor:

Njagu Đuvara, Kratka istorija Rumuna za mlade (O scurtă istorie a rumănilor, povestită celor tineri de Neagu Djuvara), Bucureşti 2002 , prevod na srpski Florin Ursulescu - Novi Sad 2004, 142-143.

[...] Za vreme, takođe, Šerbana Kantakuzina počinje i jedna poljoprivredna i prehrambena revolucija: kod nas se prvi put gaji kukuruz, biljka koju su otkrili Španci u Meksiku vek i po unazad. Rumun konstatuje da je brašno koje se dobija od zrna kukuruza istovetno sa projom od prosa, od koga se spremao kačamak još u doba Rimljana (to je dokazano dokumentima), a možda čak i ranije. Proso je vekovima ostalo omiljena žitarica Rumuna, mislim da je tako bilo i zbog toga što je to žitarica koja naj brže niče i razvija se: ako se seje 1. maja, 15. juna može se požnjeti. U jednoj zemlji u kojoj haraju divljačke racije i ratovi, ako se ima sreće da u tih šest nedelja bude mirno, mogla bi osnovna hrana da se stavi na čuvanje na godinu dana. Ako napadaju Turci ili Tatari, natrpaju se džakovi i deca u seljačka kola i beži se u planine. Međutim, kukuruz je odjednom bio višestruko koristan: učinak na jednoj parceli zemlje veći je, ukus proje je bolji, a zrna više odgovaraju kao hrana za konje i živinu - tuluzina se može upotrebljavati za loženje vatre, a čak kada je suva, njom se mogu hraniti volovi tokom čitave zime. Zbog toga se postepeno u čitavom XVIII veku gajenje kukuruza širi na celu zemlju i ono postaje, iz godine u godinu, osnovna kultura kako u Erdelju tako i s ove strane Karpata, jer kod jednog naroda u velikoj meri se ustaljuju običaj i vezani za ishranu. U Vlaškoj će biljka biti nazvana porumb (zbog sličnosti klipa kukuruza sa golubom!), u Moldaviji papušoj, a u Erdelju ima nemačko ime - kukuruz.
Neki autori smatraju da je uvođenje gajenja kukuruza jedan od razloga porasta broja stanovnika u kneževinama u XVIII veku, uprkos surovosti tog perioda. [...]


(https://forum.paundurlic.com/proxy.php?request=http%3A%2F%2Fupload.wikimedia.org%2Fwikipedia%2Fcommons%2Fthumb%2F3%2F32%2FMaispflanze.jpg%2F250px-Maispflanze.jpg&hash=d18252046b07e092f49a260e0df0810fe3184bd3)

Официјелни назив porumbul за ову биљку на књижевном румунском језику, као и регионализми cucuruz односно popuşoi врло су интересантни и за Влахе североисточне Србије.
Интересантни пре свега због добијања одговора на питање ко су, заправо, Власи североисточне Србије и којим језиком говоре.

Власи Царани у Неготинској и Тимочкој крајини кукуруз зову porumb, баш као и румуни на свом књижевном језику.
Као што смо видели из Паунових прилога о досељавању становништва Неготинске крајине, велика већина Влаха се управо доселила са простора некадашње Влашке, кнежевине у којој је кукуруз, због свог облика, назван порумб, што у преводу са румунског значи голуб.

Из Аустроугарске досељени Унгуреани су, пак, за ову врсту биљке  задржали архаични немачки назив кукуруз (изговара се кукурудз) што се савршено подудара са оним о чему пише Њеагу Ђувара - да су Румуни на територији која је била под влашћу Хабсбурговаца, преузели од Аустријанаца назив за кукуруз.

Интересантан је и трећи назив за кукуруз на румунском језику " papuşoi". Нисам сигуран за Царане, али  знам да се код Унгуреана среће и термин "Папуша" који означава, ако се не варам, млад клип кукуруза.

Да ли је "Папуша" дошла са досељеницима из Молдавије или код Унгуреана има неко друго значење, не бих мога да кажем.

Citat: Vlad poslato 16.03.2008. 16:06
Интересантан је и трећи назив за кукуруз на румунском језику " papuşoi". Нисам сигуран за Царане, али  знам да се код Унгуреана среће и термин "Папуша" који означава, ако се не варам, млад клип кукуруза.

Да ли је "Папуша" дошла са досељеницима из Молдавије или код Унгуреана има неко друго значење, не бих мога да кажем.

Păpuşa znači lutka, a izgleda da je păpuşoi, naziv za klip kukuruza, dobio to ime zbog sličnosti sa tom igračkom:

http://dexonline.ro/search.php?cuv=papusa (http://dexonline.ro/search.php?cuv=papusa)

http://dexonline.ro/search.php?cuv=papusoi (http://dexonline.ro/search.php?cuv=papusoi)

Naravno i u Banatu se kaže kukurudz, a porumb se uči u školi kao književni naziv.

http://dexonline.ro/search.php?cuv=cucuruz (http://dexonline.ro/search.php?cuv=cucuruz)

U vezi sa golubom (porumb ili porumbel na književnom), zanimljivo da je latinski oblik columba  u rumunskom dao porumb, a u španskom paloma. Ipak Banaćani kažu golâmb.

Citat: virgil poslato 16.03.2008. 19:43


U vezi sa golubom (porumb ili porumbel na književnom), zanimljivo da je latinski oblik columba  u rumunskom dao porumb, a u španskom paloma. Ipak Banaćani kažu golâmb.

Baš kao i kod Ungureana južno od Dunava  :D

Kad kukuruz krene da pušta klipove to se zove "popuša " i to traje dok ne stigne u fazu za kuvanje. Svila se zove "kika ". Zaperci su "puj". Ovo se sve odnosi na moj kraj .
Ali ima tu još nešto znamo da je kukuruz u Evropu stigo u 16 veku. Da je njegov naziv "maes", možda je odatle i ime za proju-"malaj"

Citat: Floramare poslato 16.03.2008. 22:53
Kad kukuruz krene da pušta klipove to se zove "popuša " i to traje dok ne stigne u fazi za kuvanje ,Svila se zove "kika ".Zaperci su "puj".Ovo se sve odnosi na moj kraj .
Ali ima tu još nešto znamo da je kukuruz u Evropi stigo u 16 veku.Da je njegov naziv "maes" ,možda je odatle i ime za proju-"malaj"

"Kika", ili kako se piše na rumunskom, "chica", ("chi" se čita "ki"), znači (duga) kosa.

http://dexonline.ro/search.php?cuv=chica (http://dexonline.ro/search.php?cuv=chica)

Malaj, zapravo mălai, je prvobitno proso, biljka iz "starog" sveta. Kad je kukuruz bio uveden u ovim krajevima njegovo brašno je podsećalo na brašno od prosa.

http://dexonline.ro/search.php?cuv=malai (http://dexonline.ro/search.php?cuv=malai)


U Banatu jedna od upotreba mălaia je coleaşa, ili koljaša po srpskom pravopisu. Proja je južnoslovenski naziv za coleaşu.

http://dexonline.ro/search.php?cuv=coleasa (http://dexonline.ro/search.php?cuv=coleasa)

Citat: virgil poslato 16.03.2008. 23:52

    Malaj, zapravo mălai, je prvobitno proso, biljka iz "starog" sveta. Kad je kukuruz bio uveden u ovim  krajevima njegovo brašno je podsećalo na brašno od prosa.

Полутачно,  :) затошто кукурузно брашно није "подсећало" него је буквално заменило просено брашно!

Истражујући традиционалну исхрану код Влаха Горњег Пореча, наишао сам на несумњиву етнографску потврду да су се "vr-odată malaiu şî turta" спремали од просеног брашна. Чак сам у Танди забележио сећање да су у набавку проса за исхрану "ai noştri ai batrîń" ишли "la Ćimoc". Истинитост ове чињенице се лако да доказати и терминолошком анализом.

У основи је лат. реч mille која, према Дивковићем речнику, значи ,,хиљада, врло много, небројено", а која је код Влаха сачувана у облику речи ,,miie« са непромењеним значењем. С друге стране је биљка просо која се од праисторије па све до касног средњег века, (тачније: до појаве кукуруза), користила за хлебно брашно, и као таква добила латински назив panicum milleaceum. Реч ,,panicum" је латински назив за просо, а настала је од облика panis чији је етимолшка основа pascor ,,хранећи". Због тога на латинском језику ,,panis« истовремено значи и ,,хлеб", код Влаха je ова реч сачувана у облику ,,pîńe". (Нисам сигуран да ли код свих Влаха, јер знам да Буфани у Мајданпеку, који су старином Олтенци, хлеб зову »pitǎ«).

Од  ,,miia« (<mille) меси(o) се ,,malai" који је са доласком кукуруза (лат. назив Zea mays) заменио само ,,супстанцу", али је задржао име. Погача од кукурузног брашна код нас се спрема(ла) на два начина, и то када се журило, када није било довољно времена, брашно се месило са хладном водом, и тада се добијала ,,turta", а када се брашно месило ,,cu apa fiartǎ" и уз мали додатак пшеничног браша као импрегнатива – добијао се ,,malai"! (Дакле, Виргил није у праву када поистовећује "проју" и "кољашу", али о овој посластици ћемо, ако бог да, егленисати другом приликом!)

Потпуно је иста ,,историја" и код Срба. Од проса се меси проја (вл. malai) и пројара (вл. turta).

Реч ,,turta" је опет интересантна на свој начин. Прикупљајући грађу о обредним хлебовима уочио сам да наше жене према облику јасно разликују два типа: а) дугуљасте, и б) округле колаче. Дугуљасте зову ,,ľimba" а округле зову ,,turta".  Реч је, наравно, латинског порекла и настала је од придева tortus »завојит, кривуљаст", који је партицип од torqueo, torsi, torsum »вити, обртати, окретати«, сачуван код нас у речима tuorsu ,,предење" и întuorsu ,,враћање, окретање".  Из овога следи да су наша ,,турта", српска ,,торта" и шпанска ,,тортиља" близак језички род!

*
Као допуну, цитирам један одломак из књиге Victora Kernbacha, UNIVERSUL MITIC AL ROMANILOR,  који  потврђује оно што сам горе написао.                                                                       
   
"Înainte de a căuta similitudini lingvistice, se cuvine să poposim asupra unui fenomen etnografic elocvent. Ştim că dacii mâncau mămăligă pe care o făceau din mei măcinat, exact aşa cum o fac azi românii din mălai (făină de porumb). Într-o anumită zonă italică se consumă un fel de terci, ca o mămăligă pripită (polenta), ce pare un aliment moştenit de la etrusci. De milenii, în Georgia oamenii mănâncă ghomi - în prezent însemnând ,,mămăligă", dar care la origine însemnase ,,mei" (mii d'Italie); se mai mănâncă şi hinkili - ,,terci"; ambele feluri se prepară din făină de porumb, aşa cum până în sec. XVI fuseseră preparate din făină de mei." 

(https://forum.paundurlic.com/proxy.php?request=http%3A%2F%2Fwww.congovision.com%2Fscience%2Ftedanga11_clip_image029.jpg&hash=e35df4f5d50bdea41309e1c13eaf95b0371703d4)

На слици су зрна проса (ситна, прос-ута), односно "miia" који наши људи сликовито описују да је "као жива" ("miiu ie facut marunt, marunt, şî fuźe ca arźintol viu").

               Горњим прилозима на тему кукуруза и проје, додајем и одломак из Росетијеве ,,Историје румунског језика" (Al. Rosetti, Istoria limbii române, Bucureşti, 1986, p. 771)

               Alvar a montré que les Atlas régionaux fournissent des matériaux épars, dont il est difficile de tirer une image d'ensemble cohérente, tar. dis que les Atlas généraux (par exemple YALF, VAIS, YALR et le NALF d'Albert Dauzat) sont précieux, par la vue d'ensemble qu'ils fournissent sur les parlers enquêtes.
               L'enquête sur les mots et les choses, fondée sur les éléments ethnogra¬phiques, devient donc indispensable pour les dialectologues.
               Nous voudrions donner ici quelques exemples pour lesquels l'application de cette méthode, dans la recherche des éléments communs aux langues de sud-est européen, pourrait donner des résultats importants.
               1. Le nom du maïs en roumain et en bulgare. Le maïs a constitué pendant longtemps, en Roumanie, la nourriture de base du paysan. La plante a été importée dans la Péninsule Balkanique de l'Egypte et de l'Afrique du nord. Elle a pénétré au nord du Danube au début du XVIe siècle, où elle a remplacé la culture du millet.
               Les noms du maïs, dans le territoire nord-danubien de langue roumaine (narlers dacoroumains) sont répartis comme suit:
                păpuşoi (<păpuşă «poupée», par rapport à la forme du fruit), en Moldavie; mălai «farine de maïs» dans le nord de la Transylvanie; cucuruz «fruit de forme allongée» dans le centre de la Transylvanie; tenchi Tterme venu du magyar, 2 localités), dans l'ouest de la Transylvanie, et porumb (ressemblance du fruit avec un pigeon), dans le reste du territoire (Oltenie, Valachie et Dobroudja).
En Bulgarie le maïs porte plusieurs dénominations. Nous retenons le terme gălăb(i),«pigeon», dans le nord-est du territoire, calqué sur dr. porumb («pigeon» et «maïs»).
               2. Le terme mămăligă «bouillie de farine de maïs», «polenta» est attesté dans toutes les langues balkaniques, avec le même sens qu'en roumain: te. ott. mămăliga, s. - cr. mamàljuga, alb. mamalingë, n.-gr. mamalika.

Још пар напомена из нашег фоклора.
Подсетио бих на песме (ја их на жалост немам у фонотеци), које почињу стиховима:

1.
Pui, pui, pui porîmba lui
cî ş-asară o facui!

и

2.
Cucurudz cu panan-sus

Најдуховитија је, међутим, ова изрека коју сам записао још седамдесетих година у Рудној Глави:

În cucurudz ş-în pulă ńiścînd să nu cŕedz, că puot să ći ijđa cînd nu ći nadăi!
У кукуруз и курац никад да не верујеш, јер могу да те издају када се не надаш!

Citat: Paun poslato 17.03.2008. 09:48
У основи је лат. реч mille која, према Дивковићем речнику, значи ,,хиљада, врло много, небројено", а која је код Влаха сачувана у облику речи ,,miie« са непромењеним значењем.

Da li je mille zaista osnova, posto se latinski naziv za biljku milium pise sa jednim "l"?

Citat: Paun poslato 17.03.2008. 09:48
С друге стране је биљка просо која се од праисторије па све до касног средњег века, (тачније: до појаве кукуруза), користила за хлебно брашно, и као таква добила латински назив panicum milleaceum. Реч ,,panicum" је латински назив за просо, а настала је од облика panis чији је етимолшка основа pascor ,,хранећи".

Postoje nekoliko vrsta prosa. Ne znam dovoljno srpski, ali ovaj latinsko-engleski recnik daje

milium (lat.) = millet (eng.) [proso]

panicum (lat.) = a kind of wild millet (eng.) [vrsta divljeg prosa]

http://catholic.archives.nd.edu/cgi-bin/lookdown.pl?millet (http://catholic.archives.nd.edu/cgi-bin/lookdown.pl?millet)


Rumunski etimoloski recnik daje

milium (lat.) = mei (rum.) [proso], sa naucnim nazivom Panicum miliaceum (jedno "l")

http://dexonline.ro/search.php?cuv=mei (http://dexonline.ro/search.php?cuv=mei)

a za mălai daje vise smisla:

MĂLÁI, mălaie, s.n. 1. Făină de porumb. * (Reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit şi copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (şi cu zahăr). *  Expr. Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. *  Compus: mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. * Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din seminţele plantelor oleaginoase. 3. (Reg.) Porumb; p.restr. boabe de porumb. 4. (Reg.) Mei; p.restr. boabe de mei. 5. (Bot.; reg.) Mătură. 6. Compus: mălaiul-cucului = a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa). b) plantă erbacee cu frunze liniare şi flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). [Pl. şi: mălaiuri] - Et.nec.

U vezi sa "Panicum miliaceum" pogledajte i

http://www.mobot.org/gardeninghelp/plantfinder/plant.asp?code=A758 (http://www.mobot.org/gardeninghelp/plantfinder/plant.asp?code=A758)

Citat: Paun poslato 17.03.2008. 09:48
Због тога на латинском језику ,,panis« истовремено значи и ,,хлеб", код Влаха je ова реч сачувана у облику ,,pîńe". (Нисам сигуран да ли код свих Влаха, јер знам да Буфани у Мајданпеку, који су старином Олтенци, хлеб зову »pitǎ«).

"Pâine" je hleb na književnom. Banaćani kažu "pită", u svetu vrlo prostranjena reč prastare srednjoistočne etimologije, srodna sa italijanskom "pizza".

Citat: virgil poslato 17.03.2008. 14:17
 
   Banaćani kažu "pită", u svetu vrlo prostranjena reč prastare srednjoistočne etimologije, srodna sa italijanskom "pizza".

Сетих се у међувремену песмице коју сам певао у детињству чувајући стоку на падинама рудноглавског брда, уз пратњу "виолине" направљене од сасушене стабљике кукуруза. ("Свирање" на оваквом инструменту звало се, иначе, scrţońală).

Ево те шаљиве песмице:

Arńică ńevasta-mĭa
nu maĭastă-n sat ca ĭa!
Đimińaţa cînd sa scuală
păn-la prîndz abĭa sa spală!
Da cînd pľacă dupa sîtă -
ĭa cu sînu pľin đi pită!
Şî đi sîtă nu-ntraba
pănă pita nu-ş mînca!

Citat: virgil poslato 17.03.2008. 14:17

    Expr. Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat.

... а ово сам чуо ако не у сваком, а оно бар у сваком другом влашком селу, наравно у дијалекатском облику:

A trăit traiu, a mâncat mălaiu

;D

Додуше, ја сам више љубитељ coľaşe или mamaľige, за коју ме, опет, везују успомене из чобанских дана када смо довикивали једни другима с брда на брдо:

Cum ći strîgă? - Mamaľigă!
Cum ći cĭamă? - Sorbidzamă!

Citat: virgil poslato 17.03.2008. 14:17

  Da li je mille zaista osnova ..

Ево шта каже даље прекопавање Дивковићевог речника:

milium, ii [μελινη] p r o s o, p r o j a

што значи да је, по овом аутору, латински назив за просо грчког порекла!
[Реч је о Латинско-хрватском речнику М. Дивковића, штампаног у Загребу 1900. г.]

У даљој анализи проблема треба имати у виду да Власи имају две лексеме:

- miĭ (ботанички) "просо"
- malaĭ (кулинарски) "проја"

па би овде добродошао неко ко није бежао са часова латинског, јер је мој латински - као и код осталих Влаха - изворног, чобанског порекла!  ::)

<sup>Ево шта каже даље прекопавање Дивковићевог речника:

milium, ii [μελινη] p r o s o, p r o j a

што значи да је, по овом аутору, латински назив за просо грчког порекла!
[Реч је о Латинско-хрватском речнику М. Дивковића, штампаног у Загребу 1900. г.]</sup>
Ovaj je rečnik izrđen po drugom hrvatskom i šestom nemačkom  izdanju Heinichenova rečnika(koji je obradio Wagener,Leipzig 1897.)

Citat: Paun poslato 17.03.2008. 14:54
Ево шта каже даље прекопавање Дивковићевог речника:

milium, ii [μελινη] p r o s o, p r o j a

што значи да је, по овом аутору, латински назив за просо грчког порекла!
[Реч је о Латинско-хрватском речнику М. Дивковића, штампаног у Загребу 1900. г.]

Verovatno da je osnovni naziv indoevropski, to jest potiče iz vremena pre odvajanja raznih jezičkih grupa (grčki, latinski, germanski, keltski, trački, iranski, sankskritski, slovenski, baltički, i drugi). Osnivam ovaj zaključak na prisustvu srodne reci malnus u litvanskom jeziku:

millet
cereal grain, c.1400, from M.Fr. millet, dim. of mil "millet," from L. milium "millet," cognate with Gk. meline, Lith. malnus (pl.) "millet."

http://www.etymonline.com/index.php?l=m&p=15 (http://www.etymonline.com/index.php?l=m&p=15)

Zanimljivo da je naziv proso poznat i na engleskom. Možda je i proso indoevropska reč.

http://en.wikipedia.org/wiki/Proso_millet (http://en.wikipedia.org/wiki/Proso_millet)

(https://forum.paundurlic.com/proxy.php?request=http%3A%2F%2Fupload.wikimedia.org%2Fwikipedia%2Fcommons%2Fa%2Fa4%2FPanicum_miliaceum0.jpg&hash=35e3adfb5bb69dadd2b2a20044c5558eb4d92ee4)




U vezi zamene prosa sa kukuruzom, sećam se opaske Bĭeşîna dă  mălaĭ puće măĭ rău dăcât a dă cucurudz.  :D

Citat: Paun poslato 17.03.2008. 14:54

Citat: virgil poslato 17.03.2008. 14:17

    Expr. Şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat.

... а ово сам чуо ако не у сваком, а оно бар у сваком другом влашком селу, наравно у дијалекатском облику:

A trăit traiu, a mâncat mălaiu

;D

Сећам се да сам као дете имао прилике да чујем да, када старије особе на некој седељци у селу говоре о оном ко је доживео дубоку старост, поред оне чувене :

"i-a dat dumńedzau sâ aibe albińe albe" још кажу оно што је Паун написао :"А trăit traiu', a mâncat mălaiu" ;)

Citat: Paun poslato 17.03.2008. 11:38
În cucurudz ş-în pulă ńiścînd să nu cŕedz, că puot să ći ijđa cînd nu ći nadăi!
У кукуруз и курац никад да не верујеш, јер могу да те издају када се не надаш!

Ovo me je podsetilo na jednu priču o neuljudnom seljaku kojem je Isus Hristos pretvorio kukuruz u kurčeve. Priča, duga oko 2700 reči, je pripisana velikom piscu Jonu Krjangu (Ion Creangă) iz devetnaestog veka, jednom od stvaratelja rumunske književnosti. Naravno njegove priče, koje se uče u prvim godinama školovanja, nisu nepristojne - kao ova sledeća - i mnogo su voljene od mladih i starih.

Za sada postaviću samo početne pasuse, a ako vam se sviđa, daću vam i ostalo:


Amu cică era într-un sat un ţăran. Şi ţăranul acela a ieşit odată în ţarină să samene nişte păpuşoi. Şi cum semăna el, tocmai atunci s-a nimerit să treacă pe-acolo Hristos şi cu Sfântul Petrea. Hristos să nu tacă molcum şi să-şi caute de drum?

- Da ce semeni acolo, om bun? întrebă el.

- Ia, nişte pule semăn, răspunse ţăranul cu obrăznicie.

- Pule ai zis că semeni, pule să dea Dumnezeu să se facă, zise Hristos, blagoslovind semănătura din treacăt cu amândouă mâinile, şi apoi se tot duse în drumul său cu Sf. Petrea, care nu-şi putea stăpâni mirarea de cuvintele ce auzise că au ieşit din gura lui Hristos, pentru că niciodată nu mai vorbise Mântuitorul aşa de buruienos.

Ţăranul, după ce mântui de semănat se întoarse acasă. Apoi, la vremea prăşitului a venit de a prăşit păpuşoii după rânduială şi iar s-a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să vadă? În loc de păpuşoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drăgăleţe de pule, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze si mai răsbelite!


- nastavlja se -

Maj vrjec, nu maj vrjec?

Citat: virgil poslato 21.03.2008. 15:12

   Maj vrjec, nu maj vrjec?

Au, bre Virgil, tu nai ińimă baş ńiścît?
Parche ńi slubodz vr-o TV seria latino-americhană: miarźe, miarźe şî odată, cînd ie măi frumuos - tu dai reclame?!!!

Măi vriem, dacum nu!
Aid, prolunźaşće povasta, ama fara "Stanka scurtă"!

PS. Cînd în sala mare, în Casa đe cultură în satu mieu, măi întîń noi saćańi adunaţ dumińica đi pi śuoś, ńam uitat la televizor, ieria întra totă emisie lungă ođină ... Puaće-fi apruape la jumataće đi śas, nu ieŕa ńimica. Televizoru taśe ca mutu, ama pi ecrano-la đi tota vŕiamia a statut scrisura: "КРАТКА СТАНКА"! Am fuost copilandru, şî mam mirat io mult care va fi aia "Stanka scurtă", cî lînga coľiba-mia, în Ogaşu lu Blîgoian, am avut o veśină, a chemato Stanca lu Luţu lu Pau, iam dzîs uina Stanca, ama a fuost muiaŕe cum trîabie, n-a fuost scurtă! Da ńiś nu mia dat în gînd cum a fi suost facută aia "Stankă", đin televizoro-la, şî śi ia fi faľit đi a spus cî ie scurtă, saracă đi ia, şî sî nu măi fiie la ńima aşa śeva!

Citat: Paun poslato 21.03.2008. 16:17

PS. Cînd în sala mare, în Casa đe cultură în satu mieu, măi întîń noi saćańi adunaţ dumińica đi pi śuoś, ńam uitat la televizor, ieria întra totă emisie lungă ođină ... Puaće-fi apruape la jumataće đi śas, nu ieŕa ńimica. Televizoru taśe ca mutu, ama pi ecrano-la đi tota vŕiamia a statut scrisura: "КРАТКА СТАНКА"! Am fuost copilandru, şî mam mirat io mult care va fi aia "Stanka scurtă", cî lînga coľiba-mia, în Ogaşu lu Blîgoian, am avut o veśină, a chemato Stanca lu Luţu lu Pau, iam dzîs uina Stanca, ama a fuost muiaŕe cum trîabie, n-a fuost scurtă! Da ńiś nu mia dat în gînd cum a fi suost facută aia "Stankă", đin televizoro-la, şî śi ia fi faľit đi a spus cî ie scurtă, saracă đi ia, şî sî nu măi fiie la ńima aşa śeva!

La noi a scris "Kratka stanka zbog tehničkih razloga". Vreo două-trei ceasuri.

Povestea pulii

-partea doua-


- Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncuşoara mea de toată vara, zice ţăranul, scărpinându-se în cap şi trântind cuşma de pământ cât ce putu. Asta n-am păţit-o de când m-a făcut mama... 'tu-i maţele aerului! - Ei, ei! Amu ce-i de făcut? - 'Tu-i-aş descântecul celui cu blagoslovenia, că pocit a mai fost la gură.

Şi cum şedea ţăranul uimit, numai iacă ce trecea pe-acolo un potâng de babă.

- Bună-vremea, om bun, zise ea.

- Să-mi bag genunchiul in vâjoiul cui ştiu eu, mătuşă, zise ţăranul îndrăcit de năcaz...

- Dar ce, Doamne iartă-mă eşti aşa măshcărăgios, măi omule, zise baba posomorâtă. Nu ţi-i oarecum să vorbeşti aşa, de faţă cu o bătrână ca mine?

- D-apoi cum să mai vorbesc şi eu, mătuşă, când vezi cum s-a făcut Dumnezeu râs de muncuşoara mea. Da', la sărăcia în care mă găsesc, pule-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, ş-apoi mai zi şi dumneata dacă ai ce...

Când se uită baba pe ogor, îşi pune mâinile în cap de ce vede... pule şi iar pule, belite si răsbelite , în toate părţile.

- Vai de mine şi de mine, nepoate! Asta încă-i una.

- Ba dac-ar fi numai una, ce ţi-ar fi, mătuşă! Dar aşa sunt sute şi mii de mii, în cur să le ţii!.. 'Tu-i aşa şi pe dincolo că nu ştiu ce să mai fac. Îmi vine să mă spânzur, nu altceva.

- Ia las', nepoate, zise baba uitându-se cu jale la pule... De unde ştii c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata?

- Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici duşmanilor mei, mătuşă, dar unde s-a mai auzit o chiznovăţie ca asta - să mănânci pule în loc de păpuşoi! Ia învaţă-mă şi dumneata ce sa fac? căci pe mine nu mă mai ajunge capul.

Stă ea baba oleacă pe gânduri şi apoi zice:

- Nepoate, eu te-aş învăţa ce să faci ca să te desfaci de dânsele răpede - răpede şi să scoţi bani înzăcit şi însuţit decât pe păpuşoi, dar ce mi-i da?

- Ce spui, mătuşă? Învaţă-mă, că ţ-oiu da ce mi-i cere şi un vrav de pule pe deasupra...
Când a auzit baba de pule, i-a zvâcnit inima... căci îi curgea ochii după dânsele, când le vedea asa de zdravene şi bârzoete...

- Apoi eaca ce să faci, nepoate: încarcă-le în car şi le du la târg că ai sa le vânzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul să te mănânce, acum trebue să las ruşinea laoparte şi să te învăţ cum ai să înveţi pe cumpărători a le întrebuinţa.

- Că bine zici, mătuşă, ia spune-mi, rogu-te!

- Când a fi să le vie dor de pulă, s-o şuere cum şueri oile la strunga... şi atunci, numai să-ţi poată curul... Iară când s-ar sătura de ea, să zică ho! ho! haram nesăţios. Şi atunci pe loc se moaie şi te descotoroseşti de dânsa.

Şi drept dovadă, baba îşi înfăşcă o mătrăgană, care era mai mare, de pe un strujan, şi începe s-o pue în lucrare cum se cade... Ţăranul a încremenit, când a mai văzut şi asta...

- Dar de unde ai aflat meşteşugul ista? mătuşă, zise el cu mierare.

- Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tăiat lemne... Nu mă mai întreba cum, şi zi bogdaprosti că ţ-am deschis ochii ce să faci...

Ţăranului atâta i-a trebuit. Dă babei ce-i făgăduise, apoi se duce acasă, îşi pune scoarţele la car şi-l înfundă bine, înjugă boii, se întoarce la ogor încarcă un car zdravăn de pule - şi la târg, băiete, cu dânsele la vânzare.

- Hai la pule, hai la pule! Pule zdravene şi tari pentru jupânese mari...

O cucoană văduvă, auzind aşa vorbe din gura ţăranului, trimite o slujnică să-l cheme la dânsa ca să-i dea un colb...

Slujnica se duce şi cheamă pe ţăran. Şi cum vine ţăranul, cucoana îl şi ia la trei parale, zicând:

- Dar bine, măi ţărane, ce porcării spui pe lângă cerdacul meu, că te mănâncă mama dracului! Acuş te pun la scară şi-ţi trag o bătaie, de te-or duce cu cerga acasă... Înţeles-ai?

- Apoi, da', milostivă cucoană, zise ţăranul scărpinându-se în cap. Să ierte cinstita faţa dumneavoastră, ce sa facem? Ia nişte pule ni-a dat Dumnezeu şi le-am adus şi noi la târg, să vedem, ne-om pute prinde ceva parale pe dânsele, că ne mănâncă şi pe noi o mulţime de angării şi de nevoi de tot felul...

- Măi, ţărane, eşti nebun, ori cum eşti, de vorbeşti pleve de faţă cu mine?

- Ba ferească Dumnezeu, cinstită cucoană, vorbesc vorbe sănătoase, săracul de mine! Iacă să vă aduc una ca s-o vedeţi, dacă nu mă credeţi..."Tu-i-aş praznicul cui le-a plămădit, că m-a făcut să intru în dihonii cu lumea din pricina lor. Încaltea dacă-ar fi de partea femeiească, le-aş ţine pentru mine, dar aşa..."

Şi odată se duce la car şi alege un ştiulete de puloiu, care era mai mare, şi cu dânsa deadreptul în casă la cucoană.

- Iacă, cucoană, şagă-ţi pare dumitale asta? acum pe ce s-a dus munculiţa mea de toata vara? Ş-apoi dumneata mă mai înghii şi cu bătaie, că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! "Tu-i-aş patruzecile cui ştiu eu să-i fut, că au început a mă lua lumea de nebun..."

Cucoana vedea acum că ţăranul are dreptate, şi se face a se uita într-o parte, dar tot trăgea cu coada ochiului şi la cinstita pulă din când în când.

- Bată-te focul să te bată, măi ţărane, că ticălos mai eşti!... Ş-apoi cum s-ar face ca s-o poată cineva întrebuinţa, când ar vre? Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face trebuinţă. Dar tare mă mier şi eu de aşa comedie!

- Cum să se face, cucoană! Să ierte cinstita faţă a dumneavoastră ia, când vine cuiva pofta de dânsa, o şueri de câteva ori, cum şueram noi oile la strungă, ş-apoi atunci, ţine-te la frecuş - cât ce-i pute, că las' dacă m-a da de ruşine. Iară când te-i mulţimi şi-i vrea sa te lese de frecuş, să strigi la dânsa ho! ho! Haram nesăţios!
Şi atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi frumos, ca şerpele la lapte dulce... Şi pe urmă, de câte ori ţi se scoală... tot aşa să faci. Şi dacă nu te-i mulţămi, atunci să mă blastemi pe mine.

- Bată-te pustiea să te bată, mojic măscărăgios, c-al dracului mai eşti, zise cucoana, care începuse a se mai deprinde cu vorbe de masă... Ia ieşi oleacă afară din odaie, ş-apoi te-oiu chema eu acuş, că avem oleacă treabă.

Ţăranul tace molcum şi iese. Iară cucoana, drept cercare, începe a şuera nătărânga, şi atunci cinstita pulă face zbârc! în pizda cucoanei! Vorba ceea: găina bătrână nu se spărie de pula groasă.
Şedea, sărmana, cum şede mielul la ţâţa oaei, până ce se satură de supt. Cucoana era de cele mai târtoase!

Strâmtă-n pizdă, tare-n şele,
Crâşcă pula din măsele,
Că-i cam iute la oţele!

În sfârşit după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice încetişor: ho! ho! haram nesăţios! pula atunci pe loc s-a muiet şi foflenchiu! cade jos... Cucoana îndată o rădică cu mare sfinţenie şi o pupă drept în bot... Apoi strigă pe ţăran în casă şi luându-l cam pe departe, zice:

- Şi cam cum s-a întâmplat de ai tu blăstămăţii de-aiste, măi ţărane?

- Cum să se-ntâmple, cucoană? Ia mai astă primăvară, sămănând păpuşoi în ţarină, a adus dracul - că mai bine n-oiu zice - doi oameni pe acolo. Şi unul din ei m-a întrebat ce semăn? Eu nu-mi stăpânesc gura? M-a împins păcatul să răspund în ciudă că pule semăn, să iertaţi dumneavoastră! Şi atunci el pocit la gură sau naiba îl mai ştie cum a fost, a blagoslovit cu amândouă mânile spre ogorul meu din treacăt, zicând "Pule să dea Dumnezeu să se facă". Şi cum vedeţi dumneavoastră, pule s-au făcut, fără ştirea lui Dumnezeu. Şi pula mea şi trei bani, ş-o căruţă de jidani, să ierte cinstita faţa dumneavoastră.

- Dar bine le mai zici pe nume, mânca-lea-ai pe ceea lume!

- Apoi, da, cucoană, dac-aşa le cheamă, cum hastă pulă să le mai zicem?

- Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos si cu Sfântul Petru? Că numai ei sunt aşa făcători de minuni...

- D-apoi, da, cucoană, mai ştiu eu cine să fi fost? Dumnezeu ori dracul, să-i bag în pchizda mâne-sa, că mai bine nu le-oiu zice, să ierte cinstita faţa dumneavoastră, că ştiu că mi-a făcut-o bună...

- Dacă-i aşa cum spui tu, măi ţărane, apoi eu cred ca tot Hristos a fost. Şi de-aceea, hai să-ţi cumpăr şi eu una, spre aducere aminte de anul când s-au făcut pe ogoară de cele care spui tu... că după mine aista-i semn de belşug.

- Pule, vrei să zici, cucoană.

- De-acelea, mânca-le-ai să le mănânci, că mult le mai porţi prin gură.

- Apoi da, dac-aşa ni-i deprinsă gura, ce să facem? Iertaţi şi dumneavoastră! Dar şi dac-a fi după vorba dumitale, cucoană, apoi mult stau eu şi mă mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el altă treabă decât numai se-apuce de făcut pule pe ogoarele oamenilor! Doamne, iartă-mă, dar pulos trebuie să mai fie şi Dumnezeu acela, de-i plac aşa de mult pulele! Însă mai ştii păcatul? Oiu face şi eu ca dumneata, cucoană. Poate a vrut Dumnezeu să se cace cu bani în punga mea, că de mult şade pustie - frântă de para n-am la sufletul meu.

- Ei, ce zici, cucoană, iei-ţi una ori ba? - că mă prea întârziu cu iarmarocul.

- Apoi ce mi-i cere tu pe scârnăvia asta, zise cucoana, făcându-se că i-i greaţă oarecum... Vorba ceea: dee-mi-o Dumnezeu, dar nu-mi trebuieşte.

- Apoi ce să-ţi cer, cinstită cucoană! Ca să nu ne zbatem, mi-i da cinci sute de lei în capăt şi pace bună.

- Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar ştii că eşti de duh, măi ţărane!

- Apoi, da, cucoană, mult mi-au asudat şi mie coaiele, pân-am prăşit atât amar de pule, şi le-am adus în halul ista, cum le vezi... şi dacă de la una ca dumneata nu m-oiu chiaburi, apoi de la ţărance de-a noastre ţi-ai găsit sa mă pricopsesc? Că ele ar voi să le dai câte-o teştea de pule de-o para şi câte-un vraf pe deasupra... Aşa-i la noi la ţărani, băga-mi-aş, Doamne iartă-mă, să-mi bag! Să iertaţi de vorba ceea proastă!

- Măi, ţărane, dar trei sute de lei nu ţi-i deajuns?

- Nici o leţcaie mai puţin, cucoană.

- Patru sute, măi.

- Nu se poate, cucoană.

- Nici 450?

- Ba nici 499 de lei şi 39 parale. Nu te mai pune şi dumneata, cucoană, pentru 50 de lei. Fă-mi încaltea o saftea să nu mai stea c-ai să ai bunătate de pulă, de mi-i pomeni, şi mi-i îndrepta şi la alte cucoane de-a dumneavoastră.

- Hai, na-ţi 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva să te obrăzniceşti să spui cuiva că mi-ai vândut mascarale de-aiestea, c-apoi al tău e dracul. Înţeles-ai?

- A... da! cucoană, d-apoi eu grija asta o am, păcatele mele?

În sfârşit, cucoana dă 500 de lei, îşi ie pula - şi ţăranului pe ici i-i drumul, se duce-n treaba lui să vândă cum a puté şi pe celelalte pule. Dar pule de-ar avé, despre asta nu se mai plânge el acum. Vorba ceea: calul bun din grajdiu se întreabă.

Dar ce mai atâta vorbă. Cum s-a dus ţăranul, cucoana cea paşnită şi spăşită face o cutie de argint poleită cu aur, împodoleşte sfânta pulă în bumbac, stropit cu arome, o aşază ş-o încuie în cutie ca pe un odor nepreţuit, ia cheiea la sine, şi când îi venea haghitele se aşeza gospodăreşte pe treabă, îşi astâmpăra pofta, şi ca mai ba să-i ducă dorul, sau să umble pe apucate, ca până atunci. Se închipuluise biata cucoană câte se poate de bine pentru bătrâneţe.

Amu, într-una din zile, iaca ce vine popa de pe moşia cucoanei s-o roagă de toţi Dumnezeii să-i boteze un copil. Cucoana, ca să nu strice hatârul popei, pune caii la căruţă şi se duce cu dânsul în sat să-i boteze. Şi după ce-i botează copilul, rămâne la popa la masă în acea zi. Şi la masă luă şi cucoana mai mult un păhăruţ două de vin, cum îi treaba oamenilor: ba ia poftim luaţi-l măcar până la brâul preotesei, ba, atâta rău să fie! Pe cucoană o ia vinul de cap, şi pe loc îi şi vine pofta de pulă... Ei! Ei! ce-i de făcut? Da cucoana să se ducă acasă, popa şi cu preoteasa n-o lasă.

- Ai să mâi la noi în astă noapte, cumătriţă, ziseră ei, că doar nu-ţi plâng copiii acasă.

În sfârşit, cucoana scăpără de dor de pulă...

- Cumătre părinte, zise ea de la o vreme, dacă nu mă lăsaţi să mă duc, ţine cheiea asta, şi fă bine sfinţia ta de te du acasă la mine, deschide lădoiul de lângă patul unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie de argint şi mi-o adă-ncoace, că-mi trebuie ceva dintr-însa: chiţibuşuri de-a noastre, ştii, cum îi treaba femeilor...

Popa, chitind că-s niste daruri pentru preoteasa, pe dată şi porneşte călare.

Şi ajungând pe la amează, în mijlocul verii, şi dă inima din popa de caldură. Când pe la mijlocul drumului, trecând prin marginea unei păduri, sta la umbra unui copac pletos să se răcorească oleacă. Şi cum sta de se răcorea, îi dă dracul în gând să umble în cutie şi să vadă ce-i acolo? Suceşte el cutiea, o învârteşte şi nu ştiu cum face c-o deschide. Şi când se uită înăuntru, ce să vadă? Vede coscogemite mascara, învelită în bumbac stropit cu aromate... Atunci popa cuprins de mierare, începe a şuera. Şi cum se mira el şuerând, pula face zmârc! în curul popei... Popa atunci începe a răcni şi zice: Doamne, izbăveşte-mă de vrăjmaş! Nu lăsa pre robul tău de batjocora diavolului! Că ţie unuia am slujit şi afară de tine pre altul nu ştiu. Dar toate erau în zadar. În sfârşit, dacă vede popa şi vede ca nu mai este scăpare, scoate bârneţul de la izmene şi cu un capăt îl leagă de copac, iar cu celalalt capăt de bârneţ, leagă pula cum poate, şi unde nu începe popa a se smuci şi a cotigi în toate părţile, cum se smucesc boii la tânjală, când trag ceva din greu, dar nu era chip... Se roagă el popa, răcneşte el popa, cârneşte el, popa, dar nu-i nădejde de scăpare, c-o dat peste pulă mare.

În sfârşit oleacă de nu era să iasă sufletul din popa; când noroc de la Dumnezeu, iaca o vacă, pe care o pălise strechia, cât pe ce erea sa dee peste dânsul să-l zdrobească. Atunci popa, de spaimă, începe a striga desnădăjduit: ho! ho! haram, mânca-te-ar lupchii să te mănânce! Vaca dă în lături şi atunci numai iaca şi pula iese din curul popei!... Şi când se vede popa scăpat, o şi croieşte la fugă prin pădure ca un nebun, lasând şi cal şi cutie şi bârneţ şi preoteasă şi cucoană şi tot, şi se va mai duce în toată lumea.

Şi dus a rămas şi până în ziulica de astăzi.