Dela Românii din Serbia, culegere de literatură populară, G. Giuglea, G. Vâlsan

[Volcae]

PREFAŢA

_______

  Colecţia aceasta de literatură face parte dintr'un material mai vast adunat de noi în două călătorii, făcute în anii 1910, 1911 la Românii din Serbia, pentru studii linguistice şi etnografice.
  Imprejurările actuale din Balcani neprevăzute de nimeni — afară poate de puţinii iniţiaţi în ale politicei externe — scot la iveală importanţa popoarelor ce locuesc acolo şi ne impun în mod foarte concret convingerea că şi noi trebue să avem la îndemână studii temeinice pentru a putea arata ori când ceeace sunt, câţi sunt şi unde locuesc Românii de peste Dunăre.
  Numai despre Macedoromâni avem studii suficiente — afară de o statistica sigură — făcute şi de străini şi de Români. O colecţie bogată de literatură populară stă la dispoziţia ori cui ar vrea să-şi dea sama de vieaţa sufletească a acestui grup etnic românesc.
  In adevăr literatura populară este un minunat mijloc de a face cunoscută, atât în publicul mare, cât şi în lumea savanţilor (filologi, folclorişti, etnografi), o populaţie care, lipsindu-i o

II

cultură naţională în limba sa proprie, nu se poate evidenţia ea însăş în mod conştient.
  Iată un motiv, pentru care publicăm aceasta colecţie.
  Din punt de vedere estetic, cum s'a mai spus literatura populară, cel puţin aşa cum se mai găseşte astăzi, nu prezintă decât rare ori interes, deosebit.
  Importanţa capitală a acestei culegeri de ,,Cântări bâtrâne" (balade), ,,frângurele" (poezii lirice) şi câteva poveşti nu stă atât în frumseţi literare. Pentru momentul de faţă mai cu samă, însemnătatea lor o vedem în împrejurarea fericită de a da publicului mare prima dovadă de vieaţă puternică a unui grup de peste 300.000 Români, pe care i-am ignorat până acum.
  In războiul actual, după ştirile ce le cunoaştem cu toţii, şi-au vărsat sângele printre cei dintâi trimişi în luptă. In această privinţă este interesant de văzut cum ei înşişi îşi cântă bravura cu care au luptat şi altădată pentru steagul (zăstava) sârbesc:

                                                                           Pe Costăndin îl prindea ...
                                                                           Şi-l băga în bătălie,
                                                                           Zăstava 'n  mână i-o da ...
                                                                           Şi nainte că-l punea. ..
                                                                           Şi-un tun că-mi pognia,
                                                                           Pe Costăndin îl lovia,
                                                                           Picioarele-i răteză
                                                                           Şi zăstava că n'o da...
                                                                           Da 'mpăratu că zicea:
                                                                           «Bravos, bravos, ce voinic!
                                                                           Da zău ţine cu Sârbia,
                                                                           Ca să-mi bată Bulgăria.!»
                                                                           (Din balada ,,Costăndin " p. 291)

III

  Iată o mărturie vie — desigur din războiul bulgaro-sârb din urmă — în versuri, care spun aşa de mult în simplitatea lor.
  Românilor pieriţi făcându-şi datoria, cum spune şi cântecul lor, în actualul războiu balcanic, pentru mărirea Serbiei, închinăm această colecţie, singura mângâiere ce li se poate trimite acum din ţara liberă românească.

_______________

Giuglea, George, Vâlsan, Gheorghe. Dela Românii din Serbia, culegere de literatură populară, cu hartă, fotografii, note, glosar, Tipografia Curţii regale, F. Göbl fii, 1913.  © Google

[Volcae]

        VOICHIŢA
          _____

   Pe-o gură de vale,
   La cea casă mare
   Cu fereşti în soare.
   Cu nouă umbrare,
5 Nouă legăioare
   Toate-a uidit¹) goale.
   Din nouă legăioare
   Care că'mi uidia-e ?
   — Tocma Voichiţa
10 Din şi Costăndin,
   Frăţior mai mic.
   Voichiţa ce-mi făcea?
   Oile-mi păzia-e,
   Soarli-amiaz venia-e,
15 Voichii ce-mi făcea-e
   Oile le mâna-e.
   La strungă le mâna-e.
   Voichiţii-i venia-e,
  'Mpetiţorii-i venia-e,
20 Ea că să mărită.
   Muică-sa n'o da-e,
   Că ea nu-mi avea-e
_____
 ^{1) Rămas.}

           254            
          _____

    De cât pe Voichiţa,
    — Din şi Costăndin,
25 Frăţior mai mic
    Din nouă legăioare
    Toate-a uidit goale,
    Dinu că spunea-e:
    «Dă-o, maică, dă-o
30 L-ale ţări pustii,
    L'ale Nădolii.
    Ieu mă rămăşesc,
    Ţie să ţi-o aduc
    Vara de trei ori,
35 Când ţ'o fi mai dor,
    Iarna de două ori,
    Că ie mai geroasă,
    Să ţi-o aduc acasă.»
    Muică-sa n'o da-e,
40 Că ea nu mai avea,
    Decât pe Voica.
    Voichiţa vedea
    Nişte noori grei,
    De la Nădolii,
45 De la ţări pustii.
    — Naică Dinule,
    Mulge naică, mulge,
    Câte nouă slobozi;
    Pe noi ne loveşte
50 Nişte noori grei
    De la Nădolii»
    Dinu că-i spunea:
    «Mână, naică, mână,
    Mână, nu te teme,
55  Aştea noori grei
    Peţitorii tei.»
    Peţitori venia


           255            
          _____

    Pe Voica o lua.
    Muică-sa rămânea,
60 Cu Dinu uidia.
    Dinu ce-i făcea?
    Obejdea ajungea
    Şi Dinu muria
    Muică-sa (nu) uidia,
65 De cât cu mâta'n vatră
    Şi greeru'n perete.
    Greeru cânta,
    Mâţa meunia,
    De vorbă-o ţinea.
70 Domnu ca un sfânt
    De păcatu ei
    La mormânt mergea,
    Peste Dinu sufla,
    De-l măi învia.
75 Dinu ce făcea-e,
    Când îl învia,
    Din gură zicea:
     «Doamne, sfinte
    Doamne, Dare-ar Dumnezeu,
80 Lemnuleţu mieu,
    Fă-te calu mieu,
    Stâlpuleţu mieu,
    Fă-te şaua calui;
    Mătăşica mea,
85 Fă-te frâuleţ;
    Pânzişoara mea,
    Fă-te iepângea».
    Cum mi-l poruncea,
    Dumnezeu îi făcea.
90 Pe cal să'ncăleca
    Şi el că apuca
    Pe su Podgoreni


            256            
           _____

      Pe drumu-al bătrân,
      S'ajungă curând.
95   Când iel mi-ajungea
      L'ale Nădolii,
      L'ale ţări pustii,
      Da iel că găsia
      Tot nunta nuntind
100 Şi hora jucând.
      Dinu ce făcea?
      — In horă să prindea
      Lângă Voichiţa.
      Voichiţa nu-l cunoştea,
      La soacră sa fugea.
      Soacra îi spunea:
      «Muică Voichiţa,
      Du-te 'n horă, joacă,
      Hora hotar n'are».
110 Voica îi spunea:
      «Muică, muica mea,
      'N horă nu mă duc,
      Lângă mine vine
      Un voinic posâclit,
115 Faţa de pământ».
      Dinu ce făcea?
      — 'N horă să prindea
      Lângă Voichiţa.
      Din gură zicea:
120 «Joacă, naică, joacă,
      Joacă, nu te teme,
      leu sânt frati-tău,
      Fratili-ăl mai mic,
      Ce-am fost rămăşit,
125 Pe tin' să te aduc.»
      Voichiţa zicea:
      «De-mi eşti frati-miu,


            257            
           _____

      Ce-mi eşti negru posâclit,
      Faţa de pământ ?
130 Dinu că spunea:
       «Ce sânt negru posâclit,
      Faţa de pământ ?
      Pe drum am venit,
      De m'am ofelit».
135 Cum hora să spărgea,
      Dinu că mi-o lua
      Tot pe Voichiţa.
      Cu ea că pleca
      Pe su Podgoreni,
140 Pe drumu bătrân,
      S'ajungă curând.
      Pe deasupra lor
      Ele că cânta,
      Pâlc de păsărele,
145 Din gură cânta:
       «Doamne, sfinte Doamne,
      Un' s'a mai văzut,
      Un' s'a pomenit,
      Vii cu morţi umblând?»
150 Voichiţa-auzia,
      Din gură-i spunea:
       «Auzi, naică, auzi,
      Păsările cântă:
      Un' s'a pomenit
155 Vii cu morţi umblând ?»
      Dinu-atunci zicea:
       «Lasă, naică, lasă,
      Păsările cântă,
      C'a venit primovara.»
160 Dinu ce-mi făcea?
      De mormânt s'apropia,
      Casa i-o-arăta


           258            
          _____

      Din gură zicea:
      «Naică, Voichiţo,
165 Du-te, naică, du-te,
      Du-te tu acasă,
      La uşe să strâgi:
       «Muică, muichiliţă,
      Deschide uşa,
170 Că ieu sânt Voica!»
      Muica te-o 'ntreba,
      «Cine mi te-adus?»
      — «Frati-miu-ăl mai mic,
      Ce-a fost rămăşit»
175 Că ieu să mă duc,
      Calu'n grajd să-l bag.
      Pe drum a venit,
      De la răsărit.
      De mi-a ostănit.
180 Dinu să ducea,
      La mormânt mergea,
      Din gură zicea :
       «Căluşelu mieu,
      Fă-te lemnu mieu;
185 Şeulica mea,
      Fă-te stâlpu mieu;
      Frâuleţu mieu,
      Fă-te mătăşică;
      Iepângeaua mea,
190 Fă-te pânza mea...
      Cum iel poruncia.
      Dumnezeu făcea.
      In pomânt să băga,
      Dumnezeu îl ierta,
195 Pomântu-l răbda. —
      — Voichiţa ce făcea ?
      La muică-sa mergea,


           259            
          _____

      La uşe strâga :
      «Muică, muica mea,
200 Deschide-mi uşa,
      Că ieu sânt Voica.»
      Muică-sa-i spunea:
      — Silă Somodivă,
      Nu mă ispiti...
205 Până m'ai furşit
      De-mi ieşti tu Voica,
      Cine mi te-adus ?»
      Voica îi spunea:
      «Muică, muichiliţă,
210 Deschide uşa,
      Că ieu sânt Voica.
      Pe min' m'a adus
      Frati-miu-al mai mic,
      Ce-a fost rămăşit»
215 Muică-sa-i spunea:
       «Silă Somodivă,
      Nu mă ispiti,
      Că m'ai ispitit,
      Până m'ai furşit,
220 Cu nimica n'am uidit,
      De cât cu mâţa'n vatră,
      Greeru'n părete.
      Fratele-ăl mai mic
      Zace negru de pomânt.»
225    Voica îi spunea:
       «Muică, muichiliţa mea,
      Deschide uşa,
      Că ieu sânt Voica,
      Dacă nu mă crezi,
230 Na inel de vezi,
      Inel de argint
      De la logodit»


           260            
          _____

      Â-â-â-â. . . . .   
      Muica de-auzia,
235 Uşa deschidea,
      Focu că-i făcea,
      Inel cunoştea -e,
      Drumu'n casă că-i mai da,
      In braţe-o lua
240 Şi să săruta.
      Dumnezeu nu le răbda,
      Stei de piatră le făcea.
      De să pomenia.

                             Stancu Grecu, Geanova.

[Volcae]

[pdf]http://www.paundurlic.com/pdf/I-C-Paraianu-Baladele-romanilor-din-Timoc-extras-Calendarul-Universul-1944.pdf[/pdf]
http://www.paundurlic.com/pdf/I-C-Paraianu-Baladele-romanilor-din-Timoc-extras-Calendarul-Universul-1944.pdf

I. C. Părăianu
Baladele Românilor din Timoc
Calendarul Universul, 1944.
p. 270-272.