KÎNĆIKU LU AKSAŃIĬA

[Paun]

KÎNĆIKU LU AKSAŃIĬA

Ţukuţ faţa muĭerĭaskă,
ţukuţ ļimba rumîńaskă!
Kînd vorbĭeşć – ma topĭeşć,
şî ginđesk kă slabĭesk
kînd ku ćińe tăĭnuĭesk!

Aksańiĭa u belom svetu
mult je bună za dijetu!

Ma manînś păn la uos
đ-aĭa ĭo slabĭesk frumuos!

Kît pi mińe ma-ĭ mînkat
nuşću kum nu-s uos uskat?

Baga sama, Aksańiĭe:
ĭo mis uom pugańiĭe!
Ĭo mis un baĭat đin sat -
păn la uos sînt strîkat!
Dakă bińe nu pazăşć –
puaće fi ći otravĭeşć!

Ăće, vrĭeu să priznaĭesk:
akuma baş uživĭesk!
În mińe ĭe un moruoń mare:
ĭel nu puaće făr' mînkare!
Da śe-ĭ plaśe đi mînkare:
ĐIN ŢARA STRINĂ О FATĂ MARE!

Aksańiĭa śe-m vorbĭa:
- Măĭ bađiţă, dumńa-tĭa,
Nu mis fată baş aşa!

Da bađiţa đintr-odată:
- Śe, mă, draku, nuĭeş fată?!

- Sînt muĭare măritată!

-Ao, lălă, vaĭ đe mińe,
baš ĭe traĭu mare kîńe!
Tu ĭeş fată bătrîńuară
ś-amarîaşće şă omuară
da kînd vrĭeĭ să o manînś –
s-o manînś ku gura pļină –
FRÎNŹ ĐINCÎ ĐIN RÎDAŚINĂ!

Şî rînkĭeḑ ka un armasarĭ
k-în satu tĭeu nuĭe zubarĭ!