Šăd în kar pră autoput,
Asta ĭe, fraţîĭe,
Un kînćik – mîndriĭe!
Đi sufļit să ńi fiĭe!
Da đi śe ĭe kînćiku bun?
Pa đi śe n-ol înţaļeg ńiśkum ...
Kă poeziĭa skrisă
trîabe să fiĭe-nkisă!
Atunśa kapîtă vrĭad mare
Kînd înţîļeźiĭe nare!
(Poeziĭa nuĭe kurvă sî s-a đa la fiĭekare!)
Kînćiku nuĭe fakut đi pîkurarĭ
Săl înţaļagă şî miś şî marĭ,
numa ĭe skris đi profesuorĭ
să nol înţaļeź pănă muorĭ!
Înţaļeg ĭo, saraku, sluoviļi,
şî śećesk ĭo, sîrmanu, rîndurļi –
Ma sînt învîrḑzîće gîndurļi!
Kă pănă poetu karu a mînat,
pi drumurļi sîrbĭeşć fara asfalt –
kapu-ĭ sa zgîndarat
şî gîndurļi sa mistakat!
Ş-akuma frumos sa vĭađe
(să kaće bińe kare nu krĭađe!)
- đin lukro-sta ļesńe s-aļiaźe:
ŃIŚ POETU KÎNĆIKU NU-NŢAĻAŹE!
Ginđiţ kă mis uom turbat
şă đi la ĭel prĭa mult kat?
Asta ĭe, fraţiĭe, problem măĭ adînk
đi kare skriu şî ma plîng:
Nu dă-nainće skrisu rumîńesk –
PĂNĂ SÎRBI DRUMU NU OGOĐESK!
PS. Da kînćiko-sta lu Paun
ĭe aşa đi bun
kî ĭe skris
în lăturĭ đi drum! 
