Chants populaires des Roumains de Serbie - Emile Picot (1889)

[Volcae]

Poezia noastră populară  
           
  Suntem un popor curios. Şi pe cât de curios, pe atâta de pretenţios. Mergem cu pretenţia departe şi nu vrem să recunoaştem pe cineva în ţara Românească, chiar dacă acel cineva ar fi un om care trebuia înţeles, judecat, şi pus acolo unde se cuvine.
  Talente puternice zăceau în obscuritate, victimele indiferentismului nostru, şi a fost deajuns să ia drumul străinătăţii unde valorificarea lor a fost făcută pe drept, ca în urmă revenind cu o pecetie ce are curs la noi, — «E delа Paris», «E delа Berlin», — sа fie ridicat în slavă.
  Străinătatea ne arată că avem ceva, că suntem ceva... Gândul acesta l-am avut, dând peste o carte: «Chants populaires des Roumains de Serbie», de d-l Emile Picot.
  Cartea e tiparită în 1889.
  In afară de poeziile admirabile culese şi traduse în limba franceză, francezul dă o prefaţă din care noi, Românii, putem trage multe lucruri de folos.
  Dăm aci câteva spicucuiri mai interesante din pomenita prefaţă:
  «Serbia cuprinde o populaţie românească destul de numeroasă, aşezată între Morava şi Timok, mai ales în districtele: Cujrija, Pozarevac, Ocna-Reka şi Krajina.
  «E greu de a cunoaşte cifra exactă a acestei populaţiuni despre care publicaţiunile oficiale ale noului Regat, nu pomenesc nimic. In 1861, Lejean socotea numărul acestei populaţiuni, la 104.343; în 1868, Kanitz îi socotea la 123.000 capete; desigur cа socotelile de astăzi sunt mult mai mari decât cele date 1889. Anual, elementul Românesc dă un plus de un cap la 100 de locuitori.
  «Nici un călător nu s'a gândit să studieze elementul Românesc din Serbia şi chiar astăzi el este foarte necunoscut.
  «Se zice că ei sunt veniţi delа Nord adică din Valachia iar nu delа Sud. Ceeace adevereşte prima hipoteză, este că dialectul vorbit între Morava şi Timok, este aproape la fel cu acela din Valachia mică. (Oltenia).
  «Locuitorii de pe lângă frontieră sunt denumiţi cu numele de ţărani ; denumirea vine delа «Ţara Românească», adică din Valachia, de unde ei se trag; alţii poartă denumirea de Juguriani ; numele vine delа Unguri, fiindcă au venit din Banat şi Times.
  «Românii din Serbia nu au o cultură naţională, ei n'au nici ziare, nici şcoli. Mulţi dintre ei vin să găsească de lucru în Valachia mică (Oltenia) ; ei nu se deosebesc de restul populaţiei.
  «Cântecele istorice pe cari noi le-am adunat, aparţin toate fie ultimilor ani din secolul al 18-lea, fie primului sfert al acestui secol ; aceste cântece dovedesc că stabilirea românilor în Serbia nu datează, după cum s'a zis adesea, delа înfiinţarea regulamentului organic în Valachia, ci o găsim într'o epocă mai veche.
  «Vedem cum în 1868 erau în Serbia, pe Valea Timocului, 123.000 suflete. Astăzi sunt peste 300.000. Acest excedent [...], pe deoparte, de elementul românesc, care se menţine faţă de elementul autochton; pe de altă parte,—ne-o spune francezul,—populaţia creşte cu 1,44 la o sută de capete».
  «Românii din Serbia n'au o cultură naţională, ei nu posedă nici ziare, nici carţi». Un străin face această constatare; noi nu o ştim, iаr cine o ştie, tace! Nimic nu s'a făcut pentru masa compactă de români din Serbia, cari, dacă trăesc astăzi, trăesc mulţămită firei românului, care nu se lasă uşor cutropit.
  Dar să lăsăm să vorbească poesiile culese. Ele sunt aşezate pe categorii : Cântece de dragoste, cântece de haiduci şi zicători populare. Vom da din fiecare câte o bucată în româneşte şi în traducere păstrând felul limbei şi gramatica în care au fost culese.

  Din cântece de dragoste :

  Ieo sunt fată de ciocoiu,

  Ieo iubesc pe cine voiu.
  Vino, vino, vino, puiule,
  Ş'al meo trandafirule.

[...]

  Limba e românească curată şi culegerea par'c'ar fi făcută în România.
  Din cântece de haiduci :

                I
Coadă lungă, sapă lată,
Îmi mâncă vârtutea toată,
Nu mai văd paraoa 'n
                                pungă,
Numa aţa mămăligii
Lepită de fundul pungii.

Lăsai sapa şi luai coasa,

Plecai la livadia mare

A de-i cu noo răzoare.
Trăsei doo, trei poloage,
Foamea la pământ mă trage.

                II
Dacă văzui şi văzui,
O trântii de-un păducel,

Mi-o frânse di păcăţel,
Apucai pe-un ogăşel.

Mă 'ntâlnii cu-un ţigănel :
—Bună cale, măi ţigane,
—Mulţămesc, măi Căpitane !
—...moarte-ţi, măi ţigane !
—De-unde m'ăi şti,
                              Căpitane !,
Nu vezi că sânt mort de
                               foame?
—Zadar am fi meşter bun,
—Tu-ei pune cuzniţa 'n drum

Făr de rudă de cărbun.
  Şi tu mie
  Că mi-i face:
  Din costură
  Săbioată
  Din oţel
  Un buzduşel,
Să merg în codru cu iel.

Să scot bănişori cu el.

[...]

  Din zicători populare :

  Iuda făr' de lege
  Nu vru să'nţelege.

     Fii cuminte
     Ca 'nainte.
     Nu fii prost
     Cum ai fost.

Frunză verde usturoi,
Bate-i, Doamne, de ciocoi.

  Cocoana gândeşte
  In ce să s'îmbrace,
  Coconu gândeşte
  Pe cin' să-l desbrace.

[...]

  E de observat înţelesul cu tâlc al acestei din urmă zicători.
  Cântece istorice:
   Tudor Vladimireseu (1821) ¹)
Ştii, ştii, ştii Tudore, ştii

Să ne mâni ca pe boi,
Noi, noi, săracii de noi!
Şi ne tai ca pe oi,

[...]
______________
  ^{1 ) Emile Picot intovărăşeşte acest cântec cu următoarele desluşiri: ,,Tudor Vladimirescu, pe care poporul il numeşte pe scurt Tudor, este eroul revoluţiei de la 1821, in Valachia. Amintirea sa trăeşte în cântecele populare (vezi Alexandri p. 292, şi Teodorescu, p. 216 şi 484).}

- 3-

Fii, fii, fii, inimă, fii
Fii, fii, fii, Tudore, fii!

Să ne dai dreptate,
Să ne scoţi din strâmbăt...te.

[...]

  In toate cântecele date mai sus, auzim o limbă românească, limbă ce se aseamănă în toate cu limba vorbită in Oltenia (Emile Picot o numeşte Petite Valachie). Cu toate că suntem atât de răspândiţi, dialectul se aseamănă la toţi Românii. In Franţa, de pildă, un om din Nord nu se poate înţelege ca unul din Sud; la fel în Italia şi Germania. La noi nu e cazul, şi aceasta se datoreşte unui fenomen uşor de priceput : cei de la munte coboară cu turmele până la Dunăre, să se reurce vara, aşa că, odată cu turmele, plimbă şi dialectul.
  Să sperăm că fericitul eveniment de astăzi al alianţei caselor domnitoare Româno-Sârbe, va schimba starea actuală a lucrurilor, ca să fie o stare de mâine aşa cum e omeneşte să fie; fiind că e monstruos să ţii în întuneric 300.000 de oameni cu obiceiurile lor, cu tradiţiile lor; să te încăpăţânezi să crezi că-i cotropeşti; să le închizi şcoalele, să le arestezi dascălii, ca pe urmă—lucru curios! —acest element să formeze cele mai bune regimente de armată, să formeze o «elită». S'au dat multe daruri, cu prilejul nunţii regale din Belgrad, după obiceiul creştinesc, şi noi am vrea ca şi Românii din Serbia să primească un dar mult dorit de ei : şcoli, dascăli şi hrană sufleteasc.

Virgil Cosmescu

- 4 -

Virgil Cosmescu, Poezia noastră populară, Universul Literar, nr. 36, 1922, p. 3-4.
http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/18485


Picot, Emile. Chants populaires des Roumains de Serbie, E. Leroux, 1889.  © Google

[Paun]

Dragi Volcae!
Beskrajno sam ti zahvalan za ovaj link!

Jos kada bi se negde pojavio i Waigand!!!

[Volcae]

Sta tacno od G. Weiganda, koje delo?

[Paun]

Gustav Weigand, Die Aromunen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren, Leipzig 1894/95

[Volcae]

Die Aromunen : Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der Sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren (Volume 02) - Weigand, Gustav Ludwig
http://ia311335.us.archive.org/2/items/diearomunenethno02weiguoft/diearomunenethno02weiguoft.pdf

samo druga knjiga na nemackom, prva je na bugarskom jeziku.

Aromŭne Von Gustav Ludwig Weigand
http://ia341210.us.archive.org/2/items/aromneetnografi00weiggoog/aromneetnografi00weiggoog.pdf

[Vlad]

Bravo, Volcae!!!

И ја сам ти до неба захвалан на овоме  ;D Феноменално!

[Volcae]

Die Sprache der Olympo-walachen, nebst einer Einleitung über Land und Leute - Gustav Ludwig Weigand
http://ia310839.us.archive.org/1/items/diesprachederol00weiggoog/diesprachederol00weiggoog.pdf

Vlacho-meglen: Eine ethnographisch-philologische Untersuchung - Gustav Ludwig Weigand
http://ia310810.us.archive.org/3/items/vlachomeglenein00weiggoog/vlachomeglenein00weiggoog.pdf

Die dialekte der Bukowina und Bessarabiens: mit musik-beilagen - Gustav Ludwig Weigand
http://ia311026.us.archive.org/2/items/diedialektederb00weiggoog/diedialektederb00weiggoog.pdf

Praktische Grammatik der rumänischen Sprache - Weigand, Gustav Ludwig
http://ia341038.us.archive.org/1/items/praktischegramm00weiggoog/praktischegramm00weiggoog.pdf

Les Roumains de la Macédoine - M. E. Picot
http://ia351411.us.archive.org/2/items/lesroumainsdela00picogoog/lesroumainsdela00picogoog.pdf

Nema na cemu Vlad i gospodine Paune, drago mi je da sam necim doprineo.

[Volcae]

                     CHANTS AMOUREUX

                                I
         Mîĭ, ciobaňe de la oĭ,
    Mîĭ, ciobaňe, miĭ!
    Tu n'aĭ grijă nicĭ nevoĭ ;
    Tu te culcĭ pă pat de fîn,
 5 Cu capu pe muşunoiŭ.

         Mîĭ, ciobaňe de la oĭ,
    Mută [-ţĭ] stîna către noĭ;
    Drage [-mĭ] sînt oiţele.
    lubesc [ca] un cioban,
    Nu ca coconiţele
10  [Ce-şĭ daŭ suliman].

                                II
         Ieo sînt fată de ciocoiŭ,
    Ieo iubesc pe ciňe voiŭ.
    Vino, vino, vino, puiuľe,
    Ş'al meo trandafiruľe!

                                III
         Măriţa de la vizir,
    Cu cămaşa ňeagră şir ;
    Măriţa de la vizir,
    Cu cămaşa ňeagră fir,
 5  Of, of, Măriţa,of!

         Aid, băluţă, să fujim;
    Să fujim, să pribejim!
    Acuma ie bun de fugă,
    Acuma ie iarba crudă.
10  Of, of, Măriţa, of!

                                IV
         Să mor cu tiňe,
    Să vadă lumia
    De te iubesc.

                                V
         Ciňe ie împotriva de miňe,
    Feţişoara mia?
    la e jună si fromoasă,
    Dar ieo sînt bătrîn.

[Volcae]

                     CHANTS SATIRIQUES

                                 VI
          Foaie verde, tri smiceľe!
     Of, of, of! Mîndrili mieľe
     Cum îmĭ stau în poteceľe
     Şi nu pot să trec de ieľe,
5   Ieo cînd zic : «mă duc, mă duc»,
     Mîndrili se fac buľuc,
     Nu mă lasă să mă duc ;
     Şi cînd zic : «mă duc, mă duc»,
     Nu pot stà, şi tot mă duc.

                                 VII
          Aş' mica pogace,
     Că iňima-mĭ place;
     N'are ciňe să 'mĭ face
     Că 'mĭ ňevasta dzace
5   Şi încă 'mĭ cere
     Rachiu cu miere
     Şi vin cu biber,
     Cum a fost şi ier.

[Volcae]

                     DICTONS POPULAIRES

                                VIII
         luda făr de lege
    Nu vrù să'nţelege.

                                IX
         Frunza verde pe ogaş!
    Pe duşman încă să nu laşĭ.
    Viňe, şade pe tăciune ;
    Umpľe casa cu minciuňe.

                                X
         Fi cu mint'e
    Ca 'naint'e;
    Nu fi prost
    Cum aĭ fost.  

                                XI
    Scoală, Petre, face foc.
— Nu pot, frat'e, că sînt ştiop.
— Scoală, Petre, la mîncare.
— Und'e-mĭ, frat'e, lingura mare ?

                                XII
         Dulce, rece,
    De loc trece,
    La noĭ, la noĭ,
    Că sîntem doĭ.

                                XIII
         Frunza verde, usturoiŭ!
    Bate 'l, Doamne, de ciocoiŭ!
                               
                             
         Colea 'n deal, la piţigoiŭ,
    E un car cu patru boĭ ;
5  Dinderetul caruluĭ
    E arendaşul satuluĭ :
    «Mî, Ioane Bălăbane!»
    —«Uiţĭ legea ta, mîĭ, cocoane!»
    — «Mî, Ioane, orĭ eştĭ beat?»
10  —«Sictir, ciocoiŭ gulerat,
    «De trei zile n'am mîncat
    «Şi tu mă facĭ că sîmt beat ! »
    Ş'a luat o bîtă groasă,
    La coadă cam...... (?),
15  Şi la cap cam noduroasă
    Şi'ĭ trase vro cincĭ orĭ şase.

                                XIV
         Cocoana gîndeşte
    În ce să s'îmbrace;
    Coconu gîndeşte
    Pe cin' să 'l desbrace.

                                XV
         Cu sapa nu ie nimic;
    Numa cu condacu
    Umpľe popa sacu.

                                XVI
         Dunărie, Dunărie,
    Drum fără urmele,
    Pre unde 'mĭ umblaşĭ,
    Tot pe la oraş,
    Iňima-mĭ secaşĭ!

                                XVII
         Astadzĭ nor şi mîňe ciaţă :
    Fistovgeni trec pe d'iaţă.
    Astadzĭ ciaţă şi mîňe seniňe :
    Fistovgeni nu maĭ viňe.

[Volcae]

                     VERS ENFANTINS.

                                XVIII
         Coľea 'n vaľe la fîntînă
    Doo fet'e spală lînă ;
    Una spală, alta drugă.
    Coľea 'n vaľe, pe părîu,
 5  Doo fet'e spală grîu ;
    Doĭ băiaţĭ ţîn de mînă.....

                                XIX
         Prîmblă 'mĭ să, prîmblă
    Ćea călugăriţă ;
    Prîmblă 'mĭ să, prîmblă
    Baş pren Ţarigradu,
5  Albă la peľiţă,
    Ňeagră la cosiţă.
    Prîmblă 'mĭ să, prîmblă
    C'un covor dodo (?) verd'e,
    C'un copil de Sîrbo :
    Copil ie Vasile.

                    COMPLAINTE

                                XX
         Verd'e foaie d'e un bojor!
    Şede Ciuma într'un picior,
         Ciuma maică, Ciuma!
    Şed'e cu săgeţeľe
5  În toate părţeľe.
    Scoborĭ, Doamne, pe pămînt
    De văzĭ Ciuma ce a făcut,
         Ciuma maică, Ciuma !
    Copilaşi, de cît će-e o lună,
10  Fug porci cu ieĭ în gură.
         Ciuma maică, Ciuma!
    Nevestele, tinerele,
    Ľe trag porci pe socarele.
    Ĭa, văzĭ, Doamne, ce ie jeľea.
15       Ciuma maică, Ciuma!

[Volcae]

                     CHANTS DE HAÏDOUKS.
                                 
                                 XXI
          Stao în drum şi mă gîndesc,
     Mă mir şi mă socotesc, :
     Cu vecine sa trăiesc,
     Ţoale să nu ponosesc,
5   Să tot stao, să tot croiesc?

     Şi mă mir şi mă gîndesc
     Cu ce hrană să mă rănesc.
10  Apucà m'aş de oţie ?
     Răo 'mĭ şede 'n puşcărie.
     Apucà m'aş de furat?
     Răo 'mĭ şede spînzurat.
     Că sîmt voinic neînsorat;
     Nicĭ musteţe nu m'a dat :
     Cum sîmt bun de sărutat
15  La neveste cu bărbat,
     Să le fur noapte din pat?
     — Dar io, frate, să m'apuc
     De coarnele pluguluĭ,
     De hrana moşuluĭ.
20  —Plugu este goangă răa,
     Merje d'îndărăteľea:

     Dă cu coarnele 'n burta mia
     De 'mĭ sparge ińema mia.
     Merje cu capu 'nainte
25  Şi cu coarnele în dert:
     M'e frică că 'mĭ sare în pept.
     — Da io, frate, sa m'apuc.
     — Lăsai plugu şi loiu sapă,
     C'o fi munca mai usoară.

30        Lovaĭ sapa pe spinare
     Şi plecaĭ la via mare,
     A de-ĭ cu noo răzoare,
     Cîtă ie zăoa de mare.
     Săp zăoa patru parale,
35  Le biao sară din picioare;
     Mîndr'a cas' moare de foamie.

          Coada lungă, sapa lată
     Îmĭ mîncă vîrtutea toată.
     Nu m'aĭ vedea paraoa'n pungă;
40  Numa aţa mămăľigĭ
     Ľepită de fundu pungĭ.

          Lăsaĭ sapa şi loiu coasă.
     Pľecaĭ la livadia mare,
     A de-ĭ cu noo răzoare.
45  Traseĭ doo, treĭ poloaje;
     Foamia la pămîntu m'trage.

          Dacă văzuï şi văzuĭ,
     O trînti de un păducel;
     Mi o frinse di pă căţel.
50  Apucaĭ pe un ogăşel;
     Mă întelni cu-un Ţigănel :
     «Buna cale, mîĭ, Ţigane.»

     — «Mulţămesc, căpitane.»
     — «Futuţ moarte-tĭ, mîĭ, Ţigane!
55  «De unde m'aĭ sti, mîĭ, căpitane?
     «Nu văzĭ că sîmt mort de foamie.
     «Zadăr oiu fi un meşter bun ;
     «Tu eĭ puńe cuzniţa 'n drum
     «Făr de rudă de carbun,
60            «Şi tu mie
              «Că 'm'i face
              «Din coştoră
              «Săbioară,
              «Din oţel
65            «Un buzduşel,
     «Să merg în codru cu iel,
     «Să scot băńişor cu iel.»


                                 XXII
          Coľea 'n vaľe, predin munte,
     Coľea 'n vaľe, supt părete,
     Micućel 'mĭ să foc vede.
5  Ao ĭe focu potoľit,
     Ao de voinicĭ ocoľit ?
     Nu ştio dzece ao cincĭdzece.
     Şi 'mĭ frigià un berbece ;
     Nu 'mi'l frigià cum să frige,
     Nu 'mĭ'l frigià în cîrľije,
10  Śi l' întorceà 'n belciuje,
     Belciujeľe de arjint,
     Ce n'am văzut de cînd sînt.


                                 XXIII
          Vinde, muică, ce-eĭ vindă,
          Ľeľo, frunză lată;
     Vinde sucna de mătasă,
          Ľeľo, frunză lată,
5  Şi mă scoate din pediapsă,
          Ľeľo, frunză lată;
     Că mie 'mĭ s'a urît,
          Ľeľo, frunză lată,
10  Tot să stau închis în piatră,
          Ľeľo, frunză lată,
     În cîrcăitu broştilor,
          Ľeľo, frunză lată,
     În şuieratu şerpilor,
15       Ľeľo, frunză lată.
     Rău, muică, m'aĭ blăstămat,

          Ľeľo, frunză lată,
     Să mănînc tot din furat,
          Ľeľo, frunză lată.
20  Greu blăstămu de la mumă,
          Ľeľo, frunză lată,
     Şi ca pocitu de ciumă,
          Ľeľo, frunză lată ;
25  Dar blăstămu de la surorĭ,
          Ľeľo, frunză lată,
     Ca o cunună de florĭ,
          Ľeľo, frunză lată.

[Volcae]

                     CHANTS HISTORIQUES

                                XXIV
                    STOJAN, LE BÖLÜLBAŠI
                           (vers 1795)


          Frunzuľiţă ş'o ľeľea!
     Begu din Cladova pľecà
     (La Ţaligrad lucru avià)
     Şi la Dia ajunjià.
 5  Mulţĭ paşĭ l'asteptà.

     La Pozvangia conacu făćià.
     Pozvangia bińe s' îngrijià.
     Mare cinste-ĭ făćià,
     Bun plocon mi-ĭ gătià.
10        Begu cînd mi 'l viedià,
     Din gură śe 'mi-ĭ grăià?
     «Pozvangia, dumńia ta,
     «Śe, măre, te cheltuià
15   «Bună cinste a 'mĭ făćià !
     «Or mai bińe aĭ 'mbogăţit?
     «Or mai rău aĭ sărăcit?»
     Pozvangia ce 'mĭ grăià?
     «Beg efendim, dumńia ta,
20   «Să trăiască cadina ta,
     «Cadina şi fetiţa!

     «Nu maĭ bińe am 'mbogăţit,
     «Da maĭ rău am sărăcit.
     « Am o tujbă de tujit.
25        «Dumńia ta
     «Eştĭ begu la Cladova,
     «Da Stoian buľiubaşa
          «Pe Craina.
     «Copilaşu Sîrbuluĭ,
30   «Din mijlocu tîrguluĭ
     «Dila Negotina,
     «Judecă toată Craina.
     «De cînd s'a iel buľiubaşit,
     «Pe noĭ Turcĭ de tot a'nsărăcit.
35   «Turcu Timoc n'a maĭ trecut.

     «Dac 'a trecut Turc u barbă,
     «L' a făcut d'a păscut iarbă;
     «Dac 'a trecut Turcu tińer,
     «Iel l'a pus sa măńince fîn.
40   «Dac 'a trecut Turc călare,
     «L'a 'ntors cu şaoa pe spinare.
     «De cînd s'a iel buľiubaşit
     «Tri orĭ Timoc a zătońit,
     «Toţi tri orĭ cu Turcĭ mortĭ :
45   «D'întăiu cu aĭ bogaţĭ,
     «L'a doiľea cu mijlocare,
     «La treiľea cu aĭ săracĭ.
     «Multe cadńe a văduvit ;
     «Fetile mare a 'mbătrînit.

50   «Turci dila Niş încoacĭ
     «Trag potcoave dila caiĭ
     « Şi ľe vinde pe mălaĭ.
     «Beg efendîm, dumńia ta,
     «Să 'mĭ facĭ judecata.»

55        Da begu cînd auzià,
     Zece pungĭ de bańĭ śerià.
     Pazvangia noo avià;
     Da una nu 'l ajunjià.
     La cadîne vădve pľecà,
60   Dila gîtu lor strinjià,
     Care para, care doo.
     Umplù punga pîn la zoo ;
     La mîna beguluĭ o dà,
     Numa de zor şi de cafia.

65        Frunzuliţă s 'o ľeľea !
     Begu din Diĭ pľecà,
     La Ńegotin ajunjià,
     La Carapangia conacu făćià;
     Cu iel îmĭ tăinuià
70   Cum să lucru isprăvià.
     Carapangia cînd auzià,
     La Stoian pľecà,
     Că naşo la iel erà;
     Dela poartă îl strigà :
75   « Stoiane, fińe Stoiane !
     «Aide, fińe, că begu te chiamă
     «Sa 'l petreśem pîn' la Cladova,
     «La Cladova cu aznaoa,

     «Sîmbria să 'ţĭ o dia.
80   «Bun bacşiş veĭ căpătà,
     «Că nu ie voinic de sama ta
     «Să 'ţĭ sare săritura,
     «Să 'ţĭ calce călcătura ;
     «Că ie frunza de patru foĭ;
85   «Jeme codru de mişei,
     «De mişei, de oamińi răĭ;
     «Nu potĭ să treśĭ de ieĭ.»

          Da fină-sa ieşià :
     «Nu 'm'i Stoian aicĭ», răspundià,
90   «Ce ie dus la Craina
     «Să strîngă verghia,
     «Verghia si rămăşiţa,
     «Şi śe a rămas la raia,

     «Şi la sat la Ieloviţa.»
95        Carapangia cînd auzià,
     La begu s'întorcià
     Şi din gură grăià :
     «Beg efendîm, dumńia ta,
     «Cred, nu ie Stoian aićea,
100 «Da ie dus la Craina
     «Să strîngă verghia,
     «Verghia şi rămăşiţa,
     «Şi śe a rămas la raia
     «Şi la sat la Ieloviţa.»

105      Begu cînd auzià,
     La astal se aşezà;

     Cu Carapangia carte scrià,
     Şi în proţap o puńia,
     La mîna Tătaru o dià.
110 Cu şapte cavazĭ dupa Stoian trimetià.
     Da la carte şe 'mĭ scrià?
     «Stoiane, sinco Stoiane,
     «Vino, sinco, la Negotin,
     «Să mă petreśĭ la Cladova,
115 «La Cladova cu aznaoa;
     «Sîmbria să 'ţĭ o dau ;
     «Bun bacşiş veĭ căpătà,
     «Că nu ie voinic de sama ta,
     «Să 'tĭ sare săritura,
120 «Să 'tă calce călcătura;
     «Că ie frunza de patru foĭ;

     «Jeme codru de mişeĭ,
     «De mişeĭ, de oamińĭ răĭ;
     «Nu poţĭ să treśĭ de ieĭ.»

125      Da Stoian śe 'mĭ făćià?
     La Zaiciar să dućià,
     Ciubăru cu vin scotià,
     La raia dà să bià.
     Lăutarĭ puse să cînte
130 Şi bińe să veselià;
     Frică de ńimă n'avià.
     Puţin somn cînd dormià,
     Rău visu 'mĭ visa.
     De la somn cînd sărià,
135 La oamińĭ povestià

     Visu rău śe 'il visa :
     «Visai : pistoaľeľe meľe
     «Stau la cuiu făr d'oţeľe;
     «Pînză ńeagră piste ieľe.
140 «S'au scurtat ziliľe mele.
     «Visai : puşculiţa mia
     «Stăĭ la cuiu făr de vergia :
     «Viaţa mia va fi să perdia.
     «Un şerp cu puĭ în gură :
145 «Par câ gîdea 'l meu cu streangu 'n mîna.»

          Niśĭ vorba nu isprăvià.
     Tataru ajunjià,
     Cartea la mînă o dà.
     Da Stoian śe'mĭ făćià?

150  Cartea la mînă primià,
     Şi pe ia să uità
     Şi singur vorbià :
     «Cată! futuĭ muma sa!
     «Ma ćiamă begu din Cladova
155 «Sa'l duc cu aznaoa,
     «Că nu ie voinic de sama mia
     «Să 'mĭ calce călcătura
     «Să 'mĭ sare săritura,
     «Că 'mĭ ie frunza de patru foĭ,
160 «Jeme codru de mişeĭ,
     «De mişeĭ, de oamińi răĭ ;
     «Nu putem să treśem de ieĭ. »

     Cartea Stoian isprăvià;
     Pe calu să 'ncăľecà,

165 Pistoľiľe umpľià,
     Pe drumu mare s'apucà.
     La balta Negotinuluĭ ajunjià,
     Pistoľiľe slobozià;
     Negotinu tremurà,
170 Ciamurile să spărgià.
     Rău begu să spămîntà ;
     Supt patu să pitulà.
     Carapangia 'l slobozià :
     «Beg efendîm, dumńia ta,
175 «Nu te spămînta aşa.»

          Stoian a casă ajunjià
     Şi di la poartă strigà :
     «Firo, Firo, soţia mia,
     «Ia, ieşĭ de mă văzĭ,

180 «Să mă văzĭ şi să mă prămeńeştĭ.»
          Da Fira 'l prămeńià,
     Din creştel pîn' la pămînt,
     Toi cu tablă de arjint.
     Stoian tot aşa făćià :
185 Mult, puţin, şe căpătà,
     Tot pe iel şi pe atu puńià
     Şi la raia dà să băià.

          Bińe cînd să prămeńià
     Pe atu să 'ncăľecà,
190 De la Fira bună zoă alvà,
     Şi la begu să dućià.
     Fira după iel să uità,
     Din ochi ńegrĭ lăcrămià;

     Parcă'ĭ spuńià ińima :
195 «Of! sufľetu micu, dochiliţe!»

          La begu cînd ajunjià,
     Naşu-său Carapangia
     Naintea'ĭ iesià
     Şi din gură greià :
200 «Stoiane, fińe Stoiane,
     «Lasă-te, fińe, de reľeľe teľe.»
     —«Cum să mă las de reľe
     «Cînd m'am învâţat eu ieľe
     «Din tińerătiľe meľe ?»
205 «Lasă-te, fińe, de reľe;
     «Lasă-te la credinţile mele.
     «Petreśem begu la Cladova.

     «La Cladova cu aznaoa ;
     «Sîmbria să 'tĭ o dià ;
210 «Bun bacşiş veĭ căpătà.»

          Pînă ieĭ tăinuià,
     Begu hatu "ncăľecà
     Şi drumu 'nainte alvà.
     Stoian cu naşu după iel merjià
215 Cu naşu, cu Carapangia
     (Bată 'l Maica Precistă  
     Şi sfînta Dumińecă,
     Şi Vińerea de mîńe,
     Şi toate ziľiľe buńe!)

220      Merjià cum merjià;
     La Graboviţa ajunjià.
     Conacu acolo să gătià;
     Begu di pe hat să descăľecà;
     Numa cafia ńeagra cerià să bià.
225 Stoian śe 'mĭ făćià?
     Ciubăru cu vin scotià
     Şi la raia da să bià :
     Frică de ńimă n' avià.

          Da begu, cînd vedià,
230 Ciubucelu aprindià,
     Şi pe hatu să 'ncăľecà,
     Drumu înainte alvà.

          Stoian, cînd vedià,
     Pe hatu să 'ncâľecà,
235 Săbioara o scotià,
     După begu să alvà.
     Stoian de cadînă'l înjurà,
     De cadînâ şi fetiţă :
     «Tu mă duşĭ la Cladova,
240 «La Cladova să 'mĭ iaĭ viaţa mia;
     «Mai bińe ieu pe a ta!»  

          Carapangia cînd vedià,
     Pe iel mîna puńia :
     «Staĭ, fińe; nu faśe-aşa!
245 «Dacă va fi, fińe, śeva,
     «Da-voiu blaga mia şi a ta
     «Şi scap viaţa ta.

     «Dà-voiu hatu de supt mińe :
     «Nu te las pe tińe.»

250      Iel de naşu-so s'ascultà
     De naşu Carapangia
     (Bată'l Maica Precistă,
     Şi sfînta Dumińecă,
     Şi Vińerea de mîńe,
255 Şi toate ziľiľe buńe)!

          Numaĭ taĭna isprăvià,
     La Costaperu ajunjia,
     Cu Arapu să 'ntîlnià;
     Fraţĭ de cruce cu Stoian erià.
260 La o parte pe Stoian ćiemà,

     Din gură greià :
     «Stoiane, frate Stoiane,
     «De cînd ne-am văzut,
     «Niśĭ un rău ne-am făcut,
265       «Niśĭ tu mie,
           «Niśĭ ieu ţie.
     «Tu, de te ducĭ la Cladova,
     «Prăpadestĭ viaţa ta.
     «Ieu a sară am fost la cafeńea
270  «Şi am auzit taina ta.
     «Nu te duśe la cetate. »

          Da iel, cînd auzià,
     Sâbioara scotia,
     Dupa begu să alvà,
275 De mumă îl înjurà.

          Carapangia, cînd vedià,
     Pe iel mîna puńià.
     Iel de naşu-so ascultà;
     Gîndià că ieste aşa.

280      Begu calu silià;
     În cetate tunà.

          Stoian, cînd ajunjià,
     Toţĭ caii pe pod intrà;
     Da al lu Stoian nu 'mĭ vrià.
285      Trecînd tîrcńia,
     Şapte grinzĭ din pod rupià;
     La cetate nu tunà,
     Parcâ 'ĭ spuńia ińima.
     Da Stoian cu un pumn îl lovià,

290 Cu scăriľi rău îĭ dà.
     Da calu, cînd să mińià,
     Piste -cetate sărià,
     Da la poartă nu vrià.
     Turcĭ cînd îl vedià,
295 Friguriľe de moarte le prindià ;
     Cadîneľe să spămîntà,
     De pămînt să stîrpià,
     Alţi 'n Dunăre să 'ńecà
     De frica śe le ierà
300      Stoian la cafeńia trăjià,
     Dulśe cafia o bia,
     Şi la vorbă să alvà
     Pin' la cocoşu cîntà;

     Şi naşu atunśia
305      Veńià,
     Din gură greià :
     «Fińe, fińe Stoiane,
     «Aide fińe; begu te chiama
     «Sîmbria să-tĭ o dià :
310 «Bun bacşiş veĭ căpătà.»

          Da Stoian, cînd s'a sculat,
     Şi mai bińe s'a 'nărmat.
     Da naşu-so śe 'mĭ greià?
     «Nu merjĭ, fińe, armat,
315 «Că tare ie begu mîńiat.
     «Acuş pľeacă la Ada Cale;

     «Pramu stă gătit la Dunăre.»

          Stoian cînd auzià,
     Îşĭ mulà(?) biciacu śe avià,
320      Şi pe iel lăsà;
     Ca muieriľe pľecà.

          Begu cînd îl vedià,
     Tot galbińĭ din tandă vărsà;
     Şi pămîntu îngălbińià.
325 Da Stoian adunà,
     Turći pe iel năvăľià.
     Stoian cînd să scuturà,
     Turći ca perile cădià.

          Rău begu să spămîntà.
330 Unu din iĭ s'alejià,

     Asli, Romîn turćit din Rîtcova
     (Bată'l Maica Precistă,
     Şi sfînta Dumińecă,
     Şi Vińerea de mîńe,
335 Şi toate ziľiľe buńe!).
     Bîtă de corn la mînă-avià ;
     Pe Stoian cu ia după ureche lovià
     (Maĭ bińe l'ameţià),
     Şi pe jenunche cădĭà.
340 Din gură grăià :
     «Iacă, naşo, sîmbrioara mia!»  

          Da begu să rîdià ;
     Turći tare năvăľià;
     Bińe frumos îl ľegà.

345 La begu îl suià.
     Begu cu ştrangu'n mînă ierà :
     «Stoian spînzurat»! poruncià.
     Da Stoian śe mĭ grăià?
     «Beg efendîm, dumńia ta
350 « (De cadînă 'l înjurà,
     «De cadînă şi fetiţă),
     «Nu mă noaptea spînzură,
     «Că nu mis curva ta;
     «Da la zoo mă spînzură,
355 «Să mă vază lumia,
     «Că bińe am trăit cu ia;
     «Da d'întăiu mă judecă.»

          Begu atunśia spuńiă :
     «Stoiane, bre, Stoiane,

360 «De cînd te-aĭ buľiubasit,
     «Tu nu te-aĭ purtat buľiubaşeşte,
     «Numă te-aĭ purtat bejeşte,
     «De la creştet pînla pămînt
     «Tot cu tablă de arjint;
365 «De frica ta Turcu
     «Nu trecù Timocu ;
     «Dac'a trecut Turc cu barbă,
     «Tu l'aĭ pus d'à păscut iarbă;
     «Dac'a trecut Turcu tinar,
370 «Tu l'aĭ pus sa măńinśe fîn;
     «Dac'a trecut Turc călare,
     «Tu l'aĭ 'ntors cu şaoa pe spinare.
     «Multe cadńe aĭ vădovit;
     «Fetiľe mare a'mbătrîńit.

375 «Tri orĭ Timocu a zătońit
     «Zatońit de Turći morţĭ.
     «Turći di la Niş încoacĭ
     «Trag potcoaveľe dila caĭ
     «Şi ľe vinde pe mălaĭ.

380      Da Stoian śe 'mĭ grăià?
     «Beg efendîm, dumńia ta
     « (De cadînă 'l'injurà,
     «De cadînă şi fetiţă),
     «Mult, puţin, śe-am câştigat,
385 «Tot pe mińe şi pe hat am 'mbrăcat;
     «Pentru asta aşa m'am portat.
     «Cu Turći tot am făcut aşa,
     «Aşa cum spuńĭ dumńia ta;

     «Şi, să nu fi fost naşu mieu,
390 «Aş fi alvat şi capu tău.
     «Dar aşa : ia tu pe al mieu,
     «Să să ducă pomina!»

          Pînă vorbiľe isprăvià,
     Zoriľe să vărsà.
395 Turći Stoian pe cal puńia
     Şi afară ieşià.
     Of ! la păru rotat
     Ierà Stoian spînzurat.
     Da soariľi 'ntuńecà
400 Şi pămîntu trămurà.

          Turći bińe rămîńià;
     Frică de ńimă n'avià.

[Volcae]

                                 XXV
                    STOJAN, LE BÖLÜLBAŠI
                          (variante.)

          Verde foaia ş'o ľeľea!
     N'avià begu ce lucrà;
     Din Ţarigrad se scolà
     Şi plecà la Cladova,
5   Tot cu a mică sacsana.
     Treĭ conacĭ că făcià
     Pîn la Deĭ cînd ajungià.
     la, văzĭ, begu ce lucrà.
     În conacu unde trăgià,
10  În curte la Osman Paşa,
     Numaĭ o noapte conacià ;
     Demińeată să scolà,
     Pe oichĭ negrĭ să spălà ;
     La cîrcĭmă cînd mergià,

15  Numaĭ o cafia că 'mi-şĭ bià,
     Şi pe at că încăľecà.
     Seiz după el mergià
     Tot c'o mică sacsana.
     Şi la Cladova pľecà.

20       Cînd pe capie trecià,
     Cîte cadne în Deĭ ierà
     Tot la capie ieşià
     Şi pe begu îl dăruià
     Cu şecher şi cu cafia :
25  «Begia 'fenda, dumnia ta,
     «Ne rugăm de dumnia ta,
     «De te ducĭ la Cladova,
     «Ia, să te bagĭ pin Craina,
     «La Stoian buľiubaşa.

30  «Care judeca Craina.
     «Ficiorelu Serbuluĭ
     «Baş mijlocu tîrguluĭ,
     «Tîrgu Negotinuluĭ,
     «De cînd s'a buľiubaşit,
35  «Turc Timocu n'a trecut.
     «Care Timocu a trecut,
     «Cu cizma'n piept l'a bătut,
     «Frumos căpşor ĭ-a tăiat
     «Ńe întrebat, ńe judecat.
40  «Şi şti, begia, de o nu şti
     «Pe noĭ că ńe-a vădovit,
     «Coconaşĭ ńe-a sărăcit,
     «Curţĭ albe ńe-a opustit.»

[Volcae]

                                 XXVI
                     STOJAN, LE BÖLÜKBAŠI
                        (autre fragment.)

          Pazmangia s'a jurat :
     Und'e o prind'e babă slabă,
     S'o puňe să pască iarbă ;
     Und'e o prind'e moş bătrîn.
5  Sa 'l puňe să road'e fîn.
     Aiduc Velco s'a jurat :
     Unde 'l prind'e 'l va tăià.
     . . . . . . . . . . . . . . . . .