Pi lînga anu 1982. am snimuit (registrat) în Arnaglaua (Rudna Glava) đi la mošu Jarku Şumarĭu (Žarko Trailović), întra măĭ mulće kînćiśe, şî unu kaŕe moşu Jarku la kĭemat »Źaba muĭki sînt frumuasă«. Kînćuku sa kîntat măĭ mult pi la şîdzîtuoŕi, spuńa moşu. Ăće kîća vorbĭ, skuasă đin ĭel:
Źaba muĭki sînt frumuasă
Kînd ma ţîń înkisă-n kasă
Ku feruanka la ferĭastă.
...
Marită-ma, muĭkuľiţă,
Kî m-ĭa veńit lapće-n ţîţă!
Ţîţîşuaŕe, boldoŕaľe,
Muśkaŕa naĭka đin ĭaľe,
Ka đin duoĭ faguŕ đi mńaŕe!
...
Kînćiku-l am pi trakă (bandă), nu la-măi kubarît pi hard disk, da la-ş puńa aiśa, să veđeţ śe vĭarsîk frumuos aŕe. Pănă atunśa, śećiţ đeskîniko-sta, śoă măĭ frumuos ś-am gasît ĭo pănă akuma, adunînd la đeskînćiśe rumîńeşć. Kum s-a vĭađe, đeskinćiku ĭe skris în Rumîńiĭe, ama sînt koźa sigurat kî la şćiut şi vrîjîtuariľi nuaştŕe! Dakă nu l-a şćiut, puaće fi numa pintru una: kă fĭaćiľi nuaştŕe n-avut ţîţă miś, ka aşća đin Moldova?
Ăće, fraţîĭe, đeskînćiku!
Învaţaţăl, şî puńeţîva ku mîńiľi pi lukru, dakă vŕeţ sî skoćeţ fĭaćiľi maŕi să nu labđe bań pi pîrdańiku đi silikon!
DESCÎNTEC DE CRESCUT ŢÎŢELE (Descîntătoarea descîntă cu apă nencepută şi cu o creangă de busuioc.
Descîntecul se spune de trei ori şi de fiecare dată sînii fetii sînt stropiţi cu apa respectivă. )
Cum creşte varza
Cum creşte şi se împlineşte
Si se rotunjeşte
Şi se albeşte
Şi se-ndulceşte,
Aşa să-i crească Mariei ţîţele,
Rotunde şi gurguiate,
Să se uite flăcăii la ea cu sete,
Să se facă plinuţe şi tari
Să se uite flăcăii ca nişte tîlhari!
Să miroasă frumos ca mierea din stup,
Să le scapere ochii la flacăi ca la lup!
Cum creşte luna noua cîte-oleacă
Pîna ce se face rotunda şi frumoasă
Şi luminoasă,
Aşa să-i crească Mariei ţîţele,
Să-i umple cămeşa şi iia,
Cum umple strugurii via !
Să umble făloasa prin sat,
Să se uite flămînd la dînsa orice bărbat!
Cum creşte ziua după Naşterea Domnului
Tot cîte-oleacă, cîte-oleacă,
Umplînd de lumină văzduhul,
Umplînd de căldură întinsurile,
Topind zăpezile,
Înverzind luncile,
Întinerind pădurile,
Înroşind pătlăgelele,
Rumenind grînele,
Aşa sǎ-i creascǎ Mariei ţîţele,
Voinice şi pline de dulceaţǎ,
Voinice şi plinǎ de cǎldurǎ,
Voinice şi fierbinţi,
Sǎ-i scoatǎ pe toţi bǎrbaţii din minţi!
kaz. Varganici Elvira, Tîrzia, jud. Suceava, Moldova, polovinom XX veka
IZVOR:
Vasile G. Popa
FOLCLOR DIN "ŢARA DE SUS", Folclor din Moldova, IV,
Bucureşti, 1983, p. 313-314
REČNIK MANJE POZNATIH REČI:
DẤNSUL, DẤNSA, dânşii, dânsele, pron. pers., subst. 1. Pron. pers. (Ca pronume de politeţe) El, ea. * Loc. adv. (Pop.)
Ca pe dânsul (sau
ca pe dânsa) = straşnic, grozav. 2. S.m. şi f. (Pop.) Soţ, soţie. 3. S.f. pl. art. (Pop.; în superstiţii) Ielele. [Gen.-dat.:
dânsului, dânsei, dânşilor, dânselor] –
De + însul. flăcắu (flăcắi), s.m. 1. Tânăr, băiat. 2. Bărbat necăsătorit, burlac. – De la
făt, cu suf.
-lău (ca
fătălău de la
fată). Rezultatul,
*fătlău, a trecut normal la
*făclău, cf.
cotli > cocli, pantlică > panglică; iar forma
*făclău trebuie să fi suferit o metateză, nu numai fiind normală într-un astfel de caz (cf.
potlog > plotog, poclon > plocon, picro- > prico-, etc.), ci şi datorită valorii expresive a grupului fl. Celelalte explicaţii nu sunt satisfăcătoare: din sl.
chlakŭ „burlac” (Cihac, II, 109; Conev 58; Philippide,
Principii, 154), sau de la
fleac (Puşcariu,
Dacor., II, 600), ipoteză inadmisibilă; astfel încât DAR dă etimonul necunoscut. – Der.
flăcăí, vb. (a duce o viaţă de burlac);
flăcăiándru, s.m. (flăcău);
flăcăíe, s.f. (rar, burlăcie);
flăcăíme, s.f. (tinereţe). Din rom. provine ucr.
flekaw (Miklosich,
Wander., 15).
ÍIE (-ÍI), s.f. – Bluză ţărănească, un fel de cămaşă din pînză de in, cu pieptul brodat în şiruri colorate. – Var.
ie. Lat.
lῑnea „de pînză” (Cipariu,
Gram., 90; Densusianu,
Hlr., 158; Puşcariu 774; REW 5064; DAR), cf. alb.
ljinë (Philippide, II, 644), sard.
lindza (Wagner 109), fr.
linge. OLEÁCĂ adv. (Pop.) Puţin, niţel. * Loc. adv.
Nici oleacă = nici un pic, deloc.
Oleacă de... = puţin, într-o măsură oarecare, întrucâtva. [Var.: (înv. şi reg.)
leácă adv. ] – Din ngr.
oligháki. PĂTLĂGEÁ, pătlăgele, s.f. 1. (Determinat adesea, prin „roşie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate şi cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roşu, zemos, bogat în vitamine; roşie, tomată (
Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete şi cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (
Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.:
pătlăgícă s.f.] – Din tc.
patlıcan. TÂLHÁR, tâlhari, s.m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. * Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ştrengar, hoţoman, şmecher. [Var.: (reg.)
tălhár s.m.] – <ung.
tolvaj 
