NU CÂNTĂ COCUOŞÎ JUOIA
Dragi lu Vanǎ Crişan đi la Bľizńe a zâiebit pi Vita lu Fiľip đi la Bubǎn. Ścǎ, cocuoşî ńiścând nu cântǎ juoia, spuńe lui Dragi într-a lumie, la lucru. Ma, ścǎ, rar care bagǎ sama đ-aşa triabă.
Va fi, nu va fi, raşâaşće Vita intr-o juoie sî sa scuaľe înainća đi cocuoş şî sî vadǎ dar ie aşa or minće Dragi. Sa scualǎ iel đinuapće, ascultă, ascultă, când, în vriamia cocuoşâlor - auđe: sunǎ vaľa đi cânćicu lor! Cucurigâie in tuaće pǎrţâľi.
Sa mâńiiat iel nu sa şćiie cât, pintru śe sa sculat aşa đinuapće ńiścotriabǎ, şî când sa-ntâńaşće cu Dragi la lucru, sâare la iel:
- A bre, śe ma minţ tu cî cocuošî nu cântǎ juoia? Ăće, io đesńaţa ii audzâi frumuos, cu uriechiľi miaľe!
- O, lălă! - sa miră Dragi. - Da cum cântǎ?
- Pǎ »cucurigu«, borîoaş, da cum sî cânće?
- Aće, vadzuş şî sângur cǎ cocuošî nu cântǎ »juoia« numa cântǎ »cucuriguuuu«!
A puvestât Ľuba Bâlaban đin Rnaglaua, în cafana lu Jurcuońi, 14. X 1986. Ascultat đin tr-un cuolţ Paun Durľa şî a puso dupa uriache.
