TEKIJA- În lumea turismului, cu faţa spre Dunăre
16 Sep 2007
--------------------------------------------------------------------------------
• Localitate de pe malul drept al Dunării, cu cea mai veche şcoală din Serbia de Nord-Est
• Tekija – sat cu o populaţie de aproape o mie de locuitori: sârbi, vlahi, sau români, muntenegreni…
• Tot mai mulţi turişti străini îşi petrec concediile la Tekija
• Un sat cu mari perspective în turismul rural
• În cadrul Societăţii Culturale „Tekija” îşi desfăşoară activitatea aproape toţi tinerii din localitate
• Tekija – înfrăţită cu oraşele Jagodina din Serbia şi Orşova din România
Tekija, localitate de pe malul Dunării aşezată la poalele muntelui Miroc la numai opt kilometri de Kruševac şi 12 km în amonte de hidrocentrala Porţile de Fier I, este astăzi una dintre cele mai atractive staţiuni turistice din Serbia de Răsărit. Are un trecut de numai patru decenii şi ceva, fiindcă vechea Tekija a fost acoperită de apele Dunării, după construirea Hidrocentralei şi formarea marelui lac de acumulare de aici. Despre fosta Tekija, aflată acum sub apă, aşa cum se mai află în alte câteva localităţi vechi de pe malul sârbesc al fluviului, precum şi enigmatica Ada Kaleh, insula celor o mie de smochini şi a vechii cetăţi turceşti, istoria spune că a fost ridicată pe vatra cetăţii romane Transdierna. Până la retragerea romanilor din Dacia, Transdierna a fost un punct strategic foarte important, cu puternice fortificaţii. De asemenea şi în epoca otomană. Spre sfârşitul secolului al XXVIII-lea, populaţia sârbească părăseşte localitatea, pentru ca în locul ei să se colonizeze români.
Sub denumirea actuală, Tekija este atestată documentar pentru prima dată în anul 1807, „ca localitate de pescari şi şlepari de pe malul drept al Dunării, la Porţile de Fier”. Datorită poziţiei foarte favorabile, a transportului fluvial, a schelei care făcea legătura, peste Dunăre, cu Orşova, Tekija a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă, iar punctul culminant în dezvoltarea sa economică l-a atins în faţa Primului Război Mondial. După război a urmat o perioadă îndelungată de stagnare, având în vedere că în condiţiile economice nou -apărute localitatea şi-a pierdut rolul de centru puternic pe care îl avea până aici în transport fluvial. În astfel de condiţii, Tekija a supravieţuit până în 1964, când şi-a părăsit vatra străbună, „urcând” pe Miroč. Vechea localitate a rămas doar în amintire cetăţenilor ei şi a numeroşilor turişti care şi-au petrecut concediile aici. Dar mai ales în amintirea multor şlepari şi căpitani de vapoare, cunoscuţi sub numele de „locovi”, care au condus convoaiele de vapoare şi şlepuri prin zona periculoasă a cazanelor.
Tekija de astăzi este cunoscută în lumea turistică după manifestările şi întrecerile pescarilor organizate aici. Mai este cunoscută şi după condiţiile optime oferite în casele particulare turiştilor străini, graţie aşezării ei pe cea mai elansată terasă dunăreană şi în cea mai frumoasă zonă a Parcului Naţional Porţile de Fier, şi nu în ultimul rând după casele moderne scăldate în flori. Tekija are în prezent cea mai aranjată plajă de pe malul drept al Dunării, de la Donji Milanovac şi până la Brza Palanka.
Aici, la Tekija, trăiesc sârbi, vlahi, respectiv români, muntenegreni… În total vreo 990 de locuitori. Localităţii Tekija îi aparţine administrativ şi mica localitate, un adevărat cătun Gola brdo, sau Gealu al Gol cum îl numesc românii care trăiesc aici.
Turismul – principala ocupaţie
Desanka Mimić: Eu mă ocup cu turismul de mai mulţi ani. La mine vin turişti peste tot anul. Acum două săptămâni am avut turişti din Germania. O familie de tineri. În acelaşi timp am avut şi o altă familie de tineri din Novi Sad. Ambele familii erau pasionate de alpinism. În fiecare zi au mers pe munte. Au plecat dimineaţa şi au venit seara. Dar în general vin turişti care vor să pescuiască, aceştia stau şi câte o lună aici. Vin în iunie şi pleacă în iulie. Să vă mai spun că anul acesta am avut turişti din Siria, Rusia şi Italia, iar tot mai mulţi, în ultima vreme, vin din Croaţia şi Turcia.
. De când vă ocupaţi cu turismul?
. Din anul 1965. Pe atunci eram încă în Tekija veche, jos la Dunăre. Soţul meu a lucrat la Hidrocentrală, la Porţile de Fier, şi prin el am contactat multe familii de români care au venit la mine să-şi facă concediul.
. Câţi turişti puteţi primi într-un schimb?
. Partrusprezece, în condiţii foarte bune, în apartamente.
. Care-i programul zilnic al acestor turişti?
. Cei care au venit să pescuiască, merg la Dunăre dis-de-dimineaţă şi vin acasă seara. Ceilalţi, care merg pe munte, pleacă de acasă la ora 7 – 8 dimineaţa şi vin tot înspre seară. Pe toţi îi aştept cu masa gata. Şi toţi aceştia vor specialităţi din peşte. Doar cei din Banat care vin vor carne, multă carne şi slănină. Fac grătar în fiecare seară cu multă carne de porc. Apoi după atâta carne beau sănătos.
. De unde vin cei mai mulţi?
. Din Italia. Ăstora le place foarte mult Dunărea noastră, şi nu numai. În fiecare zi merg în altă parte. Vizitează întreaga regiune. Dar cei care vin de sărbători au program: spectacole culturale, slujbe la biserică, competiţii sportive…
. Câte familii din Tekija se ocupă la ora actuală cu acest turism rural?
. Păi, depinde de perioadă. Oricum, peste vară mult mai multe decât peste iarnă. Eu cred că între 50 şi 70 de familii. Dar, din an în an tot mai multe, fiindcă oamenii văd că din turism se poate trăi. Şi, se poate trăi destul de bine.
Chenar!!!
Defileul – Clisura Dunării – Cazanele
Defileul Clisura Dunării este cel mai lung de pe cursul Dunării şi unic în Europa prin grandoarea configuraţiei sale, prin clisurile unice, care în Cazane, strâmtează lăţimea fluviului până la 150 m. Se numesc Cazane, pentru că aici, prin coridoare şi fiorduri, apa parcă fierbe în clocote.
Drumul spre Tekija şi, mai apoi la Kladovo, prin Defileu îl parcurgem pe uscat. Şoseaua este săpată în stâncă pe mai multe porţiuni, iar pe alocuri străpunge şi muntele. La vreo 10 km de Tekija lângă şosea apare inscripţia: Tabula Traiana, care aminteşte de drumul legiunilor romane din anii 101-104, când meşterii au tăiat muntele pentru a construi şoseaua. De partea cealaltă a fluviului, pe malul românesc, chipul dacic al lui Decebal, dăltuit în stâncă, parcă răsare din Dunăre. Mai sus, se află scufundate ruinele cetăţii medievale „Tri Kule” (sec. XIV), din care se mai văd două turnuri răsărind din apă. Lângă Tekija, din apă răsare un monument. Este al eroului naţional Koča Andjelković, pe care turcii l-au tras pe ţeapă. A fost căpitan în armata austriacă şi a luptat împotriva turcilor împreună cu 60 de voluntari sârbi.
Foto: Tabula Traiana
Biserica
Prima biserică, în Tekija veche, cu Hramul Sf. Nicolae, a fost construită în anul 1838, care a fost acoperită de apele Dunării, în anul 1964, odată cu întreg satul. Noua biserică, construită pe „vatra de sus” a Tekijei, cu acelaşi hram, a fost înălţată de enorioşii de aici în urmă cu 40 de ani.
Şcoala
Şcoala din Tekija este, pe lângă şcolile din Negotin şi Donji Milanovac una dintre cele mai vechi din Serbia de Nord-Est. Vechiul edificiu al acestei şcoli a fost construit în anul 1834 şi deja în toamna aceluiaşi an au început cursurile pentru elevii din sat şi din cătunele apropiate.
Naidan Partenievici Perniac, preşedintele Consiliului Comunităţii Locale Tekija
- La Tekija trăiesc sârbi, muntenegreni, români. Multe fete din România au venit la Tekija şi s-au căsătorit cu tineri de aici. Ba chiar şi câţiva feciori.
Tekija este, de fapt, un sat de pescari. Majoritatea locuitorilor se ocupă cu pescuitul. În ultimul timp, însă, turismul ia locul pescuitului. Un motiv în plus este că aceşti pescari ai noştri nu sunt organizaţi într-un colectiv de muncă, într-o cooperativă, pentru a-şi putea plasa peştele, alteori în cantităţi destul de mari. În prezent, aceasta se face individual şi pe un preţ, improvizat de fiecare dată.
. Despre ce specii de peşte este vorba?
. În general, somn şi şalău.
. Peşte mare!
. Foarte mare. Când este vorba de somn, de obicei, între patru şi cincizeci de kilograme unul.
. La undiţă?
. Mai puţin la undiţă. Aici se pescuieşte la stuc şi la plasă.
. Cu ce momeală?
. Coropişniţă, scoici, lăcuste, omizi, şi… mai mult la săpun de casă.
Activitatea culturală
. La Tekija funcţionează, de mai mulţi ani, cu mult succes Societatea Cultural-Artistică „Tekija”, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea marea majoritate a tinerilor din sat, încadraţi în formaţia de dansuri care cultivă folclorul sârbesc, vlah şi muntenegrean. Preşedintele Societăţii este Miodrag Prvulovici. Este interesant de amintit faptul că peste 70 la sută din dansatori sunt tineri (fete şi băieţi) veniţi din România şi stabiliţi la Tekija. Coregrafii ansamblului încearcă să aducă pe scenă, în general dansuri autentice vlahe din părţile locului. Ca, de exemplu: „Mănăstireanca”, care este cel mai mult jucată la noi şi cu care a obţinut cele mai multe premii la mai toate festivalurile folclorice din Serbia de Răsărit la care au participat.
Şcoala
. Satul Tekija dispune de şcoală elementară cu opt clase, cu limba de predare sârbă. Problema şcolii noastre constă în faptul că din an în an se micşorează numărul elevilor şi cred că în câţiva ani se va închide. Familiile tinere părăsesc satul. Pleacă în căutarea unui loc de muncă. Multe dintre ele se stabilesc la Kladovo, dar şi în alte oraşe. Dacă se continuă aşa, în câţiva ani se vor stinge şi satele mai mici de pe malul Dunării, în care au rămas doar familiile de bătrâni. Mulţi din tekienii noştri se află şi în America. Lucrează acolo, dar cu gândul acasă, fiindcă aici şi-au construit case, aici trăiesc părinţii, aici vin să-şi petreacă concediul aproape în fiecare vară.
Societatea Turistică – „Tekija”
Societatea Turistică „Tekija” este una din cele mai active societăţi turistice din întreaga zonă. Este cunoscută în întreaga republică după minunatele manifestări turistice pe care le organizează, an de an, pe Dunăre şi în întreaga zonă a Porţilor de Fier. La aceste manifestări şi întreceri ale pescarilor participă cei mai iscusiţi pescari şi bucătari din ţară, dar şi din străinătate.
Pescuitul la somn, de exemplu, competiţie organizată la Tekija în fiecare an pe la jumătatea lunii august, prezintă un eveniment turistic deosebit pentru întreaga zonă.
În acelaşi timp, această societate se ocupă şi de dezvoltarea turismului. Mai concret, de turismul rural, de turismul privat. Tot mai multe familii din Tekija primesc turişti în casele lor. Iar datorită Societăţii Turistice „Tekija” aceasta se face, în ultimii ani, în mod organizat, astfel că satul nostru, putem spune, are acum posibilităţi reale de dezvoltare.
. Ce fac turiştii aici?
. Unii sunt pescari pasionaţi, vin să pescuiască, alţii sunt alpinişti. Aceştia în fiecare zi urcă la munte şi se întorc acasă abia înspre seară. Alţii, de obicei cei în vârstă, se plimbă pe malul Dunării, admirând frumuseţile naturii şi monumentele istorice şi culturale de aici.
. De unde vin aceşti turişti?
. De la mari depărtări, din alte ţări, dar şi din Belgrad, Novi Sad, Subotica - ne spune Naidan Patenievici Perniac.
Bibliografie:
1. Interviu cu Naidan Partenievici Perniac, primarul satului Tekija
2. D. Singurilovici, Mala enciklopedija Miroč planine, Djerdap i okoline, Kladovo, 2006.
3. Regija Istočna Srbija, Turistički i privredni potencijali, Studio „Forma”, Negotin, 2006.
4. Parcul Natural Porţile de Fier,
Judeţul Mehedinţi, Turnu Severin, 2006.
5. Grupa autora, Zlatna bučka Djerdapa, Tekija, 2004.
6. Vasić B., Dunavom kroz Srbiju, N. Sad, 1983.
7. Interviu cu Desanka Mimić din Tekija despre dezvoltarea turismului rural în localitatea Tekija.
8. Dj. J. Marković, Neke prirodne retkosti terena istočne Srbije, Beograd, 1957.
9. V. Mišić, Djerdapska klisura…, Beograd, 1971.
Costa ROŞU
LIBERTATEA
