„Lumea noastră nu recunoaşte că suntem români…“

[Tarabostes]

                        Dialog cu dl. Aţa Davidovici



– De unde veniţi, d-le Davidovici?

– Din Valea Timocului, dintr-o comună, Bor, vis-a-vis de Ostrovul Mare. Am venit aici să învăţ mai bine limba română. Sunt la Partidul Mişcarea Românilor din Serbia, care a luat naştere în 1991. nu a fost recunoscut legal...

– Având în vedere noua Constituţie, aţi fost recunoscuţi legal ca şi partid?

– Da, suntem recunoscuţi. Să vedem ce va fi la anul, la alegeri...

– Credeţi că prin recunoaşterea acestui partid veţi reuşi să vă faceţi mai ascultaţi?

– Da, noi am vrea aşa ceva. Dar avem mari probleme pentru că suntem români. Nu ştiu cum va fi, trebuie să ne deşteptăm mai mult.

– De ce credeţi că şi în Serbia românii sunt împărţiţi în atâtea organizaţii, fundaţii, asociaţii?

– Nu ştiu de ce. Ar fi mai bine să fim mai uniţi, toţi laolaltă, şi să nu avem frică de ceea ce suntem, noi, cei din Valea Timocului. Ştim că avem o istorie veche şi ştim cine suntem pe pământul nostru.

– Dvs. cum staţi cu Biserica? Cu problemele ei?

– Prima biserică s-a făcut în 1880. din păcate mulţi sârbi sunt naţionalişti şi ne creează probleme.

– Pe preotul Boian l-am cunoscut în Bucureşti, la Asociaţia Română pentru Patrimoniu, fondată şi condusă de dl. Artur Silvestri, unde i s-a acordat o Diplomă ...Spunea atunci că: ,,noi vorbim limba română din 1833..."

– Da, acesta este adevărul. Nouă toată dreptatea ne-au luat-o. am trăit mai bine sub Turcia. Am avut mai mare dreptate decât după venirea lui Obrenovici, în 1830. Ne-a despărţit de toţi românii şi nu ne-a permis să avem biserică. Au fost dărâmate toate bisericile. Un amănunt: Mircea cel Mare acolo a luptat la Rovine, în partea noastră. La ziua mea, pe 21 mai 2005, ne-am dus să facem o paraschivă, cu dl. Boian şi cu Pârvulovici, de la Organizaţia pentru Drepturile Omului. Au venit nişte sârbi cu poliţia şi nu ne-a dat voie. Pentru aceasta, pe dl. Pârvulovici l-a judecat Tribunalul Municipal. Au putut să-l bage la puşcărie, pentru 15-20 de ani, deoarece au spus că am venit fraudulos, iar sârbii spun ca nu avem voie. Noi, însă, ştim istoria... în ,,46 au venit sârbii peste noi.

– Cum vedeţi aceste legături care se fac între dvs. şi noi?

– Aceste legături sunt foarte bune şi e bine că suntem recunoscuţi. Pe vremea lui Ceauşescu nu am putut să facem aşa ceva. Sperăm ca aceste legături să crească tot mai mult, să ne cunoaştem mai bine toţi românii de pretutindeni.

– Cam câţi români sunt acolo?

– Circa 800 000, dar poate sunt mai mulţi. Eu, de pildă, m-am declarat român şi n-au vrut să scrie... că sunt român.

– D-le Davidovici să sperăm că lucrurile vor merge spre mai bine...

– Să sperăm...

    (Revista "Viaţa de pretutindeni)

[Paun]

Domnu Tarabostes!
Am o întrăbaśuńe la care ma rog đe ćine, ca đi priaćinu nuostru marturisît, să će raspundz cînd vi avia vriame. Şî aia pi rînd, dacă puoţ, cum ć-intrăb io.

Ś-ai avut đi gînd cînd ai pus posto-sta, cu baiatu Aţa Davidović:

1. Ai vrut să ńi arăţ śe vorbiaşće lumia nuastră cînd triaśe otaru şî ajunźe-n Rumâńie, şi ca uomu care cunuaşće »situaţia« ş-în Rumâńie ş-în Sîrbie vriei să ńe trîmieţ un »mesaj« să bagăm sama, că iastă pintr-aşa uamiń şî đ-aăia care sînt uşori la ľimbă, şî vorbiesc đi tuaće, pintr-a mulće şî aľa vuorbe śe nus la luoc, śe nu trăbe spusă, că nus adăveraće, că sînt minśună guală?

2. Ai vrut să ńi đeşchidz uochi cu »adaveria« care un feľ đi Rumâń şćiu, ama nu cućadză să spună aiśa, în Sîrbie, a ievi cî Rumâńi în Sîrbie ţîpă supt zaptu sîrbiesc, şî nu cućadză să vorbiască slobîd, cum a vorbit supt Turś, cînd »a trait măi bun đi cît acuma supt Sîrbi«?

3. Cît tu sîngur, ca un uom înţaľes şî învaţat – credz în povasta lu domnu A. Davidović?

Dacă ńiś o-ntrabaśuńe a mia nu-ţ pi vuoie, spuńe atunśa, scurt, đi śe ai pus postos-sta aiśă, la Forumo-sta? Ś-ai avut đi gînd cu iel?

Mulţamiesc!

[Tarabostes]

          Domnule Păun,
     Sunt convins că acceptaţi adevărul că trăim într-o lume liberă unde libertatea de exprimare este garantată.
Dacă urmăriţi postările mele, veţi observa foarte uşor că doresc o cunoaştere reciprocă prin diferite mijloace: literatură, muzică, presă, dar şi întâlniri directe între cei ce vorbesc aceeaşi limbă. Sunt convins că nu este un secret pentru etnologul Păun Durlic că vorbim aceeaşi limbă, iar apariţia acestui site am salutat-o ca pe o necesitate care nu mai trebuie demonstrată.
     Mă întrebaţi imperativ, în spiritul unor vremuri demult apuse, despre scopul postării acelui interviu.
     Am să vă dau acelaşi răspuns pe care l-a oferit unui reporter celebrul alpinist Edmund Hillary după ce a cucerit Everestul:
      -Pentru că există!

[Constantin Andruşceac]

          Domnule Păun,
     Sunt convins că acceptaţi adevărul că trăim într-o lume liberă unde libertatea de exprimare este garantată.
Dacă urmăriţi postările mele, veţi observa foarte uşor că doresc o cunoaştere reciprocă prin diferite mijloace: literatură, muzică, presă, dar şi întâlniri directe între cei ce vorbesc aceeaşi limbă. Sunt convins că nu este un secret pentru etnologul Păun Durlic că vorbim aceeaşi limbă, iar apariţia acestui site am salutat-o ca pe o necesitate care nu mai trebuie demonstrată.
     Mă întrebaţi imperativ, în spiritul unor vremuri demult apuse, despre scopul postării acelui interviu.
     Am să vă dau acelaşi răspuns pe care l-a oferit unui reporter celebrul alpinist Edmund Hillary după ce a cucerit Everestul:
      -Pentru că există!

Am cetit cândva pe internet un articol despre preotul Boian Alexandrovici, ca un exemplu viu de om pus în pragul tragicei dileme, a lupta sau a nu lupta.
Din păcate nu ştiu situaţia din capu locului, însă este trist că sârbii nu vor să înţeleagă că sânt la Serbia şi români care au drept la grai strămoşesc şi slujbă cu Tatăl Nostru.
Din păcate cu poliţie nu rezolvi situaţia în asemenea condiţii.
Să nu uităm că Românii sau Vlahii, mă rog tot aşeia, nici odată nu au atentat la viaţa statului Iugoslav, chiar şi atunci, la 1992. Ei îşi cer doar dreptul de a fi ca fraţii lor din Voievodina, sau de după Dunăre, la Orşova sau Lugoj, unde limba română e la ea acasă.
Ceia prin ce trece preotul Boian este tragic.
Deasemenea socot că toate Organizaţiile româneşti din Serbia, ar trebui să renunţe la termen de vlah şi să se numească doar Români, astfel vor fi mai uniţi. Din păcate Românii din Banatu sârghesc sânt în constituţia Statului Sârb "grup etnic cu statut incert".