Dialog cu dl. Aţa Davidovici
– De unde veniţi, d-le Davidovici?
– Din Valea Timocului, dintr-o comună, Bor, vis-a-vis de Ostrovul Mare. Am venit aici să învăţ mai bine limba română. Sunt la Partidul Mişcarea Românilor din Serbia, care a luat naştere în 1991. nu a fost recunoscut legal…
– Având în vedere noua Constituţie, aţi fost recunoscuţi legal ca şi partid?
– Da, suntem recunoscuţi. Să vedem ce va fi la anul, la alegeri…
– Credeţi că prin recunoaşterea acestui partid veţi reuşi să vă faceţi mai ascultaţi?
– Da, noi am vrea aşa ceva. Dar avem mari probleme pentru că suntem români. Nu ştiu cum va fi, trebuie să ne deşteptăm mai mult.
– De ce credeţi că şi în Serbia românii sunt împărţiţi în atâtea organizaţii, fundaţii, asociaţii?
– Nu ştiu de ce. Ar fi mai bine să fim mai uniţi, toţi laolaltă, şi să nu avem frică de ceea ce suntem, noi, cei din Valea Timocului. Ştim că avem o istorie veche şi ştim cine suntem pe pământul nostru.
– Dvs. cum staţi cu Biserica? Cu problemele ei?
– Prima biserică s-a făcut în 1880. din păcate mulţi sârbi sunt naţionalişti şi ne creează probleme.
– Pe preotul Boian l-am cunoscut în Bucureşti, la Asociaţia Română pentru Patrimoniu, fondată şi condusă de dl. Artur Silvestri, unde i s-a acordat o Diplomă …Spunea atunci că: „noi vorbim limba română din 1833…”
– Da, acesta este adevărul. Nouă toată dreptatea ne-au luat-o. am trăit mai bine sub Turcia. Am avut mai mare dreptate decât după venirea lui Obrenovici, în 1830. Ne-a despărţit de toţi românii şi nu ne-a permis să avem biserică. Au fost dărâmate toate bisericile. Un amănunt: Mircea cel Mare acolo a luptat la Rovine, în partea noastră. La ziua mea, pe 21 mai 2005, ne-am dus să facem o paraschivă, cu dl. Boian şi cu Pârvulovici, de la Organizaţia pentru Drepturile Omului. Au venit nişte sârbi cu poliţia şi nu ne-a dat voie. Pentru aceasta, pe dl. Pârvulovici l-a judecat Tribunalul Municipal. Au putut să-l bage la puşcărie, pentru 15-20 de ani, deoarece au spus că am venit fraudulos, iar sârbii spun ca nu avem voie. Noi, însă, ştim istoria… în „46 au venit sârbii peste noi.
– Cum vedeţi aceste legături care se fac între dvs. şi noi?
– Aceste legături sunt foarte bune şi e bine că suntem recunoscuţi. Pe vremea lui Ceauşescu nu am putut să facem aşa ceva. Sperăm ca aceste legături să crească tot mai mult, să ne cunoaştem mai bine toţi românii de pretutindeni.
– Cam câţi români sunt acolo?
– Circa 800 000, dar poate sunt mai mulţi. Eu, de pildă, m-am declarat român şi n-au vrut să scrie… că sunt român.
– D-le Davidovici să sperăm că lucrurile vor merge spre mai bine…
– Să sperăm…
(Revista "Viaţa de pretutindeni)
