Ştie cineva in ce dialect sau grai ar putea fi bocetul din Kolocevat ?
Klokočevac (Clococevaţ, în grai: Clocośouţu) ie sat în Sârbie, locuit în mijlocu lu
Râu Poreśi, aproape đi oraşu Donji Milanovac (Dońi Milanovaţ), (zona Porţile de fier). Muĭarĭa śe ĭe registrată aiśa nuĭe đin aăsta sat, ĭa ĭe đin sat numit
Crnajka (Ţârnaĭca), đipartat đi Klokočevac vro 10 km, pi drumu câtra Bor. Ia sa cântă (nu »boceşte«) la mormântu lu vrun văr, ńam aiĭ (đin cânćico-sta nu sa vĭađe cum ăl chĭamă!). Ăl pumeńaşće, ăl scuală, şî sa ruagă đi ĭel să-ĭ aduńe pi tuoţ morţî luĭ, ńamurlľi luĭ care sânt aśiĭa îngropaţ cu ĭel, în morminţola în Clocośouţ. Îĭ adună să vină la pomană, sî şadă cu aĭ viĭ la o masă, sî manînśe şî sî bĭa ... Đin vorbiľi lu cânćic sa vĭađe cî morto-la pi care ăl pumeńaşće ĭe fameĭe muĭerĭască, puaće ľesńe să fiĭe numită Źana (Jana, poľicră [hipocoristic] đin Snežana (Snejana).
C-o Voĭin, bre, c-o ĭel ĭaŕă
O vrĭa, maĭcă, s-o (m)ĭ-o ĭa-
ră Că ĭo bre-
re c-am veńit-
oĐi la Ţârnaĭca, maĭcă, ĭară!
O slobodz-
o, bre, đenuapće,
Au, nu puot-
o să ma duc-
o,
Ńima bre-
re numa lasă
Să ľe tun ĭ-o, bre, în casă!
Lălă, baş la Źana, bre, ĭară ..
Ar fi rându aşa:
Muĭarĭa-sta śe sa cântă la morminţ în Clocośouţ, sa cântă dupa (puaće fi) fata iĭ, pi care o chĭamă Źana; ĭa ĭe ńam cu vrunu Voĭin, care ĭe muort şî îngropat ĭară în aăla morminţ. Asta cănćic ĭe în dzîua cănd sa dă pomana la Źana (patrudzăśiľi, jumataće đi an, anu or fiĭecare an pănă la şapće ań căt aiśa sa ţîn pomeńiľi laĭ muorţ). Muĭarĭa śe sa cântă ĭe ńam apruape cu Źana, cî aşa cânćic nu cântă ńam đipartat, ńiś lumĭe vitrâgă! Puaće să cânće numa fameĭe đin casă, care duśe mare jăľ dupa-l muort! Că pi al muort puaće s-ăl
pumeńască, s-ăl înviĭe numa cânćicu cântat cu mare jăľ, cu dor care arđe, friźe şî cuaśe ińima în pĭept la-l viu! Aiśa sa crĭađe că numa cânćicu cu vĭarsâc đi dor, şî mirosu đi floŕi, care sa dau đi pomană – puot să trĭacă otarîľî întra
liumĭa-sta şî lumĭa-ĭa, şî pout să-n viĭe uomo-l muort!
Muĭarĭa-sta sa ruagă (la dumńedźîĭ care grijăsc đi lumĭa-ĭa) să o lasă pi Źana, s-o
slubuadă đi pi lumĭa-ĭa đinuapće, cî ĭa nu puaće să trĭacă la ĭa, în casa lor pi lumĭa-ĭa că »ńima n-o lasă«.
Sat Ţârnaĭca ĭe locuit în zonă întra Ţarań (Craĭna alu Negotin), care vorbĭesc »graiul oltenesc«, şî întra zona lu Ungurĭeń, care vorbĭesc »graiul banaţean«. Saćańi în asta zonă spun că ĭe graiu lor »graĭ munćeńesc«.
În aăsta graĭ, care ĭo-l numesc »Graĭu Poreśan«, ĭe scris şî topico-sta!
PS. Aic, în asta zonă nu ie cunoscut cuvântul »bocet«! Când ăl aud sateani, ăl cunosc cu un senz pejorativ, ca cuvântul »bocet« sa cutrupeşte cu »boncaitu« sau »boncaneală«, un fel de sunet care iasă din vite (vaci, boi, viţei) când sa iau la coarne! Nu ie tot una cu »muźitu« (»vićiľi muźesc cî sânt flomânđe«). În loc de aşa cuvânt urât şi necunoscut, lumea noastră foloseşte cuvânt »cântă«, »cânćic«, »sa cânta dupa-ĭ muorţ«, »iĭ cântă p-aĭ muorţ«, »iĭ pumeńesc cu cânćicu«, »iĭ înviĭe«, »iĭ cheamă«, »iĭ strâgă ...« Iastă doă feluri de cântece: 1) când ăl cântă pi al muort pănă nu ie îngropat, înmormântat, să zice »scuală, scuală«, 2) dupa ce la-ngropat, pănă la şapte ani, sa zice: »vinu, vinu«.
Exempluri de graio-sta puteţi gasî aica:
http://www.paundurlic.com/radovi/graiul_romanesc.htmhttp://www.paundurlic.com/radovi/titanomahija.htmCu ştimă!