Cântece câmpeneşti cu glasuri rumâneşti, Cluj 1768.
Prima carte de Poezie Românească.
„Cărora le plac fetele și rumâncileDragostele tinerele
Nu se fac din miere, ele,
Da, din buze subțirele
Și din grumazi cu mărgele.
Câtu-i Țara Ungurească,
Nu-i ca fata rumânească,
Tare cine ce grăiască
Și batăr cum le ocărască.
După fata de rumân
Dorul mă strică și chin,
Cu dragostea iei îs plin
Când mă uit la țâțe-n sân.
Vai suflet a mé (Irină) Savină,
Pintru tine n-am hodină,
În brațul badei șezi, vină
Și rămâi cu min’ la cină.
Și când o văd îmbrăcată,
Cu cizme roș încălțată,
Capu cu flori încărcată,
Inima-mi stă mai crăpată.
Cu brâu roșu când să-ncinge,
La obrazi-i plin cu sânge,
Cu dragostea ei mă-nvinge,
Sufletu-mi pintru ea plânge
Nu-i bătrână, nici veche,
Are cercei în ureche,
Îi cu haine îndilete,
Trag după ea dor și sete.
Poale albe și spălate,
Zaghii pestriți și tărcate,
Din două laturi legate,
La trupul ei așezate.
Iubitu-le-am și le-oi iubire,
Mi-au plăcut și le-oi omenire,
În lume cât oi trăire,
De ele nu m-oi ferire.”
Cântece câmpenești cu glasuri rumânești. Cluj. 1768. Ediția a IV-a îngrijită și prefațată de Mircea Popa, Cluj, 2008. p. 58-62.
