45
CELE TREI SURORI
Verde di-un spanac,
Plecat, a plecat,
Cale pe cărare,
Tot pe drumu-al mare,
Pe Streneac în vale,
Pe poteaca strîmtă.
Cu iarbă-nvălită,
Leana şi cu Stana,
Şi cu Sînziana.
Ele mi-a plecat
Şi s-a depărtat,
Alte trei surori,
În vărsat de zori, [p. 70]
Să culeagă flori.
De joi dimineaţă,
Pe rouă, pe ceaţă.
Cu roua-n picioare,
Cu ceaţa-n spinare.
Ele că mergea
Şi se rătăcea,
Începea plîngea.
Sora cea mai mare,
Cu grija-n spinare,
Din gură zicea,
Aşa le grăia :
̶ Tăceţi, daică, tăceţi,
De nu mai plîngeţi !
Bine-om asculta,
Ceva-om auza :
Or cîine-alătrînd,
Or oaie zbierînd,
Cioban fluierînd.
Ele mi-asculta,
Nimic n-auza ;
Doar cucu cînta,
Pin crengi îmi zbura,
Singur pin pădure
Că e strin pe lume.
Ele de-auza,
Leana îi zicea,
Leana cea mai mare,
Cu grija-n spinare :
̶ Cuculeţule, porumbelule !
Păsărelule, frumuşelule !
Las' nu mai cînta,
Vin la daica-ncoa.
Fă-ţi codiţa scară,
Scoate-ne la ţară
Ori la potecioară,
Să-ţi fiu surioară,
Să te-ascult pe vară !
Cucu de-auzea,
Aşa-i răspundea:
̶ Leană dumneata,
Cînd vine vara,
Cîte floricele,
Surorile mele.
Ce să fac cu ele ?
Atuncea Stănuţa,
Mîndră şi drăguţa,
Stana mijlocare,
Din gură rugare :
̶ Cuculeţule, porumbelule !
Păsărelule, frumuşelule !
Taci, nu mai cînta,
Nu mă oftica,
Vin la daica-ncoa,
Fă-ţi codiţa scară,
Scoate-ne la ţară
Sau la potecioară,
Să-ţi fiu surioară,
Să te-ascult pe vară !
Cucu de-auzea,
Mai tare cînta,
În samă n-o băga.
Atunci de vedea,
Începea se ruga,
Iana Sînziana,
Mîndra copilana :
̶ Cuculeţule, porumbelule !
Păsărelule, frumuşelule !
Ce mă rog de tine,
Fă-mi atîta bine,
Vino pîn' la mine,
Fă-ţi codiţa scară,
Scoate-ne la ţară
Sau la potecioară,
Sînt sora mai mică
Şi mai frumuşică,
Să-ţi fiu ibomnică,
lnimioara-ţi pică !
Cucu de-auza,
De loc că-mi tăcea
Şi nu mai cînta,
Începea-a zbura,
Tot înţelegea.
Tot din pom în pom,
Merge ca un om,
Şi din crîng în crîng, [p.71]
Zbura aşa blînd.
Şi din creangă-n creangă,
Pînă la poteacă.
După cum mergeau,
Şi de conac dau,
Leana şi cu Stana,
Mica Sînziana,
Frumoasa bălana.
Cu vedriţă-n cobeliţă,
Deşchidea ele portiţă,
La apă mergeau,
Măre,-mi chioteau.
Da' baş la cişmea,
Cucu de-mi vedea,
Înainte-i ieşea
Mîndra Sînzîiana,
Frumoasă la geană,
Sora cea mai mică,
Ce-i mai frumuşică,
Inima-ţi despică.
Cucu ce-mi făcea,
Iacă îmi zbura,
Vezi la mîndra sa.
Pe umăr îi sta,
În gură-o săruta,
Greoanie-mi pleca :
Ce n-am mai văzut,
Nici s-a pomenit.
Făcea copil mic,
Frumos şi voinic.
Copilu-mi creştea,
Mumă-sa-mi murea,
Copil rămînea,
Iar singur pe lume.
Cu cucu-n pădure. [p. 72]
28. Golumbeanu Ilie **, 40 ani, 1946, Golubinia, rn. Poreci, 45. [p. 504]
Cristea Sandu Timoc. Cîntece bătrîneşti şi doine, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967, p. 70-72.
