IV b) CÂNCIECU SFÂNŢILOR (alternativa)Textul cules dela acelaş informator de către dl Virgil BirouSus în cornul ceriului,
Răsăritul soarelui,
In mijlocul nămolului
Subt creang de lemn de tisă
1)
Stă o masă mare 'ntinsă,
De praznice mari cuprinsă.
Cine la masă şedea,
Joia, Lunea şi Marţea
Miercurea şi Sâmbăta
Şi Sfânta Dumineca,
Sâmtă Maică Vinerea.
Dar în capul lui astal
2)
Şede Sfântul Sfet
3) Iovan,
Cu frate-su Pântelie
Şi soru-sa Angelina
Ce aduce prânzul şi cina.
Pre de margină d'astal
Sfet' Nicola paşte un cal,
Sfet' Nicola cel cărunt,
Taica nostru cel demult,
De când lumea s'a făcut.
Sfet' Iovan cum îl vedea,
Lui Nicola' aşa-i spunea :
— Măi Nicolo, Sfânt bătrân,
Slobozi calul şi-i dă fân.
Vin', la masă să şedem,
Slava
4) noi s'o rididicăm,
Padăle
5) să sdrâncănim,
Pră sfântul să pomenim
Sfet' Nicola când auzea,
Căluşelul slobozea
Şi la masă s'aşeza
Mâna pre pară punea
Le 'ncepea 'le zdrâncănea,
Şi în sus se ridica.
Dintr'odată adurmea,
Porul din mână-i scăpa,
Sfânt Iovan îl întreba,
— Ce-i asta, Colă, de tine,
La toţi ni-s parăle pline,
Numai parul d'ala tău
Ce ’nchinaşi la Dumnezeu
Din mâni parul ţi-a scăpat,
Vinul tău nu s’a vărsat.
Sfânt Nicola' aşa striga:
— Cum în sus m’am rădicat,
Mare somn de cap mi-a dat.
Cum fui cu mâna întins,
Mie ce-mi veni în vis
Sus pre marea ceea lată,
Stă o gălie
6) 'ncărcată.
Gălia se potonea
7),
Singuri călugării ’n ea.
Cătai
8) călugări frumoşi.
Mă dusei, pre toţi ii scoşi,
Şi la voi iar mă întorşi.
Că de seară până 'n zori
Mis pre mări mare-ajutori.
Hai să bem, ne 'nveselim,
Parăle să sdrâncănim
Că nu ştim noi cât trăim.
Parele le sdrâncănea
Şi la masă s'aşeza
Dar de vorbă, ce vorbea,
Tot nat sfântul îşi spunea,
Care ce lucru lucra.
Sfet Iovan botezător,
Sfet Ilie trăznitor,
Arangelul lucrător,
9)
Dar Sân Petru-i scriitor.
Cum copilul se roda,
10)
Sfântu Petru îl scria.
Copi’aşi'ai de viaţă,
Ii scrie Petru de faţă.
Copilaşii de Hristos,
Ii scrie Petru de dos.
Cum copilul se rodea,
Sfet Iovan l'îmbrăţişa,
________________
1) brad;
2) o măsuţa mică şi
rotundă;
3) sfeti = sfânt; Slavă =
praznic (să facem);
5) Paharele ;
6) gă-
lie = corabie ;
7) potonea = scufunda ;
8) căutai;
9) Arhangelul ia sufletul ;
10)
aici se zămislea, mai jos, se năştea ;
p. 254
Sus la râu că mi-e ducea.
Sus la râul lui Iordan,
La crucea lui Sfânt Iovan.
Il ducea, jos îl lăsa
Nu cutează — al boteza,
Pân' Dumnezeu nu striga :
— Treci, Iovane şi cutează,
Mergi, copilul de botează,
Iovănel când auzea,
Copilaşul boteza
Şi în cale'l slobozea.
Dar Arangelu — aştepta,
Doar când sufletul să-i iea,
Sâmt' Mărie ce lucra,
Mânecile răsucea,
Şi copilul sprijonea
Şi pe braţe mi-l ţinea,
Păn' copilul tot creştea,
Sâmtă Mărie-l păzea.
Sfet Ilia când auzea,
La Dumnezeu se ducea
Şi lui Dumnezeu spunea :
— Doamne, Doamne, ca un sfânt,
Unul eşti Doamne pe pământ.
Să-ţi spun, Doamne, ce-am auzit,
Că mulţi draci s'or înmulţit.
Tot de tine s'ar vorbit
Sâ nu te lase pe pământ.
Doamne, de te-or dobândi,
De tot te vor prăpădi.
Dă-mi tu, Doamne, voia tă
Şi eu cu puterea miă
Ai făcea, cum ai făcea,
Toţi draci oi omora,
Dumnezeu când auzea,
Sta în loc se gândurea,
Istănă
11) va fi d'aşa.
Un trăznet în mână-i da
Şi pe Ilia-l slobozea.
Sfet llia cam nărod.
Cum a fost cam pe de tot
Trăznetu'n mâni îl lua
Incepe a sfulgera
Sfulgeră la răsărit,
Trezueşte la zăvârnit,
12)
Câte iuzi îs pe pământ,
Toate iel le-a omorât.
Num'o iudă i-a scăpat.
Ş'aia iudă mai bătrână,
Scăpă cu sufletu 'n mână.
La Dumnezeu se ducea,
Din gură aşa striga:
— Doamne, Doamne, ca un sfânt,
Un' eşti Doamne pe pământ
Şi pe Ilia-ai slobozit.
Ce, nu şti că-i cam nărod,
Omorâ el sfetul
13) tot
Câte iuzi pe pământ,
Toat — Ilia — a omorât.
Numai eu, Doamne — am udit.
14)
Că mis iudă mai bătrână,
Scăpai cu sufletu'n mână.
Şi mis drăcoaică greoane
15)
Mis cu şapte draci în foale
La inimă mult mă doare.
M'aş ruga, Doamne, la tine,
Dacă vrei să faci vreun bine,
Să mă laşi domne, pre mine.
De, Doamne, mi-i omorâ,
Şi mai rea, moartă, ţi-oi fi
Dacă tu vi-i mă lăsa,
Eu sub punte oi şedea
Şi foalele-oi înfoia,
Tot sfetu oi spăimânta
Care pe punte-o trecea.
Doamne, cruce-şi va făcea.
Dacă nu vie mă lăsa
Tot sfetu te va zuita,
16)
Nicicând cruce nu-şi va făcea.
Dumnezeu când l'auzea,
Muma dracului luva
Şi în sân că o băga,
Sub mână o pitula
17)
Şi pe Ilie mi-l părea.
Il vedea cum cobora.
Cum coboare peste-o cioacă
Cu’n trăsnet în mâni se joacă.
La Dumnezeu când ajungea,
El de râs nu se zâmbea,
Lui Dumnezeu aşa vorbea:
— Doamne, doamne, ca un sfânt,
Unu eşti Doamne, pe pământ.
Câte iuzi îs pă pământ,
Pe toate am amorît.
Num'o iudă mi-a scăpat
Şi-aia-i muma dracului,
Scăpă’n fundul iadului.
Dumnezeu când auzea,
Incepea de se ’nglumea,
Mâna în sân el băga,
Muma dracului trăgea,
Lui Ilie-o arăta,
Ilie când o vedea.
Odată se spăimânta,
Că-i urâtă şi aşa-i slută
Cu cosiţa toată-i smultă
18)
Şi pe cap toată-i cornută.
Ilie când o vedea,
Cu trăznetul când trăgea,
Pe Dumnezeu foc vărsa.
Dumnezeu se spăimânta.
Cum stătu Sfântu pe loc,
Trase cel păloş de foc
Şi'n Ilie când trăgea,
Mâna stângă-i cobora
________________
11) Adevărat.
12) Apus ;
13) lumea ;
14)
am rămas ;
15) gravidă;
16) uita ;
17) o
ascundea ;
18) înfoiată sburlită ;
18) în-
foiată sburlită ;
p. 255
Şi mai trase — odat' cu dor
Şi-i mai rupse şi-un picior.
Sta Ilia, se ruga
Intr'un genunche şi-un cot
De se mira sfetul tot
Dumnezeu cum îl vedea,
Mare milă'l ajungea
Pe Ilia nu-l chema
Şi-i mai da şi-i poclonea
19)
Ii mai da lui cât se poate.
Doi cai buni şi două roate
Si pe Ilia-l slobozea
Pe sub busne şi sub soare,
Care lucră ’n sărbătoare
Sfet Ilia mi-l omoare.
________________
19) îl cinsti.
p. 256
Vidi rad P. Es Durlića sa ovom tematikom:
http://www.paundurlic.com/radovi/titanomahija.htm
