POVASTA CU SÎNTOADIRI
A fost vrun uom şî s-a-nsurat şî-i moare muįęrįa — ş-udęşće įel văduvoń. Aįde atunś şî s-însoare şî įa muįęre cu-o fată — o fată įęl a-vut, o fată a luvat, muįęrįa įar cu o fată. Cînd, muįęrįa o mrzîặşće — mrzîặşće fat-aįa dar pr-a įeį o voįęşće, o urzîặşće-mrzîặşće dar pr-a įeį o voįęşće. Vin sîntoadirii... Vin sîntoadiri ş-aį s-o mîńe la moară, s-o mîńe noapća la moară — să įęsă, s-omoară sîntoadirii. Atunś a-mblat sîntoadiri, vrodată a-mblat įeį pră caį.
Cînd sî duśe įa la moară, pľacă taman cînd zavîrńe soariľi. Cocoşu:
— Cucurigu! mįerg şî įo.
— Aįde cu mińe dă soţîįe. Mîţu:
— Miau ! mįerg şî įo.
— Aįde cu mińe dă soţîįe că n-am pră ńima a mă duc la moară. Să duśe. Cînd să duśe la moară, cocoşu-į spuńe:
— Tu, scă, acuma (cocoşu o-nvaţă, a vorbit cocoşu) śe-gode įeį ce va năradi, tu să nu măi ģindeşć sî įes afară, noį tot-îţ spuńem — îį spuńe cocoşu. Trįęśe cîta vrįęme (a nu-į noapća prea mare pră sîntoadiri) — vin sîntoadirii.
— Ieş, fată, sî źucăm !
— N-am rokiįe (aįa n-are aľină albă) — n-am aľină d-aľe albe dî sî įes sî źucăm. Să duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s. Îmblă įeį, vin —îį aduc aľină albă:
— Ieş, fată, sî źucăm !
— N-am taľiri. Să duc įeį. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s — įacătă-į vin, îį aduc taľiri:
— Ieş fată, şî źucăm !
— N-am ţapįeľ, c-aş įeşî ma frî-dî ţapįeľ įo nu pot sî źoc. Sî-duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, îmblă-îmblă, îmblă-îmblă — įacătă-į vin, į-aduc ţapįeľ:
— Ieş, fată, sî źucăm !
— Nu poś sî įes că taman acuma mį-s fată mare: n-am, îm-trîặbe o sută dî cîrpe, cînd ma marit. Sî-duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s — įacătă-į vin, į-aduc, îį lapădă cîrpiľi:
— Ieş, fată, să źucăm !
— Nu poś că-m trîặbe o sută dă peşkire dî nuntă — îm trîặbe miįe dî nuntă — nu poś įo sî įes. Să duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s — vin, îį aduc o sută dî peşkire:
— Ieş, fată, sî źucăm !
— Nu poś sî įes că n-am brăśiri, trîặbe să grăbăsc să lucru, n-am brăśiei dă nuntă — în-trîặbe śinḑăś dă frîmbiį dă brăśiri, trîặbe sî dîặruį — n-am. Sî duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s — įacătă-į vin, îį lapădă śinḑăś dă frîmbiį dă brăśiri:
— Ieş, fată, sî źucăm !
— Nu poś sî įes cî n-am, îm trîặbuįe śinḑăś dî įastuśe
90 sî-m dîặruį nunta că įo mi-s fată mare. Să duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s — įacătă-į vin, îį aduc, lapădă śinḑăś dî įastuśe, vigu:
— Ieş, fată, sî źucăm !
— Nu poś sî įes că-m trîặbe śinḑăś dă parįeki dî śirįepi cusuţ, toţ fărbuįiţ
91 şî cusuţ — îm trîặbe că sî-m dîặruį nunta, sî-m dîặruį naşu. (o tot o-nvaţă cocoşu).
- 369 -
Să duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s -įacătă-į vin, îį lapădă śinḑăś dî parįeki dî şirįepi:
— Ieş, fată, sî źucăm !
— Nu poś sî įes că-m trîặbe śinś strańe, s-am strańe —nu poś-įo -aşa că-n trîặbe să mă culc.
Ieį sî duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s — įacă-tă-į vin, îį aduc śinś strańe, lapădă:
— Ieş, fată, sî źucăm !
— Nu poś sî įes că-n trîặbe şasă ćiľimuri (cocoşu o-nvaţă), în-trîặbe şasă ćiľimuri — cînd m-ai marita-mă s-am s-încarc cośiįa dă dîrză.
Să duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s — įacă-tă-į vin, îį aduc şasă ćiľimuri împuįaće dă nu-măį pot fi dî mîndre, le lapădă:
— Ieş, fată, sî źucăm !
— Nu poś sî-įes sî źucăm că n-am, în-trîặbe orman (nu-i ḑîśe şifońeri numă orman, atunśa-aşa a fost), n-am orman să-m pun ţoaľiľi — mi-ľe manîncă îrţî aiś în moară c-aiśi-s boabe, nu-s ţoaľe.
Sî duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s — įacă-tă-į vin, aduc ormanu, îl lapădă:
— Ieş, fată sî, źucăm !
— Nu poś sî įes că acuma taman mį-am pus slamįećiľi că-m trîặbe miįe slamįeć că-să-mă marit.
Să duc. Nu-s-nu-s, nu-s-nu-s, nu-s-nu-s. Cînd įeį vin cu slamįećiľi, lapădă slamįećiľi, śinś slamįeć — şî įeį lapădă śinś slamįeć şî cocoşu:
— Cucurigu! Cîntă dă-ncolo, şî mîţu:
— Mįau, mįau ! şî įa baće vatraįu — şî įeį să duc. Cîta şî să faśe ḑîva.
Cînd, sî faśe ḑîva, tramįęce-įa după tată-su, să vină tatî-su cu loįtriľi — să-į ducă ţoaľiľi dî-la moară. Îş faśe raćunu maşcoaįcî -s-aįa — ma śe ţoaľe aîặľa să ducă !
— He ! — įa să rîde, îş baće źoc cătră uom:
— Du-će, įa-ţ ţoaľiľi lu fată c-a lucrat fat-astănoapće la moară, sî-će duś sî-į aduś ţoaľiľi cu loįtriľi — să rîde įa.
Cînd, îăla įa prinde vaśiľi la car, şî puńe loįtriľi-n car şî-s-duśe, s-duśe įel la moară. Cînd —fata, istînă, scoaće, scoaće, scoaće, tot śe-gode į-a trîbuįit įeį dî dar. încarcă caru, puńe şifońęrįu şî-s-duc acas —puńe maśińişu — şî fanină a-facut.
— Alălă-lălă ! fata mįę, alălă! — śe nu-će duşăş tu: s-će-duś astară, fata mįę, să-ţ faś şî tu.
— Sî-mă duc, mumo, cum să nu-mă duc!
Cînd sara prinde murgu — mînă fata įeį şî-măį însarat dîcît pră-aįa să-į aducă, să-ş facă măį mulće ţoaľe.
Mîţu:
— Mįau ! mįerg şî-įo
— He, îş, rr, pişu-će — tu să mįerź cu mińe că sigur no tu o-să-m faś ţoaľe miįe, tu să-m faś ţoaľe !
Cocoşu:
— Cucurigu ! mįerg şî-įo.
— He ! tu sî mierź cu mińe, tu să-m faś ńiscar ţoaľe, dar cum, tu sî mįerź, la śe sî mįerź tu ! Udęşće şî cocoşu şî mîţu. Ia nu ľe įa că, vįeḑ, įe cu mumă — nu să ćeme įa dî ńima, s-ducă şî-s facă ţoaľe įa cum a făcut aįa într-o noapće.
S-duśe įa la moară, sloboade moara, maśină — įeį vin:
- 370 -
— Ieş, fată, sî źucăm!
Ia įęsă. Ieį o-mor şî-i aľină toaće maţîľi źos după fusu lu moară a pră įa o pun lîngă mîşńic şî-o beľesc dîn dinţ — îį cască gura, şî-į beľesc dinţî, ş-o lasă şî-s-duc.
Cînd sî duśe mumî-sa (isto įa dimińaţa caru cu loįtriľi) — s-duśe s-aducă daru lu fată dî-la moară.
— Alălă ! — ţucu-će dî fată, cum će rîḑ-tu ! Ho, ţucu-će ! cum će rîḑ-tu, mora ţ-a-mplut îăįa — şî-măį mulće aį facut dîcît aįa, ḑîc aį crśit măį mulće.
Cînd să duśe coló — įeį după fusu lu moară į-a-nşîrat maţîľi şî prî įa a pus-o lîngă mîşńic şî į-a cascat gura į-a beľit dinţî şî stîặ lîngă mîşńic moartă.
— Alălă ! să cîntă, s-omoare maşći-sa toată că į-a omorît fata sîntoadiri.
Danica Mihajlović, (Dańiţa lu Iľiia), 59 ani, Rakova Bara (Rîcobara), 9.2.1970.
Culegător: Ratomir Marcovici.
- 371 -
Cristea Sandu Timoc :
Poveşti populare româneşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1988, p. 369-371.