LA FRAŢII TIMOCENI (1)

[Volcae]

     Grofşorean, C.; Ursu, N.; Birou, Virgil; Metea, Octavian.; Botiş, E.; Atanasiu, Gh., La fraţii timocenii, Revista Institutului Social Banat-Crişana, Timişoara, An. IX. Nr. Mai-August 1941, p. 248-266.  © Biblioteca Judeţeană Timiş




    Mihail Nicolin (27 ani) din comuna Seviţa (?) povesteşte că în satul lor bătrânii afirmă că [p.248] străbunii ar fi venit din România. Din acest motiv sunt numiţi — chiar de către sârbi — ,,românii" ori ,,bejenari".
    Florea lu Petru Pau din Cobilje afirmă că, şi la ei în sat bătrânii povestesc, ca străbunii ar fi venit din România.
    Dealtminteri interlocutorul este cântăreţi şi lăutar (român şi nu ţigan), care cunoaşte nenumărate poezii şi cântece. Astfel ne-a recitat balada lui Velcu haiducul, care s'a luptat cu turcii în Craina şi Negotin. (Vezi mai la vale muzica culesă de d-l prof. N. Ursu). Iată textul:

Scrie scrie şi 'n congie
Mula Paşa din Turşie
Din Vidin, din Bulgărie
Lui Velcu din Negotin.
Spune Craina să o dea
Şi în drum să nu-i mai stea.
P'un turc o trimitea
Turcu carte în mână lovea
Pe un cal alb încăleca
Şi la Negotin pleca
Când la Timoc ajungea
Calul pre loc îi stătea
Cum stătu calu pre loc
Din copită varsă foc.
Că nu tresie prin Cimoc.
Turcul de pe cal coboară
La cal cemparia ¹) îi strângea
Şi pe cal se încăleca
Cu mamuza ²) îl atingea.
Calul lui deloc se opintea
Cum sări pe loc,
Trecu peste Cimoc
Când în Craina ajungea
Pe aiduc Velco afla
Cum şede la un astal
Cu frate-so Milutin
A şezut şi beau la vin
Turcu cum ajungea
Cartea pe astal o punea
Velco carte în mână o lua
Şi începea de o citea
Lăcrămioare sloboza
Ciucea Stana întreba:
Ce asta Velco de tine?
Câte cărţi au venit
____________
    ¹) cingătoare.
    ²) pinteni.

Cu lacrămi nu le-ai mai şitit
Taşi tu Velco nu plângea.
Cum Stana să nu plâng
Când Mula Paşa vezi şi-e scrie
Din pustinie de Turşie:
Eu lui Craina să io dau
Ca în drum nu pot să-i stau.
Capul dau, Craina nu-i dau
Ghindesc Tursca să-i o iau
Ma duşie Santa la podrum
Să-mi aduşi răchiu de-al bun
Răchioară d'a iută
De treiori prefăcută
Aleargă Stana şi m'ascultă.
Atunşi Stana când audzia
La podrum se sloboza.
Până Stana la podrum
Făcu Velco un lucru bun:
Altă carte proscria
Şi lu turcu i-o întorcea,
Şi în cartea aşa i scria.
Mula paşa audzi ce scriu
Capu dau Craina nu-i dau.
Atunşia turcu napoi se întorcea
Lu Mula paşa aşa spunea.
Mula paşa când auzea
Multă oastă astrângea
Şi la graniţă ieşia
Nici Velco nu se înglumea
Toată oastea şi-o lua
Şi el la graniţă ieşea,
Multe şanţuri săpa
Intr'o zi de Vinerea
In zori de dimineaţa
Cam pre rouă şi pre ceată
Velcu cum s'a sculat
Şanţurile le-a preumblat
Dela frace pen la frace
Să vadă şanţuri, cum îs săpate.
Un turc pre dulbin ¹) a cătat ²)
Şi pe Velco îl vedea
Trasă tunu de drept
Şi lovi pe Velco în pept.
Căzu Velco la pământ
Şi inşepu la rugământ
Şi ridică dintr'o mână
La români strâgă să se ţină,
Turcu în Craina să nu vină.
Ciucea Stana alerga
Aleargă şi una întreba,
Văzu jigăriţa albă
Cuţitelu în mână luva,
Şi începea de să junghia.
Milutin aşa strâga:
Las Stana nu te junghia
____________
    ¹) ochian.
    ²) cautat (cuvântul cătat se foloseşte în Oltenia

p. 249

Că lu Velcu îi sudbina. ¹)
N'a perit în obor de oi,
M'a perit la război,
Şi peri prântru noi.
Ma duşie Stana pre procroape
Şi să săpi mai multe groape
Şi aia groape mai proaste
Şi lu Velco grop să nu se cunoasche
Ca dacă'l turşi îl vo afla,
Pe Velco îl va desgropa,
Şi în foc îl va ardea,
La vânt va vântura,
Toţi românii va plângea.
Atunşi Stana când audzia,
O trâmbă de mătasă lua
Şi pe Velcu la strângea
Il luvă Stana pe braţe
Il trecu din dos în faţă
Vai die-a lui tinereaţă!
Şi pre Velco 'l îngropa
Pre oblicer ²) bătrân cu ţară ³)
Pro obiceru românesc,
Se şcie che e cap domnesc.
Şi cocoşii cântară,
Turşi 'n Craina se băgară.
____________
    ¹) sudbina = destin.
    ²) oblicer — obiceiu.
    ³) ţară — pomană.

p. 250

[Volcae]

III. CÂNIEPIOARA (cântec).
                                  Acelaş informator*


Măi bărbacie, dumneatale,
Măi bărbacie, dumneata,
Cân' câniep'ai sămânatî,
Boală'n oasă mai băgat.
Cânipa-i boală dă casă,
Mai bărbăcie dumniata
Cân' mă culc ia nu mă lasă.
Cân' mă 'ntorc cătră păriecie,
Boala dă furcă mă viegie,
Cân' măi pliec la mănăstirie,
Pliacă furca după minie.
Dar cân' pliec ieu la bisăr' că,
Fusu-m punie piegică.
Cân' mă rog io cătră sfânţî
Latră cămara cu câlţî
Cân' mă rog şî cătră icoanie,
Latră fusu, bacie-l, Doamnie.
O, trăzniască-i Dumniedzău,
Şie stau ieu dă capu mieu.
Bărbatu cân' audza-rie,
La mândruţa lui spunie-rie :
Hai mândruţă să mierjiemî,
Câniepa s'o culiejiem
Toată lumia l-o culiesî,
Li-o culies şî li-a topit,
Dar a noastrie li-o pârlit.
Dar mândruţa lui spunia-rie:
Măi bărbacie (?) dumniata-rie,
Ia-ţ coşioara d'a ta'rie,
Sî-ţ cosăşcie cânipa-rie.
Cie 'nvârcieşcie, lie trâncieşcie,
Şî lie liagă sălşinielie,
Şî lie-alină criedz în şălie,
C'ai să şci că ai muierie.

_______________
    *) dela Florea lu Pătru-Pau, 25 ani Kobilje-Mlavski (Timoc)

p. 252-253.

[Volcae]

IV b) CÂNCIECU SFÂNŢILOR (alternativa)
Textul cules dela acelaş informator de către dl Virgil Birou


Sus în cornul ceriului,
Răsăritul soarelui,
In mijlocul nămolului
Subt creang de lemn de tisă ¹)
Stă o masă mare 'ntinsă,
De praznice mari cuprinsă.
Cine la masă şedea,
Joia, Lunea şi Marţea
Miercurea şi Sâmbăta
Şi Sfânta Dumineca,
Sâmtă Maică Vinerea.
Dar în capul lui astal ²)
Şede Sfântul Sfet ³) Iovan,
Cu frate-su Pântelie
Şi soru-sa Angelina
Ce aduce prânzul şi cina.
Pre de margină d'astal
Sfet' Nicola paşte un cal,
Sfet' Nicola cel cărunt,
Taica nostru cel demult,
De când lumea s'a făcut.
Sfet' Iovan cum îl vedea,
Lui Nicola' aşa-i spunea :
— Măi Nicolo, Sfânt bătrân,
Slobozi calul şi-i dă fân.
Vin', la masă să şedem,
Slava ⁴) noi s'o rididicăm,
Padăle ⁵) să sdrâncănim,
Pră sfântul să pomenim
Sfet' Nicola când auzea,
Căluşelul slobozea
Şi la masă s'aşeza
Mâna pre pară punea
Le 'ncepea 'le zdrâncănea,
Şi în sus se ridica.
Dintr'odată adurmea,
Porul din mână-i scăpa,
Sfânt Iovan îl întreba,
— Ce-i asta, Colă, de tine,
La toţi ni-s parăle pline,
Numai parul d'ala tău
Ce 'nchinaşi la Dumnezeu
Din mâni parul ţi-a scăpat,
Vinul tău nu s'a vărsat.
Sfânt Nicola' aşa striga:
— Cum în sus m'am rădicat,
Mare somn de cap mi-a dat.
Cum fui cu mâna întins,
Mie ce-mi veni în vis
Sus pre marea ceea lată,
Stă o gălie ⁶) 'ncărcată.
Gălia se potonea ⁷),
Singuri călugării 'n ea.
Cătai ⁸) călugări frumoşi.
Mă dusei, pre toţi ii scoşi,
Şi la voi iar mă întorşi.
Că de seară până 'n zori
Mis pre mări mare-ajutori.
Hai să bem, ne 'nveselim,
Parăle să sdrâncănim
Că nu ştim noi cât trăim.
Parele le sdrâncănea
Şi la masă s'aşeza
Dar de vorbă, ce vorbea,
Tot nat sfântul îşi spunea,
Care ce lucru lucra.
Sfet Iovan botezător,
Sfet Ilie trăznitor,
Arangelul lucrător, ⁹)
Dar Sân Petru-i scriitor.
Cum copilul se roda, ¹⁰)
Sfântu Petru îl scria.
Copi'aşi'ai de viaţă,
Ii scrie Petru de faţă.
Copilaşii de Hristos,
Ii scrie Petru de dos.
Cum copilul se rodea,
Sfet Iovan l'îmbrăţişa,
________________
    ¹) brad; ²) o măsuţa mică şi
rotundă; ³) sfeti = sfânt; Slavă =
praznic (să facem); ⁵) Paharele ; ⁶) gă-
lie = corabie ; ⁷) potonea = scufunda ;
⁸) căutai; ⁹) Arhangelul ia sufletul ; ¹⁰)
aici se zămislea, mai jos, se năştea ;

p. 254


Sus la râu că mi-e ducea.
Sus la râul lui Iordan,
La crucea lui Sfânt Iovan.
Il ducea, jos îl lăsa
Nu cutează — al boteza,
Pân' Dumnezeu nu striga :
— Treci, Iovane şi cutează,
Mergi, copilul de botează,
Iovănel când auzea,
Copilaşul boteza
Şi în cale'l slobozea.
Dar Arangelu — aştepta,
Doar când sufletul să-i iea,
Sâmt' Mărie ce lucra,
Mânecile răsucea,
Şi copilul sprijonea
Şi pe braţe mi-l ţinea,
Păn' copilul tot creştea,
Sâmtă Mărie-l păzea.
Sfet Ilia când auzea,
La Dumnezeu se ducea
Şi lui Dumnezeu spunea :
— Doamne, Doamne, ca un sfânt,
Unul eşti Doamne pe pământ.
Să-ţi spun, Doamne, ce-am auzit,
Că mulţi draci s'or înmulţit.
Tot de tine s'ar vorbit
Sâ nu te lase pe pământ.
Doamne, de te-or dobândi,
De tot te vor prăpădi.
Dă-mi tu, Doamne, voia tă
Şi eu cu puterea miă
Ai făcea, cum ai făcea,
Toţi draci oi omora,
Dumnezeu când auzea,
Sta în loc se gândurea,
Istănă ¹¹) va fi d'aşa.
Un trăznet în mână-i da
Şi pe Ilia-l slobozea.
Sfet llia cam nărod.
Cum a fost cam pe de tot
Trăznetu'n mâni îl lua
Incepe a sfulgera
Sfulgeră la răsărit,
Trezueşte la zăvârnit, ¹²)
Câte iuzi îs pe pământ,
Toate iel le-a omorât.
Num'o iudă i-a scăpat.
Ş'aia iudă mai bătrână,
Scăpă cu sufletu 'n mână.
La Dumnezeu se ducea,
Din gură aşa striga:
— Doamne, Doamne, ca un sfânt,
Un' eşti Doamne pe pământ
Şi pe Ilia-ai slobozit.
Ce, nu şti că-i cam nărod,
Omorâ el sfetul ¹³) tot
Câte iuzi pe pământ,
Toat — Ilia — a omorât.
Numai eu, Doamne — am udit. ¹⁴)
Că mis iudă mai bătrână,
Scăpai cu sufletu'n mână.
Şi mis drăcoaică greoane ¹⁵)
Mis cu şapte draci în foale
La inimă mult mă doare.
M'aş ruga, Doamne, la tine,
Dacă vrei să faci vreun bine,
Să mă laşi domne, pre mine.
De, Doamne, mi-i omorâ,
Şi mai rea, moartă, ţi-oi fi
Dacă tu vi-i mă lăsa,
Eu sub punte oi şedea
Şi foalele-oi înfoia,
Tot sfetu oi spăimânta
Care pe punte-o trecea.
Doamne, cruce-şi va făcea.
Dacă nu vie mă lăsa
Tot sfetu te va zuita, ¹⁶)
Nicicând cruce nu-şi va făcea.
Dumnezeu când l'auzea,
Muma dracului luva
Şi în sân că o băga,
Sub mână o pitula ¹⁷)
Şi pe Ilie mi-l părea.
Il vedea cum cobora.
Cum coboare peste-o cioacă
Cu'n trăsnet în mâni se joacă.
La Dumnezeu când ajungea,
El de râs nu se zâmbea,
Lui Dumnezeu aşa vorbea:
— Doamne, doamne, ca un sfânt,
Unu eşti Doamne, pe pământ.
Câte iuzi îs pă pământ,
Pe toate am amorît.
Num'o iudă mi-a scăpat
Şi-aia-i muma dracului,
Scăpă'n fundul iadului.
Dumnezeu când auzea,
Incepea de se 'nglumea,
Mâna în sân el băga,
Muma dracului trăgea,
Lui Ilie-o arăta,
Ilie când o vedea.
Odată se spăimânta,
Că-i urâtă şi aşa-i slută
Cu cosiţa toată-i smultă ¹⁸)
Şi pe cap toată-i cornută.
Ilie când o vedea,
Cu trăznetul când trăgea,
Pe Dumnezeu foc vărsa.
Dumnezeu se spăimânta.
Cum stătu Sfântu pe loc,
Trase cel păloş de foc
Şi'n Ilie când trăgea,
Mâna stângă-i cobora
________________
    ¹¹) Adevărat. ¹²) Apus ; ¹³) lumea ; ¹⁴)
am rămas ; ¹⁵) gravidă; ¹⁶) uita ; ¹⁷) o
ascundea ; ¹⁸) înfoiată sburlită ; ¹⁸) în-
foiată sburlită ;

p. 255


Şi mai trase — odat' cu dor
Şi-i mai rupse şi-un picior.
Sta Ilia, se ruga
Intr'un genunche şi-un cot
De se mira sfetul tot
Dumnezeu cum îl vedea,
Mare milă'l ajungea
Pe Ilia nu-l chema
Şi-i mai da şi-i poclonea ¹⁹)
Ii mai da lui cât se poate.
Doi cai buni şi două roate
Si pe Ilia-l slobozea
Pe sub busne şi sub soare,
Care lucră 'n sărbătoare
Sfet Ilia mi-l omoare.
________________
    ¹⁹) îl cinsti.

p. 256

Vidi rad P. Es Durlića sa ovom tematikom:
http://www.paundurlic.com/radovi/titanomahija.htm

[Volcae]

V. IOVAN IORGOVAN (baladă*)
                                                Acelaş informator


Sus pră Şierna'n sus
Molţ voinişi s'ar dusî
Şi tot a răspunsî
'Ma unu-a rămasî,
Iovan Iorgovan,
Brad dă buzdugan,
Cu-a lui doi căţăi,
Roşîi sprânşienei
Ş'un cal porumbacî,
Cum ia fost măi dragî,
Căţăii lătra-rie
Calu şî-l jiuca-rie,
Şierna d'asculta-rie
Că Şierna mujia,
Iovăniel strîgar-rie :
'Şiată, Siernă'ciată
Apa milodată,
Cum ai fost vrodată
Că io ci-ai sinţi
Şi ci-ai dărui
C'o furc' arjintată,
Fuior (în) văluită,
Sîngură va toarşie
Sîngur'a dăstoarşie.
Şierna când-audza,
Sî măi rău mujia,
Iovan pro strâga :
'Şiată Şierna'n şiată
Apa mialădată,
Cum ai fost vr'odată
Că io ci-ai şinsti
Şî ci-ai dărui
Cu mulţ bani aor,
Ochii dă bălaor,
Şî cu soldz dă ştucă,
Duuăria să-i ducă
Şierna când-audza,
Frumos înşieta-rie
Iovan şie făşia-rie ?
Calu'n călieca,
Dîn codru tuna-rie
D'avia şie'm viegia-rie
Pustăni şărpie marie
O fată ţînia-rie,
Cu coada-o ţînia-rie,
Cu gur'o muşica-rie
Fata să plânjia,
Iovan cân' viegia,
Mila-l apuca,
Sabia ş'o scocia-rie.
La şărpie p'iecarie
Şărpi' cân' viegiarie,
Fata s'obodza.
Liviedz învărdza
Iovan alierga
Co-a lui cal călărie.
Sărpili-l viegia,
Capu-l întorşia-rie.
Nouă limbi scocia-rie,
Cu toacie vorbia-rie ;
Iovanie, Iovanie,
Mă rog io dă cinie
Să-m măi faşi un binie.
Mă rog viu mă lasă,
Sî cie du d'acasă.
Fata n'a 'nmuşicat-o.
Dar n'a 'nvătămat-o.
________________
    *) Informatorul spune că e ,,din bătrâni". O ştie dela Traia Truţao, circa
50 ani, din Doleaşniţa.

p. 256


Dă vii vii 'morî,
Şi măi rău ţ-ai fi.
Căpăţâna mia
Ia să va 'npuţî,
Viermii va făşia,
Musca şlobodza.
Stoaca ¹)-i dă şăgia.
Tot caii din plug
Şi boii din jiug,
Toată primăvara
Cân' stoaca-i pr'afară.
Iovan cân' audza,
La şărpie spunia :
Audz, şărpie marie,
Io ci-ai mai tăia-rie,
Nu ci-ai mai lăsa.
Sfietu ²) ai învăţa-rie,
Io cu mincia mia,
Fumuri va făşia,
Cătrană va lua-re.
Stoaca va unjia-re,
Da musc'a pieria-re,
Stoaca va scăpa-re,
Dar io ci-ai tăia,
Nu ci-oi mai lăsa,
Că tu ai mâncatî
A mândră dă fată.
Gura ta-i spurcată,
Dumniedzău cie bată.
Sabia ş'o trăjia-rie,
Pră şărpie-l curta-rie,
Şierna sanjiera.
Capu lui fujia,
D'in Dunărie-ş da-rie
Dunăria-l primia-re,
Şî mi-l pitula-rie,
Sus lă Bărniţa,
D'n pieşciura ³) marie
Undie să 'mpuţa-rie
Şî viermi iel făşia-rie
Musca slobodza,
Stoaca dă şăgia,
Toată primăvara
Când stoaca-i p'afară
Iovan şie viegia ²)
Sabia ş'o scocia-rie,
Dunărie-o spăla re,
Napii să'ntorşia-re,
La fată mierjia-rie,
Fata îl viegia
Şi când-îl viegia,
La Iovan strîga:
Iovanie Iovanie,
Mă rog io dă cinie,
Să'mai faşi un binie,
Scoacie-mă la ţară,
La drumu-ăl dă cară,
Să dau dă fraţ iară.
Dă fraţ, dă surori,
Dă grădini cu flori.
Io ţîie ţ-ai fi
Mică ibovnişi (că),
Dă vac ⁴) dă veşiiă,
Lumia să nie şciiă
Că noi ni-s soţîiă.
Iovan că 'n găta,
La fată miarjia,
D'in braţ'o luva-rie,
Şî mi-o săruta-rie.
Fat'aşa strîga-rie:
Stai, Iovanie, stai,
Noi să nie 'ntrabăm,
D'a cui ni-s copii,
Dîn şie viţ'am fi ?
Că ca' dîn dînparcie,
C'am avut un fracie
Baş cum sămăna,
Iovan îi spunia :
Să-ţ spun io cu dorî,
D'a cui mi-s fişior.
Sciu că nu'm iesci sor'
Că io mi-s copilî,
Copil dă 'mpăratî
Dăla scăpătatî.
Taică-miu m'a dat
D'învăţ la zănat,
Ş'acu mi-s soldatî.
Fata când-audza,
Dîn gură strîga-rie :
Şî io mi-s fiecită,
Noi am supt la-o ţâţă,
Io dîn dzi dă zori
Am plecat la flori.
Flori n'am nimierit,
Uit'am rătăşit,
Şărpie m'a 'nghiţît.
Iovan cân' viegia,
'Nşiepi'a să plânjia,
Rugăşiuni făşia,
Prin atâta rău,
Sus la Dumniedzău :
Doamnie ca un sfânt,
Unu-s pră pământ,
Nie va fi păcatî
Că ni-am sărutatî ?
Că noi ni-săm fraţî,
D'o muică scăldaţi.
(A) cu noi am aflatî,
'N codru ntâmpinaţî,
Dumniedzău audza,
Pră iei-î oprosta ⁵)
________________
    ¹) vitele. ²) lumea ³) peş-
tera. ⁴) veac. ⁵) ierta.

p. 257

[Volcae]

                    Jocuri

   Jocurile sunt româneşti şi se
aseamănă mult şi cu acele din
Moldova, Redăm câteva nume
de jocuri:
   Hora, Brâul, Ardeleana, Pre
picior, Pe loc, Ciuşu, Smintina,
Kosaca, Râdicata, Muranca,
Hârţog, Ca'n carobă — bate cu
piciorul...
   Jocurile sunt cu obişnuitele
strigături. Dăm câteva culese :
                    I.
Dunăre apă mică
Cântă cucul numai mie
Eu mă duc în călătorie.
                    II.
Care strigă dragul mare
Să moară fără lumânare
Care strigă dragul mic
Să i se facă babă la buric.
                    III.
Fa fetiţă bălioară
După tine neică moare.
                    IV.
Închide lele buzele
Că se văd fasolele.

                    Câteva cântece

                    I.
Foaie verde buruiană
Pentru tine fa Ileană
S'a uscat iarba în poiană
S'a uscat s'a făcut fân
Haide Ileană să-l cosim
Să-l cosim şi să-l iubim
Când îmi fu fânul de coasă
Stătui cu mândra la masă

p. 265


Când îmi fu fânul în otcoş
Te iubiam zău cu folos.
Când îmi fu fânul porcoiu
Stăm cu mândra în zăvoiu
Şi beam ţuică din butoiu.
                    II.
Cine trece prin unic
Tot neică cu pălărie
Pălărie vişinie
Panglică tusiurie
D'apoi poteca unde duce
Tot la Daica gură dulce
Dară Daica ce să-i dea
Amanetul dela ea.
Dar ce fel de amanet
Lănţişorul dela piept
Ţâţăşoarele boldurele
Să muşte neică din ele.
                    III.
Păsărică de pe loc
Nu mă blestema să zac
Să n'am pe nimeni drag
Să mă întrebe de ce zac
Să-mi pună mâna la cap
De ce zac, de ce bolesc
Pe nimenea nu mai doresc.
Dar acuma la Ignat
Sărutai un blestemat
                    IV.
Floricică întunecată
Ce eşti înaltă şi uscată
Ori bruma te-a brumărit
Ori roua nu te-a pârlit
Roua nu m'a pârlit
Dar lumea m'a înebunit
                    V.
Spune mândro adevărat
Până ce am fost soldat
Cine pe tine te-a sărutat
Să-ţi spun neică adevărat
Până tu mi-ai fost soldat
Cine pe mine m'a sărutat
M'a sărutat un văr al tău
Ce iubeşte în gustul meu
Spună mie pui dorit
Pe unde ai fost cum ai trăit
Pe unde am fost am trăit bine
Dar mai mult doriam la tine
Că am trăit şi voi trăi bine
Cât vom fi noi amândoi.

                    Urare

Bună dimineaţa
Intr'un ceas bun
Ce-i în casă să trăiască
Ce-i afară să izvorască
Porci unsuroşi
Oile lânoase
Vacile lăptoase
Stăzănii sănătoşi
Să le stăpânească
Să arănească.

                     *
                   *  *
   Dau aceste note, luate din dis-
cuţiile avute cu prizonierii, fără
nici un comentariu. Sunt răs-
punsuri sincere, care trebuesc
totuşi verificate la faţa locului,
pentru a lua o formă definitivă.

                    Gh. Atanasiu.

p. 266