VOICHIŢA
_____
Pe-o gură de vale,
La cea casă mare
Cu fereşti în soare.
Cu nouă umbrare,
5 Nouă legăioare
Toate-a uidit1) goale.
Din nouă legăioare
Care că’mi uidia-e ?
— Tocma Voichiţa
10 Din şi Costăndin,
Frăţior mai mic.
Voichiţa ce-mi făcea?
Oile-mi păzia-e,
Soarli-amiaz venia-e,
15 Voichii ce-mi făcea-e
Oile le mâna-e.
La strungă le mâna-e.
Voichiţii-i venia-e,
’Mpetiţorii-i venia-e,
20 Ea că să mărită.
Muică-sa n’o da-e,
Că ea nu-mi avea-e
_____
1) Rămas.
254
_____
De cât pe Voichiţa,
— Din şi Costăndin,
25 Frăţior mai mic
Din nouă legăioare
Toate-a uidit goale,
Dinu că spunea-e:
«Dă-o, maică, dă-o
30 L-ale ţări pustii,
L’ale Nădolii.
Ieu mă rămăşesc,
Ţie să ţi-o aduc
Vara de trei ori,
35 Când ţ’o fi mai dor,
Iarna de două ori,
Că ie mai geroasă,
Să ţi-o aduc acasă.»
Muică-sa n’o da-e,
40 Că ea nu mai avea,
Decât pe Voica.
Voichiţa vedea
Nişte noori grei,
De la Nădolii,
45 De la ţări pustii.
— Naică Dinule,
Mulge naică, mulge,
Câte nouă slobozi;
Pe noi ne loveşte
50 Nişte noori grei
De la Nădolii»
Dinu că-i spunea:
«Mână, naică, mână,
Mână, nu te teme,
55 Aştea noori grei
Peţitorii tei.»
Peţitori venia
255
_____
Pe Voica o lua.
Muică-sa rămânea,
60 Cu Dinu uidia.
Dinu ce-i făcea?
Obejdea ajungea
Şi Dinu muria
Muică-sa (nu) uidia,
65 De cât cu mâta’n vatră
Şi greeru’n perete.
Greeru cânta,
Mâţa meunia,
De vorbă-o ţinea.
70 Domnu ca un sfânt
De păcatu ei
La mormânt mergea,
Peste Dinu sufla,
De-l măi învia.
75 Dinu ce făcea-e,
Când îl învia,
Din gură zicea:
«Doamne, sfinte
Doamne, Dare-ar Dumnezeu,
80 Lemnuleţu mieu,
Fă-te calu mieu,
Stâlpuleţu mieu,
Fă-te şaua calui;
Mătăşica mea,
85 Fă-te frâuleţ;
Pânzişoara mea,
Fă-te iepângea».
Cum mi-l poruncea,
Dumnezeu îi făcea.
90 Pe cal să’ncăleca
Şi el că apuca
Pe su Podgoreni
256
_____
Pe drumu-al bătrân,
S’ajungă curând.
95 Când iel mi-ajungea
L’ale Nădolii,
L’ale ţări pustii,
Da iel că găsia
Tot nunta nuntind
100 Şi hora jucând.
Dinu ce făcea?
— In horă să prindea
Lângă Voichiţa.
Voichiţa nu-l cunoştea,
La soacră sa fugea.
Soacra îi spunea:
«Muică Voichiţa,
Du-te ’n horă, joacă,
Hora hotar n’are».
110 Voica îi spunea:
«Muică, muica mea,
'N horă nu mă duc,
Lângă mine vine
Un voinic posâclit,
115 Faţa de pământ».
Dinu ce făcea?
— ’N horă să prindea
Lângă Voichiţa.
Din gură zicea:
120 «Joacă, naică, joacă,
Joacă, nu te teme,
leu sânt frati-tău,
Fratili-ăl mai mic,
Ce-am fost rămăşit,
125 Pe tin’ să te aduc.»
Voichiţa zicea:
«De-mi eşti frati-miu,
257
_____
Ce-mi eşti negru posâclit,
Faţa de pământ ?
130 Dinu că spunea:
«Ce sânt negru posâclit,
Faţa de pământ ?
Pe drum am venit,
De m’am ofelit».
135 Cum hora să spărgea,
Dinu că mi-o lua
Tot pe Voichiţa.
Cu ea că pleca
Pe su Podgoreni,
140 Pe drumu bătrân,
S’ajungă curând.
Pe deasupra lor
Ele că cânta,
Pâlc de păsărele,
145 Din gură cânta:
«Doamne, sfinte Doamne,
Un’ s’a mai văzut,
Un’ s’a pomenit,
Vii cu morţi umblând?»
150 Voichiţa-auzia,
Din gură-i spunea:
«Auzi, naică, auzi,
Păsările cântă:
Un’ s’a pomenit
155 Vii cu morţi umblând ?»
Dinu-atunci zicea:
«Lasă, naică, lasă,
Păsările cântă,
C’a venit primovara.»
160 Dinu ce-mi făcea?
De mormânt s’apropia,
Casa i-o-arăta
258
_____
Din gură zicea:
«Naică, Voichiţo,
165 Du-te, naică, du-te,
Du-te tu acasă,
La uşe să strâgi:
«Muică, muichiliţă,
Deschide uşa,
170 Că ieu sânt Voica!»
Muica te-o ’ntreba,
«Cine mi te-adus?»
— «Frati-miu-ăl mai mic,
Ce-a fost rămăşit»
175 Că ieu să mă duc,
Calu’n grajd să-l bag.
Pe drum a venit,
De la răsărit.
De mi-a ostănit.
180 Dinu să ducea,
La mormânt mergea,
Din gură zicea :
«Căluşelu mieu,
Fă-te lemnu mieu;
185 Şeulica mea,
Fă-te stâlpu mieu;
Frâuleţu mieu,
Fă-te mătăşică;
Iepângeaua mea,
190 Fă-te pânza mea...
Cum iel poruncia.
Dumnezeu făcea.
In pomânt să băga,
Dumnezeu îl ierta,
195 Pomântu-l răbda. —
— Voichiţa ce făcea ?
La muică-sa mergea,
259
_____
La uşe strâga :
«Muică, muica mea,
200 Deschide-mi uşa,
Că ieu sânt Voica.»
Muică-sa-i spunea:
— Silă Somodivă,
Nu mă ispiti...
205 Până m’ai furşit
De-mi ieşti tu Voica,
Cine mi te-adus ?»
Voica îi spunea:
«Muică, muichiliţă,
210 Deschide uşa,
Că ieu sânt Voica.
Pe min’ m’a adus
Frati-miu-al mai mic,
Ce-a fost rămăşit»
215 Muică-sa-i spunea:
«Silă Somodivă,
Nu mă ispiti,
Că m’ai ispitit,
Până m’ai furşit,
220 Cu nimica n’am uidit,
De cât cu mâţa’n vatră,
Greeru’n părete.
Fratele-ăl mai mic
Zace negru de pomânt.»
225 Voica îi spunea:
«Muică, muichiliţa mea,
Deschide uşa,
Că ieu sânt Voica,
Dacă nu mă crezi,
230 Na inel de vezi,
Inel de argint
De la logodit»
260
_____
Â-â-â-â. . . . .
Muica de-auzia,
235 Uşa deschidea,
Focu că-i făcea,
Inel cunoştea -e,
Drumu’n casă că-i mai da,
In braţe-o lua
240 Şi să săruta.
Dumnezeu nu le răbda,
Stei de piatră le făcea.
De să pomenia.
Stancu Grecu, Geanova.
