ŞUTA ŞÎ CORNUTA - VANUŢĂ CARABAŞU, TOPOLNIŢA

[Paun]

Şuta şî cornuta - Vanuţă Carabaşu, Topolniţa

Melodiju stare vlaške pesme »Şuta« (»Srna«) svira na gajdama Jovan Makulović – Vanuţǎ Carabaşu iz Topolnice kod Donjeg Milanovca, u podunavskoj opštini Majdanpek u istočnoj Srbiji. Tema pesme je tužna sudbina srne koju ubijaju lovci, a ona na samrti savetuje svoje mladunce da odu u planinu i sakriju se među stabla stoletnih lipa, jer su lipe njihovi ujaci! Snimio etnolog Paun Es Durlić, u okviru svog projekta »Poslednji Orfeji Balkana«.

Vanuţǎ Carabaşu đin Topoľniţa (comuna Majdanpek, Sârbia la râsarit), cântǎ viarsâcu lu câncic batrân »Şuta şî cornuta«, care puvestǎşće cum vânatuoŕi a omorât şuta, da ia învaţǎ iedzî "sǎ fugǎ-n munţ carunţ, la lubari đi ćii«, cǎ aia sânt uchi lor

[virgil]

Cum dzîśeţ voĭ: şută or śută?

În dicţionaru explicativ al ľimbĭi româńeşć (dicţionarul limbii române) ĭestă:

CIÚTĂ ~ 1) Femelă a cerbului; cerboaică. ~ cenuşie. 2)  Femeie suplă şi elegantă.

şî

CIUT, -Ă, ciuţi, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) şut, -ă adj.]

cât şî

ciut (-tă), adj. -- 1. Cu coarnele tăiate, fără coarne sau fără un corn. -- 2. Cu urechile tăiate, fără urechi sau fără o ureche. -- 3. (Animal) care are coarnele sau urechile foarte mici. -- 4. (Trans.) Greoi, neîndemînatic. -- ; Var. şut, ciut, megl. ciut. Creaţie expresivă, ca ciot -e;"ciuntitură"; şi bot "rît; cioc" (cu der. bont "tocit" ca ciunt). Cf. it. ciotto "şchiop", a cărui origine este necunoscută după Prati 287. Este cuvînt comun aproape tututor limbilor balcanice (alb. šut, šüt, bg., sb. šut, mag. csuta, suta, ceh. šutá, pol. szuty, rut. šuta, toate cu sensul de "fără coarne"), fie că este vorba de formaţii expresive independente, fie de împrumuturi din rom. Totuşi opiniile asupra originilor cuvîntului rom. sînt împărţite. Cea mai curentă este cea care îl derivă din alb. (Meyer 420; Philippide, II, 707; Capidan, Dacor., I, 512 şi II, 550; DAR); pentru a rezolva dificultatea ridicată de fonetism, s-a apelat la (Capidan) la explicaţia care porneşte de la forma alb. articulată të šut. Această ipoteză nu este imposibilă, însă nu este folositoare, în lumina tuturor rădăcinilor expresive rom., care indică, prin aceleaşi mijloace, aceeaşi noţiune. După Cihac, II, 59, ar trebui pornit de la bg. După Pascu, I, 194, de la un lat. *tiutus, din gr. τυτθός şi după Giulgea, RF, 49, din lat. exutus "scos, luat", ipoteze forţate şi neinteresante. Cf. Rosetti, II, 114. Aceeaşi rădăcină prezintă şi o var. cu infix nazal, ciunt, adj. (mutilat; ciung; se spune despre oamenii, animalele sau obiectele cărora le lipseşte un membru sau o parte), pentru a cărui formaţie cf. paralelismul lui bot şi bont, ciont şi probabil cioc şi ciung; cf. şi it. cioncare (calabr. ciuncari) "a mutila". Der. ciunti (var. ciunta), vb. (a tăia, a reteza, a amputa, a tăia crengi); ciuntitură, s.f. (acţiunea de a reteza; membru sau parte retezată);  ciută, s.f. (căprioară; animal sălbatic, fiară), pe care Capida, Dacor., I, 512 şi II, 550 şi DAR îl derivă direct din alb. të šute "ciută"; ciutărie, s.f. (parc rezervat pentru creşterea cerbilor); ciutac (var. ciutan, ciutaş), s.m. (nume de bou); ciutit, adj. (fără coarne).

http://dexonline.ro/search.php?cuv=ciuta



Văd că şî şut(ă) îĭ recunoscut.  :)

[Paun]

    Cum dzîśeţ voĭ: şută or śută?

În aritu unđe ie snimuit cînćicu: Poreśа (Пореч), sa dzîśe "şuta", da juavina fara cuarńe ie "śuta". Io cŕed că fuarma-sta "şuta" ľesńe puaće să fiie un crîmput đin vuorba sîrbiască Košuta, rumîńaşće: "ciuă, femeiuşcă cerbului" (dupa R. Flora).

Sa-ud şî aşća vuorbe:

śuont поломљен, оштећен, кус "O caţauă curtă, śuantă, mi-amîncat untura tuată" (стих из песме).
śung пањ, део дебла "L-am trîmies dupa ľamńe, da iel mi-adus un śung tuot putrîd!"

Наши преци су нa Бадње вече (Ajun) уносили у своје колибе повећи пањ кога су палили на камину. Пањ су ујутру џарали и у њега су ударали босим ногама да би били здрави. Тај пањ се у Поречу звао śung. Стари Власи у овом делу Србије, иначе, нису познавали бадњак.

[virgil]

În aritu unđe ie snimuit cînćicu: Poreśа (Пореч), sa dzîśe "şuta", da juavina fara cuarńe ie "śuta".

D-aĭa mi să-mpaŕe gŕeu dă priśeput numiľe lu cânćicu: "Şută (śerboaĭcă) şî cornută". N-ar fi înţăľesu măĭ điŕept "Śută (aĭa fără coarńe, năcornută ) şî cornută", or "Năcornută şî cornută", ađică "Amânduoauă"?

Ĭestă şî dzîcala: "Că e laie, că-i bălaie, că e ciuta, că-i cornută", ađică "Că îĭ nĭagră, că îĭ albă, că îĭ śută, că-ĭ cornută", care însamnă că să vuorbîeşće dăspră śeva caŕe nu poaće să fĭe, că-ĭ o minśĭună.

http://www.e-referate.ro/referate/Ion_creanga_(umorul_si_limbajul)2005-03-18.html

[Paun]

    D-aĭa mi să-mpaŕe gŕeu dă priśeput ...

Đi-aǐa, Virgil, đirĭept vorbĭeşć!
Da dacǎ şî alalţ n-anţaľes bińe śiǐe-śe în numiľi lu cînćic, bagaţ vina la ,,stapînu cǎşî". :)

У својој фонотеци имам још неколико снимака са мотивом ,,Şuta şî cornuta". Поштујући методолошко начело да се у билингвистичкој средини тражи тумачење и превод и од самог информатора (тзв. етноекспликација), ја сам од свог првог виолинисте од кога сам снимио ову песму, Жарка Траиловића из Рудне Главе, добио превод: ,,Срна и лане". Иначе,  на влашком сам, поред ,,Şuta şî curnota", забележио још и варијанту наслова: ,,Şuta şî cu puǐu". Из овога је јасно да ,,Şuta" није ,,śuta" (fara cuarńe, без рогова, другим речима: ǐed, младунче), већ Кошута!

[Paun]

     Ĭestă şî dzîcala:

Fraţîĭe, cataţ aiśa śe mĭa-dat în gînd, śećind topiko-sta lu Virgil:
http://forum.paundurlic.com/index.php?topic=432.msg1354#msg1354

PS. L-am mutat în alt luoc să nu-nvîrdzîm taĭna đi cînćiśe cu taĭna đi vuorbĭe rumîńeşć!

[virgil]

У својој фонотеци имам још неколико снимака са мотивом ,,Şuta şî cornuta". Поштујући методолошко начело да се у билингвистичкој средини тражи тумачење и превод и од самог информатора (тзв. етноекспликација), ја сам од свог првог виолинисте од кога сам снимио ову песму, Жарка Траиловића из Рудне Главе, добио превод: ,,Срна и лане". Иначе,  на влашком сам, поред ,,Şuta şî curnota", забележио још и варијанту наслова: ,,Şuta şî cu puǐu". Из овога је јасно да ,,Şuta" није ,,śuta" (fara cuarńe, без рогова, другим речима: ǐed, младунче), већ Кошута!

Ipak ovo pitanje za mene ostaje  zagonetno. Ako je  "Şuta şî cornuta" zapravo  "Şuta şî ǐedu" (Srna i lane), zašto je cornut (rogovat) u ženskom obliku: cornuta? Samo mužjak (jelen) ima rogove.

[Paun]

    Ipak ovo pitanje za mene ostaje  zagonetno.

U verziji naziva "Şuta şî cornuta" imamo očiglednu igru rečima radi stilskog efekta, koji se ostvaruje unutrašnjom rimom! A sve to, moj Virgile, ide na račun tzv. "pesničke slobode"!

[Ion]

Cum dzîśeţ voĭ: şută or śută?

În dicţionaru explicativ al ľimbĭi româńeşć (dicţionarul limbii române) ĭestă:

CIÚTĂ ~ 1) Femelă a cerbului; cerboaică. ~ cenuşie. 2)  Femeie suplă şi elegantă.

- și în Moldova, în mediul rural (la sate) se pronunță (se zice) ,,șiută". În general "ci-" se citește "și-".

ciută - șiutî; cine - șini; picior - kișior etc - dar asta nu ridică deloc probleme de comunicare.

Șini-o rupt kișioarili șiutii? = Cine-a rupt picioarele ciutei?
Шини-о рупт кишиоарили шиутий? = Чине-а рупт пичиоареле чиутеи?