22. XII 2014
• gruot ◊ adunatura păsîrilor sa kĭamă pîlk, da kînd s-adună lumĭa ḑîś kă s-adunat un gruot đi lumĭe
• grou ◊ gruot đi lumĭe mĭarźe grou pi lînga ćińe (Paun Ilić, Tanda)
23. XII 2014.
• ureḑa, urĭeḑ (gl.) — klicati, vikati; podvriskivati; dovikivati, dozivati ◊ žukatuori urĭaḑă-n uoră — igraći podvriskuju u kolu ◊ kînd ažunź la buotu krakuluĭ, urĭaḑî-ma sî pļek — kad dođeš na ćuvik, vikni me, da krenem (Rudna Glava, Tanda, Topla) ♦ sin. kioća < lat. orare
• rum. urá (-réz, át), vb. – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoționa, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. Lat. ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Șeineanu, Semasiol., 86; Pușcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), cf. it. orare, prov., cat., sp., port. orar, v. fr. orer, alb. ureum, uron (Philippide, I, 649). – Der. urăciune, s. f. (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), cf. orație; urat, s. n. (felicitare); urător, s. m. (persoană care umblă cu uratul); urătură, s. f. (formulă de felicitare cîntată); urări, s. f. pl. (panglici multicolore cu care se împodobește căciulița tinerilor morți) în Munt. Sursa: DER (1958-1966)
• prşoća (prşoćesk) (gl.) — (o)prljiti, ofrlje peći nešto na vatri; (fig.) ofrlje uraditi nešto ◊ n-avusăĭ kînd să-l frig, numa-l pîrşoćiĭ kîta pin spuḑă — nisam imao kad da ga ispečem, nego sam ga samo malo oprljio na žaru (Tanda, Rudna Glava)
• praşî (praşîăsk) (gl.) — okopavati; prašiti; prvo okopavanje kukuruza • sin. tîrsî (tîrsîăsk) (Rudna Glava, Tanda)
• rum. PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti.
• înşala (înşaļeḑ) (gl.) — 1. osedlati; staviti nekome sedlo 2. (fig.) zajahati nekom na grbaču, uzeti ga potpuno pod svoje; opteretiti nekoga teškim i dugotrajnim problemima (Porečka Reka)
• rum. ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare. Sursa: DEX09 (2009)
• ļinsu-proļinsu — ◊ uom ku doă fĭaţă — dvoličan čovek; (Tanda)
• ļinsu-proļinsu, s-a vaḑut fundinsu (đin povasta ku soriţa-vulpiţa) (Blizna)
• voma (vomĭeḑ) (gl.) — 1. povraćati 2. rasipati se ◊ s-a pus durĭarĭa la burtă, şî ma-m vomat tuot ◊ sa vuamîĭe gĭemu (Rudna Glava, Blizna, zapis: Mikica Radnjelović
• rum. VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere. Sursa: DEX09 (2009)
