261
L E G E N D A
Ia omu-ăl mare săcurea-a mare
Şi să bagă în pădurea a mare
Şi taie lemnu-ăl mai mare
Şi face joj mic, joj mare.
5 Maica Prăcista îmi venia,
În joj mic joc mare să băga,
Frumoasă carte îmi scria,
Carte albă, slove negre,
Care vede ala-mi crede,
10 Pe Domnu Cristos trâmitea.
Aşa ea că auzia,
Că cânii de Jidovi îl prindea,
Pe cruce de măr dulce-l întindea,
Cârlige'n mâni îi bătea,
15 Cue pân burta-i bătea
Şi pân mâni şi pân picioare.
Aşa Maica Prăcista-mi pleca,
Plângând, olicăind, dolicăind
Şi-apuca drumu la vale,
20 Dincotro soare răsare
Şi cu broasca să'ntâlnia,
Care broască o'ntreba :
262
— Daoleo, Maica -Prăcista,
Ce plângi, ce te olicăi, ce te dolicăi ?
25 Maica Prăcista îi zicea :
«Cum să nu mă olicăi, să nu mă dolicăi,
Când un fiu am avut
Şi cânii de Jidovi l-au prins,
Pe cruce de măr dulce 1-au întors,
30 Cârlige în mâni i-au bătut,
Cue în burtă şi'n picoare.
Da broasca zicea:
«Păi ieu am avut nouă crăcănei şi nouă bolbonicei
Şi-a trecut unu cu caru piste iei
35 Şi ieu n'am plâns,
Nu m'am olictăit, nu m'am dolicăit.
Da tu pentru un fiu al tău, plângi.»
Aşa Maica Prăcista când auzia,
Începea să râdea
40 Şi din gura aşa zicea :
«Bată-te Dumnezeu, broască,
Mă făcuşi la inimă ra,
De mă râsei.
În drum să mori,
45 Să nu te împuţi !»
Şi Maica Prăcista apuca la vale,
Dincotro soare răsare,
Şi 'ntâlnea cu Miăilă Cocoşilă.
— Bună calea Miăilă Cocoişilă !
50 — Mulţumescu-ţi Doamnă Maică Prăcista !
— Ştiu că n'ai văzut fiu al meu, fin al tău,
Fiu al Doamnei Maichii Prăcistii,
Care ţine scara pământului şi a cerului !
— Nu 1-am văzut, da am auzit
55 Că cânii de Jidovi 1-au prins
Şi pe cruce de măr dulce 1-au întins.»
Şi pleca Maica Prăcista iar la vale
263
Şi să'ntâlnia cu Ion Irizleanu.
— Bună cale, Ion Irizleanu.!
60 Şi sta şi-l întreba :
Ştiu că n'ai văzut fiu a-1 meu, fiu al tău,
Fiu al Doamnei Maichii Prăcistii,
Care ţine scara pământului şi a cerului!
— Nu 1-am văzut, da am auzit,
65 Că cânii de Jidovi 1-au prins
Şi pe cruce de măr dulce l-au întins.»
Şi pleca pe drum la vale,
Dincotro soare răsare
Şi să'ntâlnia cu Iovan Sfeti Iovan.
70 — Bună cale, Iovan Sfeti Iovan !
Ştiu că n'ai văzut pe fiu al meu, fiu al tău,
Fiu al Doamnei Maichii Prăcistii,
Care ţine scara pământului şi a cerului.
— Nu 1-am văzut, da am auzit,
75 Că cânii de Jidovi 1'au prins
Şi pe cruce de măr dulce l-au întins,
Cârlige în mâni i-au bătut,
Cue în burta şi piroae în picioare.
Maica Prăcista că-l auzia,
80 Trei azme de pâine lua
Şi-o oca de vin
Şi tăia un cocoş
Şi făcea ciorbă
Şi să ducea la cânii de Jidovi
85 Si bună ziua le da.
De Domnu Cristos întreba,
Da mort îl vedea.
Şi-aşa Jidovii zicea :
«Da ştii Maică Prăcista,
90 Când s'o face pânea asta grâu verde
Şi vinu struguri negri
Şi când o învia cocoşu să cânte
264
Pe marginea blidului,
Atunci o să'nvieze Domnu Cristos,
95 Nici atunci !
Când iei a zis aşa
Şi cocoşu a'nviat din strachină
Şi a'nceput să cânte pe buza blidului
Şi când a pâlpâit din aripi,
100 A sărit zama din blid
Şi a stropit pe Jidovi pe ochi.
Şi Domnu Cristos a inviat şi a zburat
În cer, în slava.
Iei cum a văzut că a zburat,
105 A luat cangea să-l apuce,
Să-l prinda, şi l-a prins de talpa
Şi de atunci ie lipsă carnea
La mijlocu tălpii.
De-atunci să zice « Cristos a înviat ».
Baba Ilinca, de 84 ani, Costol.
preuzeto iz:
Dela Românii din Serbia, culegere de literatură populară, cu hartă, fotografii, note, glosar, George Giuglea, Gheorghe Vâlsan, 1913, p. 261-264
