SÂNZIENELE - la românii din Bulgaria (1)

[Volcae]

SÂNZIENELE

    Culegerea plantelor: "Lăzăruvăne, au căldări mici. Dimineaţa se duc fetele şi au flori cu ele, coroniţe în cap şi umblă să le vadă copiii. Fetele dansează în centru' satului": Vd 3a; "La Sânziene adunăm buruieni, ne ducem de nopte, pe rouă, desculţe. Sânziana, Ienovden pe bulgăreşte, este o floare galbină care baş iese sânziană, înfloare baş la sânziană, pe 24 [iunie]. Adunăm şi cu ea făcem cununiţă, dimineaţa de nopte. Punem usturoi ca să fugă răul de ea şi tămâie şi punem la vraniţă să fugă răul": Vd 4b; Noi zicem Ienunghe, la Sânziene. Ne ducem şi adunăm de la câmp din toate floricelele, le facem cunună şi le punem la vraniţă, la drum. Se adună de la 11 la 12, să fie vremea cu soare, fără vânt": Vd 4b; "La Sâmzieni adună fetele flori şi se împodobesc. Se face coroniţă cu flori, cu tămâioară. Dă bozu' şi nu sunt ploi şi fetiţele se fac paparudă şi leagă cununiţa de flori şi leagă boz şi babele aruncă cu troc cu apă şi ele cântă": Vd 5d; "Nu se mai face. Sânzienele au fost acuma pe 21 când e ziua mai mare. Atuncea, până în răsăritu' soarelui, buruienile sânt al mai de leac. Atunci se adună buruienile care-s de leac şi atunci sânt alea mai cu leac": Vd 6b; "La Sâmzieni se strâng plante medicinale, [care] sânt cu cea mai mare putere de tratament şi se duce lumea la oman. Este o plantă oman şi fetele mari se duc să strângă omanu' ăsta, care se află în anumite locuri şi când se duc să-l strângă îl iau şi fac apă cu leşie şi se laie cu el. Leşia este din resturile de la săpun, după care se spală cu apă de oman în cap, ca să fie sănătoase. Fetiţele fac cununiţe din plante medicinale şi le poartă pe cap. Şi fetele care se duc la oman se întorc cu cununiţe pe cap": Vd7a; "Babele s-au dus de-au cules mături, mătură di peste câmp. Măturile sunt bune de leac, să descânte de deochi, de izdat. La Sânziene se spune: «Dă ierburile îndărăt!»": Vd 7b; "La Sânziene dau toate plantele îndărăt. Se duce şi jumule mături, de-alde câmpii şi se ţine aşa, de leac. Toate plantele se culeg": Vd 7b; "Se culege [flori], care cum înţelege, care cum ştie. Ama, la noi s-a pierdut treaba": Vd 11a.

    Altele: "La Sâmziene se aridică, cucul pleacă, la Sâmchetru, Sâmpetru": Vd 3bc; "Se cântă un cântec, odată, de Sânzieni: «În zori, Sânzieni,/ Pleacă cucul din poieni,/ Pleacă cucul după-aici/ Şi-a lăsat puii mici,/ I-a lăsat fără cioc şi făr' de pene,/ Ar zbura şi n-au putere,/ I-a lăsat la o tulpină,/ Ca să-i crească o mamă străină». [Fetiţele] fac cununiţe şi se-ntorc cu cununiţe pe cap": Vd 4e; "Iar facem lăturghie, iar colac, cineva face praznic": Vd 11a.

p. 142

^{Ţîrcomnicu, Emil. Sărbători şi obiceiuri : românii din Bulgaria, Vol. 1. : Timoc, Editura Etnologică, Bucureşti, 2010, p. 142.}

[Volcae]

SÂNZIENELE

    "La noi peste vară este zî, ama numai ţiu mintea care la asta zî, care culege florile alea du pe deal, sânt dă sănătate mult bune. La zâua aia a mai bune este să se culeagă florile ăstea, amă nu mai ţiu minte la ce zî! O spune pe radio, o povesteşte, da la noi în sat n-are aşa, n-o face. Se ştie când e ziua când se strânge, la noi zice bilchi, florile dupe deal şi din ele se face buruieni. Se fierbe şi se bea de sănătate": Pl 3g; "La Ilov den, da la... bilchi, bilchi... aşa-i zice..., la Sânzieni. Acuşa cam în iunie era parcă. [Mergeau] babe care cunosc buruienile, dimineţa dă noapte, să nu răsare soarele peste buruieni. Să ducea-ncălţată, 'mbrăcată, ş-acolo se în chelea goală şi jumulea buruieni, ş-aduna buruieni de sănătate. E pă s-aibă leac! Le aduna, da care-avea boală pe ea să ducea de să tăvălea-n pielea oală pin iarbă în buruienile alea": Vr 1ag; "La Sânzâiane, atuncea e, florile înfloresc. Atunci se adună flori. Du pă câmp se adună flori. Copilaşii, dimineaţa pe rouă, le aduc acasă, fac coroniţă, da. [Pun] la găleată şi la uşă": Vr 2gh; "La Sâmzâiane să strânge toate ierburile care le ştii tu dacă cunoşti ceva. [Le adună o] babă, fată nu ştie. Babă cunoaşte care ce iarbă de ce lecuveşte. Se duce-n câmp... A... Nu se dezbracă. Se duce şi vede unde sânt ierburile aştea şi le strânge şi le cunoaşte care de ce sânt, de ce boală sânt": Vr 2hi; "Avem aiceaa o comşică şi ea plecă făr de ciorapi, pe iarbă, dimineaţa, şi pe urmă picioarele-i... La praznic, la zî mare, nu ştiu cum se spunea şi atuncea se adună şi iarbele de ceai. Atuncea mână": Vr 3d.

p. 224


^{Ţîrcomnicu, Emil. Sărbători şi obiceiuri : românii din Bulgaria, Vol. 2. : Valea Dunării, Editura Etnologică, Bucureşti, 2011, p. 224.}

[Volcae]

SÂNZIENE, 1. plante (Galium rotundifolium, Galium molugo şi Galium verum), adunate de fetiţe în noapte de sânziene (23-24 iunie), din care se fac cununi cu care se împodobesc porţile, având rol de protecţie. "Noi zicem ienunghe, la sânziene. Ne ducem şi adunăm de la câmp din toate floricelele, le facem cunună şi le punem la vraniţă [poartă], la drum. Se adună de la 11 la 12, să fie vremea cu soare, fără vânt" (Z.S.D., Gâmzovo). "La sânziene adunăm buruieni, ne ducem de noapte, pe rouă, desculţe. Sânziana, ienov den pe bulgăreşte, este o floare galbină care baş [tocmai] iese sânziană, înfloare baş la sânziană, pe 24 [iunie]. Adunăm şi cu ea făcem cununiţă, dimineaţa de noapte. Punem usturoi ca să fugă răul de ea şi tămâie şi punem la vraniţă să fugă răul" (Z.S.D., Gâmzovo). "Babele s-au dus de-au cules mături, mătură di peste câmp. Măturile sunt bune de leac, să descânte de deochi, de izdat. La Sânziene se spune: «Dă ierburile îndărăt!»" (N.G., Rabrovo). 2. zeităţi care apar la solstiţiul de vară, în număr impar, cu rol pozitiv, aducând rod pentru holdele de grâne, pentru animale, păsări şi femeile căsătorite. (Ghinoiu, 2001 : 171). De aceea fetele aşteaptă cu mare bucurie noaptea sânzienelor. Din flori fetele îşi fac cununiţe, iar apoi dansează într-o horă. 3. Se crede că la sânziene pleacă Cucul*.

p. 66-67

^{Ţîrcomnicu, Emil. Românii dintre Vidin, Dunăre şi Timoc : sărbători, obiceiuri, credinţe, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2010, p. 66-67.}

[Volcae]

Sîmdzîjenjilji                                        Duminjikă * Nedelja                                        Ivanjdan


Sa krjađe kî jarba stă šî nu măj krjašće.                 7                 Veruje se da ovog dana trava prestaje da
Đi aja sa duśe lumja - măj mult ćinje-               Pasuljica            raste. Zbog toga ljudi - a najviše mladi -
rišu - pin kîmpije, sî kuljagă florj šî                        *                 odlaze u livade da beru poljsko cveće i
bujedz. Đin jalje pjeurmă la kasă fak                    Jul                 bilje. Od toga posle kod kuće pletu ven-
kununje šî lji pun pi la uša traušî, šî                    2002.              čiće i kače ih na kapije dvorišta, ili na ku-
pi la uša kăšî. Bun je đi sînataća kasî-                                      ćna vrata. To se radi da bi svi ukućani
tuorilor.                                                                              bili zdravi.


^{Durlić, Paun Es. Rokovnik za 2002. godinu sa etno-kalendarom Vlaha istične Srbije, Majdanpek 2001.}
http://www.paundurlic.com/radovi/rokovnik.htm

[Volcae]

SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.
Sursa: DEX '98 (1998)

^{http://dexonline.ro/definitie/s%C3%A2nzian%C4%83}



                  Iunie - Cireşar

24 D     †) Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânzienele–Drăgaica);

^{http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/Image/agenda%20mica%20interior%2024%20nov-023.jpg}



Drăgaică (Munt.), Floarea-lui-Sft. loan, Sâmziene, Sâmziene-galbene (Bănat). Sânjuoane, Sânzene, Sânzenie, Sânziene, Sânzuiană (Trans.), Sânzuiene (Trans.). [fr. Caille-lait-jaune; g. Echtes-Labkraut, Marienbettstroh]. — Galium verum L. 2. plantă erbacee din fam. Rubiaceae, tulpina rigidă rotundă, cu 4 muchi; frunzele dispuse câte 8-12 în verticile, îngust-lineare ascuţite, mucronate, cu marginele răsucite, pe faţa inferioară acoperite cu peri scurţi şi moi; florile galbine aurii, plăcut mirositoare cu lobii corolei obtusiusculi şi foarte scurt apiculate; fructele mici, glabre şi netede. Creşte prin livezi, păşuni, margini de păduri şi poieni. Iunie—Iulie.

     Din florile acestei plante se fac buchete şi cununi în ziua de 24 Iunie, Naşterea Sfântului Ioan (Drăgaica, Sâmziene), cari se pun la ferestre, la poartă şi chiar pe case, căci după credinţa poporului, aceste flori feresc pe om de toate relele, aducând în acelaş timp noroc la casa omului.

p. 87

^{Panţu, Zacharia C. Plantele cunoscute de poporul român : vocabular botanic cuprinzând numirile române, franceze, germane şi ştiinţifice, Bucureşti : Institutul de Arte Grafice şi Editură "Minerva", 1906, p. 87.}