NAPOLEON SAVESCU O DAČKOM POREKLU REČI "KRAČUN"

[Paun]

               Napoleon SĂVESCU: ,,Despre moşii din decembrie: CRĂCIUN, vechi cuvânt Dacic"

               Nu este usor azi sa cauti a afla originea acestui cuvant, Craciun, cand anii au trecut cu miile si nu prea multi au fost aceea sa se intereseze de el. Craciun, vechi cuvânt dacic, negasit la alte popoare, cu inteles de Creatul, cuvânt care , teoretic, doctrinal, a fost inlocuit de Nascutul-Isus Hristos, continua sa dea dureri de cap multora. Altii mai curajos spun ca de fapt nu este nimic crestin sau latin la originea cuvantului "Craciun"  Ca multe alte sarbatori ale crestinilor, la originea lui, Craciunul e o sarbatoare pagana, este celebrata la 24-25 decembrie ,,Ziua Soarelui", renasterea luminii solare intr-un ciclu  anual.

               Cei care fac legaturi absolut fortate intre "creatio", colatio" si Craciun au fost si sunt istoricii dornici sa demostreze originea latina a poporului român. In Metamorfozele lui Ovidiu se pomeneste de un cult al Afroditei si de ofrande constand in "craci de aur". Originea cuvantului "craciun" in sine e lipsita de importanta in aceasta instanta pentru ca legatura cu "craca", ramura de copac e mai mult decat evidenta. Important e ce anume simbolizeaza, iar simbolismul, asa cum am aratat, e legat de un vechi obicei pagan. Sarbatorile care erau extrem de populare la vremea respectiva au fost preluate de  biserica crestina pentru a-si atrage un auditoriu cat mai larg. Nu a fost o chestiune de credinta, a fost mai mult o schema de marketing foarte profitabila. Nicolae Ioga observa corect ca la sarbatoarea Craciunului " se zice si a Nascutului"(Noel, de Natale) - Istoria Românilor, vol.II. p. 91). In vesiunea franceza insa N.Iorga avanseaza ideia si raporteaza  originea numelui Craciun " a un ancien dieu, comme pour les Anglais le nom yule" Histoire des Roumains et la romanete orientale..., p. 113. Pericle Papahagi sustine si el ca , intial, Craciunul ar fi fost sarbatoare pagana. N.A.Constantinescu, in Dictionar onomastic românesc ( 1963, p.36 ), inregistreaza cuvântul Craciun ca substantiv , personificat in folclor : Mos Craciun. Adrian Bucurescu in Dacia secreta, p.32. ne spune ca Craciun provine de la " evenimentul miraculous, petrecut cu peste 27 de veacuri in urma, numit de traci BELA-GINES `Nasterea Curata', de unde vine si numele de Baragan, tarâmul unde s-a petrecut acest fapt divin; si de  la KARTUM ` Nascuti, Nasterea' cât si CHER-SONES ` Fiii Cerului'". Cel care, dupa anul 325 d.Hr. promoveaza sarbatoarea Creatorului-Craciunului, a fost Arie cu adeptii sai, exilat la Dunare. A fost o sarbatoare adoptata trecator de Goti ( multi considera azi ca Goti vs. Geti inseamna de fapt acelasi popor), in frunte cu Ulfila ( vezi biblia acestuia ).

               "Rezistenta ultima a arianismului, ne spune cercetatorul istoric, preotul Dumitru Balasa, a fost lânga Milcof, in cetatea Craciuna, a carei prima fundatie se pare a fi anterioara anului 500. Dupa arianism , invatatura crestina a fost adusa de Craciun ( Hristos), care, fiind creat din veac, a ajuns in mitologia româneasca Batrânul Craciun, Mos Craciun, Sfântul Craciun. Ciudat este faptul ca pâna in secolul IV chiar si iconografia crestina il infatisa pe Isus cu chip batrân, urât, dupa cuvintele profetice ; N-avea nici chip, nici frumusete. Mai târziu este infatisat ca un om de o rara frumusete, pe temeiul psalmului  44,3 : " impodobit cu frumusete mai mult decât fiii oamenilor"( Pr. Victor Aga, Dictionar enciclopedic, Timisoara,1935, p.80 ). In folclorul poporului nostru, pastreaza vechi imagini ale lui Mos Craciun; el este un Mos si nu un tânar asa cum il gasim si in colindul din Tecuci, discutat si de pr.D.Balasa :

               "Mos Craciun
               Cel mai batrân
               Sa-l scaldam, sa-l imbaiem,
               Cu vesmânt sa-l primenim."

               Numai in limba noastra dacica cuvântul care celebreaza acesta sarbatoare, Craciunul, are toate cele trei genuri dovedindu-si vechimea milenara : Craciun-masculin, Craciuna-feminin, Craciun-ambigen. In colinde de Craciun gasim tot felul de surprize :

               "Pe luncile Soarelui,
               Flori vietuitoare de mar
               Gradina cu florile lerui Doamne,
               Flori dalbe, flori de mar,
               Ler de mar, florile-s dalbe"

               Oricine poate vedea ca in aceasta colinda nu se pomeneste nimic care ar putea sugera anotimpul iernii, ci dimpotriva, se aminteste clar despre cel al primaverii.( vezi si Noi nu suntem urmasii Romei, p.118-119). Dar sa mai vedem un colind,( gasit la Al.Strachina, Tara inainte de toate, p.91, Ed.Tara Noastra, Buc.1994) :

               "Calutul lui negru pintenog
               Luciu ca un corb
               Pa chivara lui taiata in sageata
               Pe ochi cam plecata
               Ba sulita lui
               Duratul de vara
               Fulgerul de seara"

               Oare din ce indepartate, milenare, memorii poporul nostru ne aduce aceste frumoase colinde, acum iarna, de Craciun? Anotimpul iarna lipseste din nou, dar se aminteste de vara si de " fulgerul de seara", simbol al zeului Gebeleizis. In multe colinde de Craciun, alaturi de Soarele personificat apare si sora cea mare a Soarelui, Salomina. De asemenea pe mireasa eroului intors de la vânatoare o cheama Ileana Daliana sau Lina Melina. Zeul solar la daci era sarbatorit primavara, la vremea renasterii naturii si a infloririi " florilor dalbe de mar". Dacii nu puteau sa-si paraseasca aceste cântece asa ca le-au transferat in timp sub forma de colinde si le cântam si noi azi, uneori uitând ca este iarna. In anul 343 se tine un sinod la Sardica ( Sofia), si in 351 altul la Sirmium, care condamna arianismul. La Sardica s-a votat pentru Sarbatoarea Nascutului si deci impotriva Sarbatorii Creatului, cuvântul Craciun ne mai fiind unul potrivit.

               Sa nu uitam ca inca de la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit , intre altele, si articole privitoare la Isus Hristos, in consensul celor 318 parinti : " Si intr-unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut ........ nascut, nu facut.." In Pravila ritorului Lucaci, 1581 (Buc.,1971, p. 161-162) citim ca " Fiul e nascut din Tatal, insa nefacut". In Evanghelia invatatoare, tiparita la Govora, in anul 1642, la p.34-35 , in cuvântul < Invataturi la Botezul Domnului nostru Isus Hristos> se aminteste de sarbatoarea Nascutului. Mult mai clar aflam din Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Buc.,1938, p.146, unde se spune: " Se numeste prim nascut si nu prim creat, caci creatia nu este din fiinta Tatalui, ci doar a fost adusa de la neexistenta, prin vointa lui". Interesant este ca la spanioli, chiar daca cuvântul Craciun (Creatul) nu exista, gasim cuvântul creacion, creare, fara a indica insa o sarbatoare religioasa.Legatura cu ramura de copac ,"craca", este cred mult mai evidenta In final cred ca trebuie sa-i multumim Bisericei Ortodoxe Române, care chiar daca nu a aprobat oficial termenul Craciun, nici nu l-a condamnat si astfel el a supravietuit aproape doua milenii nu numai in graiul poporului dar si chiar al clerului nostru, pentru a desemna una dintre cele mai frumose sarbatori, specifica noua dacilor, Craciunul.

               http://studii-dacologice.com/studii-si-cercetari/napoleon-savescu-%E2%80%9Edespre-mosii-din-decembrie-craciun-vechi-cuvant-dacic%E2%80%9C/