Adevărul despre Limba Română în Valea Timocului

[Volcae]

Adevărul despre Limba Română în Valea Timocului

^{Posted on 05 September 2014}

Adevărul despre Limba Română în Valea Timocului

   Întâlniri la nivel înalt, zâmbete şi strângeri de mână. Încredere si optimism privind viitorul. Introducerea, după aproape două sute de ani, a limbii române în şcolile din Valea Timocului. Aşa se poate rezuma anul şcolar care a trecut pentru mine. Lăsând la o parte fericirea de a mă afla în mijlocul acestor evenimente şi zâmbetul copiilor care au ajuns să mă salute pe holurile liceelor în pura limbă românească. Cei care nu ştiu ce înseamnă acest lucru banal în regiunea de răsărit a Serbiei vor ridica din sprâncene. Ce mare lucru înseamna un salut? Vă răspund. Nu actul de civilizaţie în sine e cel pe care vreau să-l evidenţiez, ci limba folosită. Care a fost utilizată în şcoli înainte vreme, dar interzisă din 1833. Şi reintrodusă ca obiect de studiu, facultativ, e drept, pe 5 noiembrie anul trecut. Atunci am crezut că pasul făcut e unul normal şi permanent. Au existat mulţi împotriva acestei noutăţi, mai mult sau mai puţin pe faţă. Principalul e ca anul şcolar s-a încheiat cu note în cataloage la limba română! Credeam că acum, la începutul noului an şcolar (şcoala a început pe 1 septembrie 2014 în Serbia) înscrierile la Limba română cu elemente ale culturii naţionale (obiect facultativ-opţional, la fel ca şi Religia şi Educaţia civică) să se desfăşoare la fel ca şi la celelalte două, în primele zile ale acestei săptămâni pentru ca din cea de-a doua săptamână totul să funcţioneze, repet, normal. Dar aşteptările mele au fost simple visuri.

   În prima zi de şcoală m-am prezentat la cele două licee din Kladovo unde am predat şi anul trecut, conform înţelegerii pe care am avut-o cu directorii în august. Menţionez că în anul şcolar trecut am mai predat şi la alte trei licee din Zajecar, la 110 km. de Kladovo, oraşul unde locuiesc, cheltuielile cu deplasarea: transport şi dormit acoperindu-le singură. Dar asta a fost anul trecut. Aveam sperante că o să se reglementeze totul de anul acestea şi că anul trecut a fost şters de zâmbetul copiilor. Luni, la prima oră, totul părea normal: am fost anunţată ca ancheta va dura cam până pe joi ca să dăm posibilitatea copiilor care au uitat formularul semnat de părinţi, sau care l-au pierdut, sau nu l-au avut, să îl aducă. Dar după ora 13.00, inspectorul şcolar, care anul trecut a fost laudabil în munca sa pentru introducerea limbii române în şcolile din judeţul Zajecar, a trimis un mail prin care cerea, ca până la 14.00, în aceeaşi zi, să se trimită rezultatele anchetei. La încercarea directorului liceului tehnic de a se prelungi termenul măcar până a doua zi a răspuns că trebuie neapărat să aibă rezultatul, fiind presat de consulul României de la Zajecar. Ciudat este însă faptul că Excelenţa sa nu s-a întors încă din concediu, nici nu este în Serbia. Şi poate asta nu ar fi nimic. Directorii m-au asigurat că e doar preliminar şi că în zilele următoare vom trimite starea reală. Dar seara am primit mesaje de la părinţii ai căror copii trebuiau să ducă formularele completate a doua zi şi cărora diriginţii le-au spus că nu mai au voie să o facă. Iar miercuri, când l-am anunţat pe directorul liceului teoretic de numărul înscrişilor care era mai mare decât cel anunţat, nu cu mult, dar mai mare, mi-a replicat că acesta nu e finalul, că o să aibă grijă ca acesta să se micşoreze simţitor la şedinţa cu părinţii de vineri. Unde, afirma dumnealui, o să le deschidă ochii asupra pericolului semnării acestui formular şi chiar dacă au făcut-o să-şi reconsidere gestul. Fiindcă noul formular indică faptul că elevul trebuie să fie apartenent al etniei române dacă vrea să înveţe limba română. Şi prieteni, şi vecini ai căror copii au învăţat sau doreau să înveţe limba mi-au declarat deschis că nu vor probleme şi că nu o să semneze. Anul trecut, directorul menţionat mai sus, a făcut anchetă în fiecare lună, îndemnându-i pe copii să nu mai "piardă timpul degeaba", cu toate că, oficial, aceasta ar fi trebuit să se desfăşoare doar în septembrie. Chiar a intrat într-o zi în clasa unde aveam ore şi găsind în clasă 14 copii, a întrebat de ce am aşa de mulţi. I-am răspuns că am mai mulţi, dar doi s-au învoit şi unul este bolnav. Şi atunci i-a întrebat direct de ce nu s-au retras încă!!!  Ca să nu povestesc despre faptul că atunci când cei din sate au protestat faţă de orele la care au fost puse orele ( ore total nepotrivite, cu mult timp după terminarea orelor din programul oficial iar copiii nu mai aveau mijloace de deplasare spre casă n.red.) li s-a răspuns de către acelaşi director că dacă şi-au permis luxul să se înscrie la limba română să şi-l permită şi  pe cel al taxiului. Speram ca lucruri de genul acesta, cum spuneam mai sus, sunt îngropate şi uitate. Dar gustul amar al acestor zile mi le-au adus iar în faţa ochilor.

   În plus, aseară îmi povestea mămica unui băieţel de-a cincea cum a decurs înscrierea la şcoala gimnazială. Diriginta le-a prezentat materiile şi, la final, a amintit limba română ca un obiect facultativ pentru care le recomandă să nu îi înscrie pe copii. Datorită complicaţiilor care pot interveni după aceea.

   Acestea reprezintă faţa urâtă a lucrurilor. Există însă şi lucruri frumoase cum ar fi clase cu diriginţi, profesori de franceză sau de electrotehnică, şi chiar de sârbă, care i-au încurajat pe copii să se înscrie, şi unde chiar mai mult de jumătate din clasă s-au înscris. Există învăţatori inimoşi care au făcut acelaşi lucru. Există părinţi care nu au luat în seamă sfaturile poate binevoitoare din partea acelor lucrători din învăţământ care ar trebui, prin chiar profesia lor, să fie cei mai deschişi spre progres şi multietnicitate. Iar discriminarea să nu le fie cunoscută decât ca înţeles luat din dicţionar.

   Deşi plouă în Valea Timocului la ora aceasta, tot ce ne dorim noi, o mână de oameni, este o rază de soare şi de înţelegere. Şi mai mult adevăr.

Toate cele bune,

Prof. Diana Solkotovic

sursa:
http://www.opiniateleormanului.ro/?p=5643%20Adev%C4%83rul%20despre%20Limba%20Rom%C3%A2n%C4%83%20%C3%AEn%20Valea%20Timocului%20|%20Opinia%20Teleormanului