Thede Kahl
Consideraţii privind dispariţia limbilor cu trimitere la romanitatea balcanică„Philologica Jassyensia”, An IV, Nr. 1, 2008, p. 134-135.
Cetăţenii de limbă română din
Serbia pot alege la recensământuri între denumirea de „român” (sârbă
rumuni) sau „vlah” (sârbă
vlasi). Din cauza emigrării şi asimilării, numărul românilor scade aici rapid: în 2002, 30.419 de persoane s-au declarat ca fiind de naţionalitate română, 29.512 considerând româna limbă maternă. Aşezările româneşti se întind până în centrul şi sudul Banatului sârbesc, independent de graniţele statale fixate in 1919, care au împărţit Banatul istoric. În Valea Timocului din estul Serbiei populaţia se declară „vlahă” (denumire istorică în cadrul romanităţii balcanice), iar gradul de identificare cu poporul român este scăzut. [p.134]
Vlahii sunt mai degrabă dispuşi să se declare sârbi, motiv pentru care numărul lor oficial a scăzut de la 198.00 in 1953 la 54.700 in 2002. Cei ce se declară
rumuni şi cei ce se consideră
vlasi au atitudini diferite faţă de cultura română. Locuitorii Banatului sârbesc consideră ajutorul din partea statului român ca fiind binevenit, în timp ce încercările unor organizaţii de a păstra identitatea şi cultura românească în rândul populaţiei
vlasi au rămas fără ecou, stârnind uneori chiar împotrivire. Pentru că incercările de promovare organizate de către statul român nu dau rezultate unde nu sunt dorite, ar trebui să se treacă la căutarea unor soluţii (pe plan lingvistic de pildă) pentru a eradica complexul de inferioritate al populaţiei
vlasi, îmbunătăţind imaginea dialectului lor, considerat a fi incult şi ţărănesc.[p.135]
http://www.philologica-jassyensia.ro/upload/IV_1_kahl.pdf
