Daniel Banu, ambasador la Belgrad: Din pacate, exista inca un impas in ceea ce p

[Volcae]

Daniel Banu, ambasador la Belgrad: Din pacate, exista inca un impas in ceea ce priveste asigurarea serviciului religios in limba materna pentru romanii din Serbia de rasarit
 
<sup>de Romeo Crismaru     Informatia de Severin
Miercuri, 6 martie 2013, 11:26 Revista Presei | Administraţie


Daniel Banu, ambasador in Serbia
Foto: Hotnews</sup>

Ambasadorul României la Belgrad, Daniel Banu, spune ca rezultatele recensământului populaţiei din Serbia au aratat o scădere "importantă" a numărului de etnici români. Cu toate acestea, România îşi doreşte ca toţi cetăţenii sârbi care îşi asumă identitatea română să poata beneficia de educaţie, mass-media si serviciu religios în limba maternă, precum si reprezentare în forurile politice locale şi naţionale. Intr-un interviu acordat lui Romeo Crîşmaru, ex-Informatia de Severin.

Rep: Comunitatea românească din Serbia trece printr-o perioadă destul de dificilă şi este puternic grevată de disensiunile dintre lideri şi dintre organizaţii, dar şi de ciocnirea inevitabilă cu distructivul concept: o etnie – trei minorităţi (români, vlahi şi români/vlahi). Cum se poziţionează Ambasada faţă de această situaţie?

Daniel Banu: România, şi implicit Ambasada României la Belgrad, a considerat întotdeauna că referirea la persoanele aparţinând minorităţii naţionale române din Serbia cuprinde toţi cetăţenii acestei ţări care îşi asumă spiritualitatea românească şi legăturile culturale, religioase şi de limbă cu România, indiferent de regiunea în care locuiesc sau de denumirea sub care sunt cunoscuţi  - români sau „vlahi”.

Trebuie spus foarte clar că românii din Serbia, inclusiv românii-vlahi din Valea Timocului sunt cetățeni ai Serbiei. Prin politica sa faţă de comunităţile de români din vecinătate, România îi încurajează pe etnicii români să fie cetăţeni fideli şi loiali statelor în care trăiesc și să fie un factor de stabilitate și prosperitate al acestora.

Pe de altă parte însă, identitatea naţională istorică  desemnată prin termenul ”vlah” nu aparţine doar românilor-vlahilor din Serbia, respectiv Văii Timocului, ci tuturor românilor din spaţiul balcanic, până la Marea Neagră. Să nu uităm că înainte de 1940, chiar sârbii denumeau Ţara Românească drept Vlașka, iar populaţia de pe acest teritoriu - ”vlahă”.

Chiar şi în ziua de astăzi, anumite biserici slave folosesc pentru adresarea către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române termenul de vlah, numindu-l ”vlașki patriah Daniel”, cum este, de exemplu, cazul Cehiei.

În consecinţă, termenul de ”vlah” nu poate fi atribuit unei etnii distincte de cea română, deoarece acesta face parte din însăşi identitatea naţională a românilor şi a României. Nu există nici un acord, ştiinţific sau de altă natură, care să stabilească dacă românii dintre Carpaţi şi Dunăre sunt „diferiţi” faţă de ceilalţi români sau sunt „români deosebiţi de vlahii din Serbia”.

Rep: Oficializarea rezultatelor recensământului scoate la iveală o adevărată dramă a românilor din Serbia, scăderea la jumătate a românilor şi o scădere considerabilă a numărului de vlahi, dar persistenţa suficientă a populaţiei vlahe. Va fi asta o problemă pentru România în efortul a apărare a valorilor identitare româneşti de aici?

Daniel Banu: Într-adevăr, rezultatele recensământului populaţiei din Serbia au reliefat o scădere importantă a numărului de etnici români, situaţie cauzată de mai mulţi factori, printre care pot aminti tendinţa generală de descreştere demografică, migraţia în alte ţări în căutarea unor condiţii de trai mai bune, poate şi o anumită indiferenţă faţă de declararea apartenenţei etnice.

Cu toate acestea, fără a lua neapărat în calcul rezultatele recensământului populaţiei, România îşi doreşte ca toţi cetăţenii sârbi care îşi asumă identitatea română, indiferent de regiunea în care locuiesc şi etnonimul sub care sunt cunoscuţi, să se poată bucura de drepturile la educaţie, serviciu religios în limba maternă, acces la mass-media, reprezentare în forurile politice locale şi naţionale. Acestea sunt drepturi fireşti, care se circumscriu ansamblului de valori europene comune, fiind drepturi fundamentale (consacrate în cazul UE sub denumirea de criterii politice de la Copenhaga) pentru orice stat care doreşte să intre în familia europeană.

Rep: Ce părere aveţi despre încercările repetate de implementare a limbii vlahe şi a acelui alfabet vlah în viaţa comunităţii, încercări susţinute atât de CNMV, cât şi de un grup de ideologi ai acestui organism?

Daniel Banu: Protocolul semnat la 1 martie 2012, de către Reprezentanţii Permanenţi ai României şi Serbiei la UE, reprezintă primul document al Comisiei Mixte româno-sârbe care tratează pe fond problematica minorităţii române din Serbia, respectiv a minorităţii sârbe din România. Protocolul conţine o serie de angajamente concrete în vederea protejării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Aceste angajamente variază de la reprezentarea parlamentară a minorităţilor naţionale, la autorizaţiile de construire a unor biserici sau asigurare a dreptului la educaţie în limba maternă.

Poziţia părţii române, aşa cum este reflectată şi în textul Protocolului, este aceea că divizarea între români şi „vlahi”, practicată în Serbia, este artificială şi nejustificată, neexistând nicio bază ştiinţifică sau dovezi care să susţină această distincţie, nici chiar la nivelul denumirii utilizate: „vlah” desemnează, pentru popoarele slave, persoanele de origine română.

Protocolul din martie 2012 include o menţiune clară şi expresă privind dreptul de liberă asumare a identităţii naţionale. Din această perspectivă, orice proces de standardizare artificială a limbii „vlahe” în Serbia afectează dreptul la liberă asumare a identităţii minoritare culturale, inclusiv lingvistice, a românilor care trăiesc în Valea Timocului.

În plus, chiar şi în Raportul privind situaţia minorităţilor naţionale din Voivodina şi a minorităţii naţionale române din Serbia, întocmit în februarie 2008 de către raportorul Comisiei pentru Afaceri Juridice şi Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei, Jurgen Herrmann, se specifică în mod clar că „vlahii sunt un grup etnic prezent în Serbia şi statele învecinate, înrudit cultural şi lingvistic cu românii”.

Guvernul român acordă o atenţie deosebită situaţiei minorităţii româneşti de pe întreg teritoriul Serbiei, în general, şi a românilor din Valea Timocului, în special, fiind pe deplin conştient de dificultăţile cu care se confruntă aceştia. În ceea ne priveşte, vom continua demersurile pentru ca să nu mai existe standarde diferite între românii din Valea Timocului şi cei din Voivodina.

Rep: Vedeţi posibilă o unificare a conceptelor şi a organizaţiilor româneşti, în aşa măsură încât să poată ataca alegerile pentru viitorul consiliu al minorităţii?

Daniel Banu: Ambasada României la Belgrad, precum şi oficialii români, până la cel mai înalt nivel, au transmis în repetate rânduri reprezentanţilor minorităţii naţionale române mesaje de unitate şi colaborare, de depăşire a animozităţilor de grup sau personale, în vederea identificării celor mai bune soluţii pentru realizarea propriilor deziderate. Sper că aceste mesaje au fost recepţionate în mod corect de etnicii români şi vor demara o colaborare concretă între organizaţiile româneşti, pentru păstrarea şi promovarea identităţii naţionale şi a valorilor culturale şi spirituale româneşti în Serbia.

Alegerile pentru Consiliile Minorităţilor Naţionale reprezintă un proces intern al acestora, etnicii români şi organizaţiile pe care le reprezintă urmând a se organiza, în conformitate cu prevederile legale în acest domeniu, pentru participarea la procesul electoral. Aşa cum este şi firesc, etnicii români sunt singurii în măsură să decidă cu privire la cei care îi vor reprezenta în relaţia cu autorităţile sârbe şi care vor deţine un rol major în coordonarea şi chiar finanţarea activităţilor pe linia păstrării limbii materne, educaţiei, mass-media şi serviciului religios în limba română.

Rep: Care sunt perspectivele de introducere a limbii române în şcolile din Valea Timocului, plecând de la oportunitatea oferită în acest sens de autorităţile sârbe?

Daniel Banu: România îşi doreşte ca toţi cetăţenii Serbiei care îşi asumă identitatea română, indiferent de regiunea în care locuiesc, să se poată bucura de drepturile specifice la educaţie, serviciu religios în limba maternă, acces la mass-media, reprezentare în forurile politice locale şi naţionale.

Partea sârbă s-a angajat în urma discuţiilor purtate atât la nivel bilateral, cât şi în format internaţional să introducă în 2013 clase cu predare în limba română în şcolile din Serbia de răsărit. Ambasada României la Belgrad va continua să observe disponibilitatea autorităţilor sârbe în acest domeniu şi să se implice activ în cadrul acestui proces, pentru facilitarea dialogului organizaţiilor româneşti cu autorităţile sârbe responsabile în vederea introducerii educaţiei în limba maternă în Serbia de nord-est, în strictă şi deplină conformitate cu prevederile legale interne din Serbia.

În continuare, este necesară o mobilizare a liderilor românilor timoceni, în scopul realizării tuturor demersurilor necesare din punct de vedere al legislaţiei sârbe în domeniu. În acest sens, vreau să salut recenta înfiinţare a Asociaţiei de Părinţi care promovează ideea educaţiei în limba română, condusă de către doamna Iasmina Glisici.

Rep: Remarcaţi vreo schimbare de atitudine faţă de ideea europeană, din partea Serbiei şi a instituţiilor statului?

Daniel Banu: România a fost şi este un susţinător ferm al integrării Republicii Serbia în Uniunea Europeană. Criteriile care au fost stabilite pentru avansarea Serbiei în acest dosar, îndeosebi pentru obţinerea datei deschiderii negocierilor de aderare a Serbiei la UE, sunt foarte clare. Este vorba, în primul rând, despre înregistrarea de progrese tangibile în dialogul Belgrad-Pristina, şi, secvenţial, în implementarea acordurilor realizate între cele două părţi.

Un al doilea obiectiv important este procesul de reformă internă din Serbia, în special în domeniul statului de drept, cu obiective care privesc lupta împotriva corupţiei, asigurarea libertăţii presei, a drepturilor minorităţilor naţionale, etc. De asemenea, la fel de importantă rămâne reforma justiţiei din Serbia. În ceea ce priveşte criteriile economice, Serbia se confruntă, similar cu unele state europene, cu dificultăţi de ordin economic şi financiar, iar măsurile necesare vizează consolidarea disciplinei bugetare şi asigurarea stabilităţii sale macroeconomice.

Pe de altă parte, mesajele venite de la Bruxelles sunt în sensul că instituţiile europene vor sprijini Serbia în planul integrării sale europene şi vor asigura întregul suport politic, financiar şi tehnic necesar. În ceea ce priveşte abordarea Serbiei faţă de această tematică, Concluziile Consiliului European din decembrie 2012 menţionează că Belgradul a înregistrat progrese pe traseul său european, dar că mai sunt necesare, în continuare, măsuri de reformă în domeniul consolidării democraţiei şi a statului de drept, în justiţie şi economie, precum şi progrese în materia drepturilor omului şi a protecţiei minorităţilor naţionale.

În privinţa recomandării cu privire la începerea negocierilor de aderare a Serbiei la UE, Comisia Europeană va întocmi în perioada următoare un raport cu privire la îndeplinirea, de către Serbia, a tuturor aceste criterii, în special prioritatea-cheie legată de evoluţiile în dosarul Kosovo. Prin urmare, ne exprimăm încrederea că Serbia va continua să realizeze progrese atât în normalizarea dialogului dintre Belgrad şi Priştina, cât şi în procesul său de reformă internă.

Rep: Faceţi eforturi pentru consolidarea unor relaţii economice bilaterale româno-sârbe, iar aici apreciez participarea la înfiinţarea Forumului de Afaceri Româno – Sârb de la Veliko Gradişte. Există speranţele unei concretizări a situaţiei, în sensul creării de locuri de muncă, de schimburi comerciale şi de dezvoltare a relaţiilor bilaterale?

Daniel Banu: Relația dintre România și Serbia în plan economic a fost întotdeauna specială, în principal datorită potenţialului existent şi încă neutilizat suficient între economiile celor două state, ţinând cont de complementaritatea acestora. Acest aspect ne-a permis în 2012, în pofida crizei economice mondiale şi a vicisitudinilor naturale, să menţinem la un nivel semnificativ volumul schimburilor bilaterale. La 30 noiembrie 2012, acesta s-a cifrat la 1,15 miliarde USD (foarte aproape de nivelul celor 1,3 miliarde USD înregistrate în 2011), Serbia fiind, din această perspectivă, cel mai important partener comercial al României din zona Balcanilor de Vest.

Această situaţie ne obligă să acordăm o atenţie deosebită procesului de identificare de noi oportunităţi de afaceri sau de posibilităţi de nişă în planul interacţiunii bilaterale de care pot beneficia agenţii economici din ambele state. Bineînţeles, înfiinţarea Clubului de Afaceri româno-sârb (noiembrie 2012) a fost un factor favorizant în acest sens, care a contribuit şi va facilita în continuare procesul de consolidare a relațiilor noastre economice. Clubul reprezintă o materializare a dorinţei oamenilor de afaceri din cele două state de a-şi dezvolta cooperarea într-un cadru instituţionalizat.

Evaluările noastre ne-au arătat că  cele mai facile modalităţi de intensificare a cooperării economice bilaterale sunt reprezentate de înființarea de unităţi mixte de producţie pe teritoriul Serbiei, care să poată să-şi exporte produsele pe terţe pieţe cu care Serbia are acorduri de comerț liber. Desigur, în sens mai larg, toate aceste posibilităţi de cooperare care ne leagă şi pe care le-am dezvoltat în timp au menirea să creeze inclusiv noi locuri de muncă, dacă e să răspund la întrebarea Dvs., atât în România, cât şi în Serbia, iar interesul din această perspectivă este unul reciproc.

Atunci când vorbim despre cooperarea româno-sârbă în domeniul economic nu pot să nu menţionez două aspecte importante: primul este legat de proiectele noastre tradiționale de conlucrare, de exemplu cele în domeniul energetic (Porțile de Fier). Printr-un efort conjugat, România şi Serbia au realizat și exploatează în comun acest obiectiv de importanță majoră atât pentru sistemele hidroenergetice cât și pentru buna desfășurare a navigației pe Dunăre; al doilea aspect priveşte, nemijlocit, cooperarea dintre comunităţile locale din cele două state, în cadrul diferitelor proiecte tranfrontaliere sau regionale, care sunt finanţate din fonduri europene. Are loc în momentul de faţă o intensificare a interacţiunii noastre pe această componentă. Aş sublinia din această perspectivă şi potenţialul pe care etnicii români din Serbia, precum şi minoritarii sârbi din România l-au reprezentat pentru aprofundarea relaţiilor economice. Reiterez, în mod deosebit, interesul manifestat de către diferiţi parteneri sârbi în desfăşurarea de proiecte, în vederea finanţării, în cadrul Strategiei UE pentru regiunea Dunării.

Rep: Cum vedeţi evoluţia situaţiei comunităţii româneşti în perspectiva, să zicem, a următorilor 5 – 6 ani?

Daniel Banu: Este dificil de elaborat o asemenea prognoză  în acest moment. Îmi doresc însă ca în această perioadă să fie înregistrate evoluţii pozitive în planul asigurării drepturilor etnicilor români din Serbia, în conformitate cu angajamentele bilaterale pe care partea sârbă şi le-a asumat în domeniul protecţiei minorităţii naţionale române, precum şi cu legislaţia internaţională pe această linie. Mai mult, în planul parcursului său european, Serbia trebuie să acţioneze în vederea respectării criteriilor politice de la Copenhaga, obligatorii pentru orice stat care doreşte să adere la Uniunea Europeană.

Aş dori să remarc faptul că autorităţile sârbe au început să abordeze (inclusiv la nivelul premierului şi al ministrului Educaţiei) problema introducerii educaţiei şi a informării în limba română în Serbia de răsărit. Din păcate, există încă un impas în ceea ce priveşte asigurarea serviciului religios în limba maternă pentru românii din această regiune. Pentru România, rezolvarea acestei probleme, direct, între cele două biserici ortodoxe, română şi sârbă, rămâne soluţia ideală şi dezirabilă, pe care o încurajăm constant. Pe de altă parte, să nu uităm faptul că exercitarea dreptului la religie în limba maternă şi în lăcaşuri de cult proprii constituie un element care într-o Europă modernă ţine de sfera drepturilor fundamentale, aspect reglementat printr-o serie de acorduri internaţionale, documente la care atât România, cât şi Serbia sunt părţi.

În opinia noastră, trebuie să existe egalitate de tratament şi reciprocitate în acest domeniu, pe întregul teritoriu al Serbiei, aşa cum Episcopia Ortodoxă Sârbă din România are posibilitatea legală de a acţiona pe întreg teritoriul României. Ca urmare, aşteptările noastre sunt cunoscute şi sperăm ca discuţiile consistente pe acest subiect să producă rezultate concrete.

Re: Am auzit adeseori doleanţe ale românilor din Valea Timocului legate de înfiinţarea unor institute culturale române în diverse zone fierbinţi. Cum poate sprijini Ambasada aceste eforturi?

Daniel Banu: Din datele pe care le deţin, în prezent există  discuţii avansate cu privire la identificarea posibilităţilor de deschidere a unei filiale a Institutului Cultural Român în Serbia, acţiune care, odată concretizată, va sprijini şi facilita derularea de acţiuni culturale şi ştiinţifice pe linia promovării identităţii naţionale, a tradiţiilor şi spiritualităţii româneşti la nivelul minorităţii naţionale române din Serbia. Pe de altă parte, trebuie să fim conştienţi de faptul că, în actualul context economic, România nu beneficiază de fonduri suficiente destinate achiziţionării sau construcţiei de clădiri în care să funcţioneze centre culturale independente, în Serbia de răsărit sau Voivodina.

De asemenea, din informaţiile primite, Institutul Cultural al Românilor din Voivodina va intra foarte curând în posesia unei clădiri la Zrenjanin. Această instituţie, în opinia mea, poate sprijini, în măsura posibilităţilor, inclusiv activităţile culturale şi ştiinţifice ale românilor timoceni.

Rep: Referitor la trezirea conştiinţei naţionale şi păstrarea identităţii, unde credeţi că ar mai trebui investite fonduri din România, în următoarea perioadă? Care ar fi chestiunile cele mai sensibile?

Daniel Banu: România sprijină activităţile de păstrare şi promovare a identităţii naţionale, a culturii şi valorilor tradiţionale şi spirituale româneşti în Serbia, prin finanţarea proiectelor depuse de către organizaţiile etnicilor români, pentru derularea de diverse evenimente pe această linie. De asemenea, ţara noastră va continua procesul de acordare de burse de studii în România pentru etnicii români din Serbia, numărul acestora fiind chiar sporit din anul şcolar viitor.

Printre tipurile de acţiuni pe care Ambasada şi Departamentul pentru Românii de Pretutindeni le-au susţinut în mod prioritar se numără organizarea de tabere de creaţie, în România şi în străinătate, cu participarea unor artişti români de pretutindeni; iniţierea, în România şi în străinătate, de cursuri de excelenţă pentru artiştii comunităţilor româneşti; derularea de concursuri şi premierea unor creaţii ale artiştilor români de peste hotare; promovarea creaţiilor premiate; organizarea de conferinţe, seminarii, simpozioane, manifestaţii culturale, expoziţii, spectacole ş.a., în scopul promovării limbii, culturii şi civilizaţiei române; organizarea de concerte în ţară şi în străinătate, cu participarea unor solişti români sau de origine română. Aş sublinia, în mod deosebit, Forumul Românilor de Pretutindeni, unde participarea etnicilor români din Serbia este deja tradiţională.

Pe de altă parte însă, o mare responsabilitate revine şi liderilor organizaţiilor româneşti din Serbia, care trebuie să-şi prioritizeze activităţile, canalizându-şi eforturile spre acele domenii pe care le consideră deficitare în planul menţinerii identităţii naţionale române şi pe linia cărora trebuie să solicite sprijinul financiar al României.

Rep: Există premisele unei apropieri între românii din Vojvodina şi cei din Timoc şi care ar fi soluţia?

Daniel Banu: În prezent, există premise reale pentru apropierea şi colaborarea între românii din Voivodina şi cei din Serbia de răsărit, o dovadă concludentă fiind discuţiile constructive pe această temă derulate între reprezentanţii acestora, organizarea de manifestări comune (precum festivalul de folclor „Joc Românesc” de la Jitcoviţa), participarea comună la diverse evenimente desfăşurate în cele două regiuni, implicarea Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române, precum şi a Casei de Presă şi Editură „Libertatea” în situaţia românilor timoceni, etc.

Vreau să subliniez importanţa unităţii, a dialogului şi colaborării între formaţiunile româneşti de pe întreg teritoriul Serbiei, fiindcă doar uniţi etnicii români pot reprezenta un factor de coagulare a acţiunilor pentru păstrarea şi promovarea limbii române, a culturii, a procesului de învăţământ, comunicării şi afirmării Bisericii Ortodoxe Române în Serbia.

sursa:
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-administratie-14359702-daniel-banu-ambasador-begrad-din-pacate-exista-inca-impas-ceea-priveste-asigurarea-serviciului-religios-limba-materna-pentru-romanii-din-serbia-rasarit.htm

[Volcae]

Daniel Banu, ambassador u Beogradu: Na žalost, postoji još jedan problem koji se tiče  veroispovesti na maternjem jeziku Rumuna iz istočne Srbije.

Romeo Krišmaru:    Informacija iz Severina
Sreda,6. mart 2013.

Rumuski ambassador u Beogradu, kaže da rezultati popisa stanovništva u Srbiji pokazuju znatno smanjenje broja etničkih Rumuna.Uprkos ovom padu, Rumunija insistira da svi stanovnici Srbije koji žele da sačuvaju rumunski identitet  imaju pravo na školovanje, mas-medije I bogosluženje na maternjem jeziku, kao i političku zastupljenost na lokalnom i na republičkom nivou.

Novinar: Rumunska zajednica u Srbiji prolazi kroz jedan veoma težak period, i dodatno je opterećena podelama unutar same zajednice.  Podela jedne etničke zajednice u tri kolone (Rumuni,Vlasi, Rumuni/Vlasi.) Kako se postavlja ambasada u odnosu na ovu situaciju?

Daniel Banu: Rumunija i rumunska ambasada u Beogradu su uvek smatrale da pod rumunskom nacionalnom manjinom u Srbiji  spadaju svi stanovnici ove zemlje koji sebe smatraju Rumunima; imaju kulturnu, versku i jezičku povezanost sa Rumunijom, bez obzira u kojoj oblasti žive ili na naziv koji koriste – Rumuni ili Vlasi.

Treba reći da su Rumuni  Srbije, uključujući i one iz Timočke Krajne, državljani Republike Srbije. Rumunija se zalaže da Rumuni koji žive u njenom okruženju treba da budu lojalni građani država u kojima žive ali i faktor stabilnosti i prosperiteta.
Sa druge strane, istorijski i nacionalni identitet kroz termin “Vlah” ne pripada samo Rumunima-Vlasima iz Srbije, odnosno Timočke Krajne, nego svim Rumunima na Balkanu sve do Crnog mora. Da ne zaboravimo da  su do 1940. godine “Tara Romaneasca” Srbi nazivali “Vlaška”, a narod sa tog prostora “Vlasi”.
Čak i u danšnje vreme, pojedine slovenske crkve, kada se obraćaju Patrijarhu Rumunske Pravoslavne Crkve koriste termin Vlah, oslovljavajući ga sa “vlaški patrijrah Daniel”, kao što je na primer Česka Pravoslavna Crkva.
Shodno tome, termin “Vlah“ se ne može pripisati drugoj etničkoj grupi sem rumunskoj, jer je on deo nacionalnog identiteta Rumuna i Rumunije. Ne postoji ni jedan dokaz koji bi  upućivao na to da se Rumuni sa Karpata i Dunava razlikuju od ostalih Rumuna, niti da su Rumuni različiti od Vlaha iz istočne  Srbije.

Novinar: Konačni rezultati Popisa stanovništva pokazuju istinsku dramu Rumuna u Srbiji. Njihovbroj je prepolovljen, drastičan je i pad broja izjašnjenih Vlaha. Da li ovo predstavlja problem za Rumuniju u borbi za očuvanje rumunskog identiteta u Srbiji?

Daniel Banu:Tako je. Rezultati Popisa stanovništva u  Srbiji beleže  znatan pad  broja pripadnika  rumunske manjine. Međutim na to je uticalo više faktora: pad nataliteta, migracija u druge zemlje u potrazi za boljim životom a možda i nedovoljno interesovanje u pogledu izjašnjavanja etničke pripadnosti.
Međutim, bez obzira na rezultate popisa stanovnistva, Rumunija želi da svi građani Republike Srbije koji sebe smatraju Rumunima, nezavisno ood regije u kojoj regiji žive i termina koji koriste prilikom izjašnjavanja, uživaju  pravo na obrazovanje, bogosluženje  na maternjem jeziku, pristup medijama na maternjem jeziku kao i da imaju svoje predstavnike na lokalnom i republičkom nivou.
Ovo su prava propisana u Evropskoj Uniji, osnovna prava, (na nivou EU poznatija kao politički kriterijumi iz Kopenhagena) koja važe za sve zemlje kandidate za ulazak u Evrosku Uniju.
Novinar: Šta mislite o pokušajima da se u više navrata uvedu vlaški jezik i pismo u oblastima gde žive Vlasi, podržanih od strane Vlaškog saveta, čiji su ideolozi sa ovih prostora?

Daniel Banu: Protokol potpisan 1.marta 2012. od strane rumunskih i srpskih predstavnika u EU je prvi dokument koji se bavi bitnijim pitanjima prava nacionalnih manjina, kako Rumuna u Srbiji, tako i Srba u Rumuniji. Protokol sadrži niz stavki koje štite prava nacionalnih manjina. Pod ovim se podrazumeva da se nacionalnim manjinama mora obezbediti direktno predstavljanje u državnom parlamentu, pravo da grade svoje bogomolje i pravo na školovanje na  maternjem jeziku.
Pozicija rumunske strane, kao što je i sagledano u tekstu protokola, jeste da je neprihvatljiva veštačka podela na Vlahe i Rumune, koja se praktikuje u Srbiji a koja je  neopravdana, izmišljena i lišena bilo kakvih naučnih osnova. Ne postoje dokazi  koji bi ovu podelu mogli da podrže čak ni na osnovu korišćenja enonima “Vlah”, jer je on naziv kojim su Sloveni tokom istorije koristili za Rumune.

Protokol iz marta 2012. između ostalog sadrži  i pravo na slobodu kulturnog identiteta.Iz ove perspektive, bilo koji pokušaj uvođenja vlaškog jezika u Srbiji ugrozio bi pravo na slobodu kulturnog identiteta manjina, uključujući pravo na jezik Rumuna koji žive u istočnoj Srbiji.

Pored toga, čak i u izveštaju o položaju nacionalnih manjina u Vojvodini i rumunske nacionalne manjine u Srbiji iz februara 2008., sačinjenog od strane izvestioca Komiteta za pravna pitanja i ljudska prava saveta Evrope, Jurgen Hermana, jasnu stoji: “Vlasi su etnička grupa koja se nalazi u Srbiji i susednim državama, kulturno i jezički povezani sa Rumunima.

Rumunska vlada posvećuje osobitu pažnju situaciji rumunske manjine na celoj teritoriji Republik Srbije, sa posebnm naglaskom na  Rumune u timočkoj dolini, jer je potpuno svesna teškoća sa kojima se oni suočavaju. Što se nas tiče, mi nastavljamao da radimo na tome ne bi li uklonili različite standarde između Rumuna u Vojvodini i onih u dolini Timoka.

Novinar: Da li vidite postojanje mogućnosti da se ujedine koncepti  rumunskih organizacija u toj meri koja bi podrazumevala zajedničku strategiju za izbore za buduće sazive Nacionalnih saveta?

Daniel Banu: Rumunska Ambasada u Beogradu kao i rumunski zvaničnici sa najvišeg nivoa su poslali nekoliko puta  poruku za ujedinjenje predstavnicima rumunske manjine  kako bi  bila prevaziđene sve nesuglasice u cilju pronalaženja najboljeg rešenja za postizanje njihovih težnji. Nadam se da su ove poruke pozitivno prihvaćene od stane njihovih predstavnika i da će početi konkretna saradja svih organizacija čiji je cilj očuvanje i unapređenje nacionalnog identitea, duhovne i kulturne baštine rumunske zajednice Srbiji.

Izbori za  Nacionalni savet nacionalnih manjina predstavlja njihovu unutrašnju stvar. Etnicki Rumuni i njivove organizacije koje ih predstavljaju trebaju da se organizuju u skladu sa zakonskim odredbama u ovoj oblasti radi učestvovanja u izbornom procesu. Kao što je i očekivano, etnički Rumuni su jedini koji su u stanju da odluče o tome ko će ih predstavljati u odnosima sa srpskim vlastima. Oni će imati veliku i važnu ulogu u odnosima čak i u finansiranju aktivnosti koje se tiču očuvanja maternjeg jezika, školovanja, mas-medija i bogosluženja na rumunskom jeziku.

Novinar:Koji su izgledi za uvođenje rumunskog jezika u školama u timočkoj dolini, na osnovu mogućnosti koje nude srpske vlasti u tom pogledu?

Daniel Banu: Rumunija želi da svi građani  Republike Srbije koji prihvataju rumunski identitet, bez obzira na područije gde žive, uživaju  pravo na obrazovanje na maternjem jeziku...
Nakon međusobnih kao i međunarodnih pregovora, srpska strana se angažovala oko uvođenja nastave na rumunskom jeziku u školama u istočnoj Srbiji u školskoj 2013./2014. godini. Rumunska Ambasada u Beogradu će nastaviti da nadgleda ovaj proces i da se aktivno uključi. Naša obaveza je da se olakša saradnju rumuskih organizaja sa srpskim vlastima odgovornih za uvođenje obrazovanja na meternjem jeziku u severoistocnoj Srbiji u skladu za internim zakonima Republike Srbije

Zatim, neophodno je ujedinjenje organizacija iz istočne Srbije u cilju postizanja svih neophodnih koraka koje predviđa zakonodavstvo Republike Srbije iz ovih oblasti. Ovom prilikom želim da pozdravim novoosnivano Udruženje roditelja koje promoviše ideju obrazovanja na rumunskom jeziku, na čelu sa gospođom Jasminom Glisić.

Novinar: Primećujete neki pomak u stavu u pogledu prihvatanja principa na kojima počiva Evropska Unija od strane Srbije i državnih institucija?

Daniel Banu: Rumunija je pre, kao  i sada, snažno podržavala integraciju Srbije u EU. Kriterijumi koji su postavljeni  za napredak Srbije u ovom slučaju, naročito za dobijanje datuma otvaranja pregovora o pristupanju Srbije EU su jasni.Tu se, pre svega, radi o vidljivom napredku u razgovoru između Beograda i Pristine i sekvencijalno u realizaciji dogovora  između dve strane.

Drugi važan cilj je proces reformi u Srbiji, posebno u oblasti vladavine prava sa ciljem borbe protiv korupcije, obezbeđivanje slobode medija, prava manjina,itd. Takođe, podjednako važno ostaje pravosudna reforma u Srbiji. Što se tiče ekonomskih kriterijuma, Srbija se suočava, slično nekim evropskim zemljama, sa ekonomskim i finansijskim teškoćama i potrebnim merama za jačanje racionalisanje budžeta i njenu makroekonomsku stabilnost.

S druge strane, poruke iz Brisela su usmerene ka  tome da će evropske institucije podržati Srbiju u procesu evropskih integracija, pružiti joj punu političku podrsku i podršku u pogledu finansijskih i tehničkih resursa. Što se tiče pristupa Srbije ovom pitanju, zaključci Evropskog saveta iz decembra 2012. ukazuju da je Beograd napravio napredak na svom evropskom putu, ali da su potrebne dalje reformske mere u cilju jačanja demokratije i vladavine prava, reforma pravosuđa i privrede, kao i napredak u oblasti ljudskih prava i zaštite manjina.

Što se tiče preporuke za početak pregovora o pristupanju Srbije EU, Evropska komisija će u narednom periodu pripremiti izveštaj o ispunjenju svih ovih kriterijuma, a posebno ključni prioritet u vezi sa dešavanjima na Kosovu. Dakle, mi smo uvereni da će Srbija nastaviti da napreduje u normalizaciji odnosa između Prištine i Beograda, kao i na  procesu unutrašnjih reformi.

Novinar: Pravite napore na jačanju bilateralnih ekonomskih odnosa između Rumunije i Srbije, ovde posebno mislim na učešće u formiranju Rumunsko-Srpskog Poslovnog foruma iz Velikog Gradišta. Postoji li šansa za  stvaranje radnih mesta, jačanje trgovine i razvoj bilateralnih odnosa?

Daniel Banu: Odnos između Rumunije i Srbije je uvek bio poseban,što se ekonomije tiče, uglavnom zbog postojećih i još  uvek nedovoljno iskorišćenih potencijala izmedju ove dve privrede, s obzirom na njihov komplementarnost. To nam je dozvolilo u 2012., uprkos globalnoj ekonomskoj krizi, da na značajnom nivou održimo bilateralnu robnu  razmenu. Dana 30.novembra 2012., ona je iznosila je 1,15 milijardi dolara (što je veoma blizu nivoa od 1,3 milijardi dolara zabelžene 2011.). Srbija je, iz ove perspektive , najvažniji trgovinski partner Rumunije na Zapadnom Balkanu.

Ova situacija nas primorava da obratimo posebno pažnju na identifikaciji novih poslovnih mogućnosti u smislu bilateralne intereakcije od kojih mogu imati koristi preduzeća u obe zemlje. Naravno,osnivanje rumunsko-srpskog poslovnog kluba (novembar 2012.) je bitan faktor u tom pogledu, jer je doprinelo nastavku konsolidaciji naših ekonomskih odnosa. Klub je manifestacija želje privrednika iz dve zemlje da razvijaju saradnju u okviru institucionalnog okvira.
Naše evaluacije su nam pokazale da je najlakši način da se poveća bilateralna ekonomska saradnja uspostavljanje zajedničkih proizvodnih jedinica na teritoriji Srbije, koje će moći da izvoze proizvode na  treća tržišta, sa kojima Srbija ima sporazume o slobodnoj trgovini. Naravno, u širem smislu reči, sve ove mogućnosti saradnje koje nas vezuju i koje smo razvili tokom vremena imaju cilj, između ostalog, uključivanje i stvaranje novih radnih mesta. Odgovor na vaše pitanje bi bilo isto u Rumuniji, koliko i u Srbiji, a interes u tom pogledu je obostran.

Kada govorimo o rumunsko-srpskoj saradnji u ekonomskoj sferi, ne mogu da ne spomenem dva važna aspekta: prvi je u vezi sa našim tradicionalnim projektima saradnje, na primer iz sfere energetike (Hidroelektrana Đerdap). Kroz zajedničke napore, Rumunija i Srbija su razvile i koriste zajedno ovaj resurs od velikog značaja, koliko za sisteme hidroenergetike, tako i za razvoj  plovidbe na Dunavu. Drugi aspekt se odnosi na direktnu saradnju između lokalnih zajednica dve zemlje u različitim prekograničnim ili regionalnim projekatima koji su finansirani od strane EU. Trenutno se javlja pojačavanje naše interakcije na ovu stavku. Ističem, iz ove perspektive i potencijala koji su etnički Rumuni iz Srbije, kao i srpska manjina u Rumuniji, činili za produbljivanje ekonomskih odnosna.Ponavljam, posebno interesovanje od strane srpskih partnera u realizaciji projekta, u vidu finansiranja,u okviru Strategije EU za Dunavski region.

Novinar: Kako vidite razvoj situacije rumunske zajednice, u perspektivi, recimo, u narednhih 5-6 godina?

Daniel Banu: Teško je davati bilo kakvu prognozu u ovom trenutku.Međutim, želim da tokom ovog perioda budu zabeleženi pozitivni koraci  u pogledu sticanja prava etničkih Rumuna u Srbiji, na osnovu bilateralnih obaveza koje je Srbija preuzela sa ciljem zaštite  rumunske nacionalne manjine. Štavise, u napredovanju ka svom evropskom putu,Srbija mora da radi na ispunjenju političkih kriterijuma iz Kopenhagena, koji su obavezni za svaku državu koja želi da se pridruži Evropskoj uniji.

Želeo bih da istaknem da su srpske vlasti počele da obraćaju pažnju (uključujući premijera i ministra prosvete) na pitanje uvođenja obrazovanja i informisanja na rumunskom jeziku u istočnoj Srbiji. Na žalost, još uvek postoji problem u pogledu pružanja verske službe na maternjem jeziku za Rumune u ovom regionu. Za Rumuniju rešavanje ovog problema, direktno, između ove dve pravoslavne crkve, rumunske i srpske, ostaje idealno i poželjno rešenje koje mi stalno podstičemo. S druge strane, da ne zaboravimo pravo na veroispovest na maternjem jeziku koji je sastavni deo savremene Evrope, koji pripada sferi osnovnih prava, regulisanog brojnim međunarodnim sporazumima, dokumentima koje su i Rumunija i Srbija potpisale.
 
Po našem mišljenju treba da postoji jednakost i uzajamno poštovanje u ovoj oblasti na celom područiju  Srbije, kao što Srpska Pravoslavna Eparhija u Rumuniji uživa sva zakonska prava na celoj teritoriji Republike Rumunije. Kao rezultat toga, naša očekivanja su poznata i nadamo se da će  značajne diskusije na tu temu dati konkretne rezultate.

Novinar: Često sam čuo želje Rumuna iz istočne Srbije vezane za otvaranje nekih kulturnih institucija u različitimmestima. Kako Ambasada Rumunije može da podrži ove napore?

Daniel Banu: Iz podataka koje imamo, trenutno ne postoje pregovori u pogledu razmatranja mogućnosti za otvaranje filijale Rumunskog kulturnog instituta u Srbiji. Kada ova inicijativa bude pokrenuta, podržaće i olaksaće razvoj kulture i obrazovanja u cilju promovisanja nacionalnog identiteta, tradicije i rumunske duhovnosti među rumuskom manjinom iz ovog dela Srbije. S druge strane, moramo biti svesni
da u sadašnjem ekonomskom kontekstu, Rumunija nema dovoljno sredstava za kupovinu ili izgradnju objekta u kojima će raditi nezavisni kulturni centri u istočnoj Srbiji ili Vojvodini. Takođe, ,kako saznajemo, Institut za kulturu Rumuna iz Vojvodine će postati uskoro vlasnik jednog objekta u Zrenjaninu. Ova institucija, po mom mišljenju, može podržati, u zavisnosti od mogućnosti, kulturne i naučne aktivnosti Rumuna iz istočne Srbije.

Novinar: Što se tiče budjenje nacionalne svesti i očuvanja identiteta, gde mislite da bi trebalo da se ulože sredstva iz Rumunije u narednom periodu? Koja su najosetljivija pitanja?

Daniel Banu: Rumunija podrzava aktivnosti za očuvanje i unapređenje nacionalnog identiteta, kulture, duhovne vrednosti i rumunske tradicije u Srbiji kroz finansiranje projekata apliciranih od strane rumunskih nacionalnih organizacija radi odvijanja raznih aktivnosti na ovom polju.Takođe, naša zemlja će nastaviti finansiranje i davanje stipendija u Rumuniji etničkim Rumunima iz Srbije. Njihov broj će se povećati naredne školske godine.

Među brojnim aktivnostima koje je Ambasada i Odeljenje za prekogranične Rumune  prodržalo, značajan broj zauzimaju niz zajedničkih kreativnih radionica u Rumuniji i inostranstvu, sa učešćem rumunskih umetnika.

S druge strane, veliku odgovorost snose i lideri rumuskih organizacija iz Srbije koji treba da odrede prioritete aktivnosti,usmeravanjem svojih napora ka očuvanju nacionalnog identiteta Rumuna na osnovu kojih  trebaju da zahtevaju finansijsku podršku Rumunije.

Novinar: Postoji li mogućnost za približavanje između Rumuna iz Vojvodine i istočne Srbije i šta bi bilo rešenje?

Daniel Banu: Postoje realne predpostavke za zbližavanje i saradnju između Rumuna iz Vojvodine i Rumuna iz istočne Srbije. Ubedljiv dokaz su i razgovori vođeni između njihovih predstavnika, organizovanje zajednickih manifestacija (kao što je festival folklora “Rumunske igre”u Žitkovici) zajedničko učešće u raznim manifestacijama koje se odrzavaju u oba regiona, uključenje Nacionalnog saveta Rumunske nacionalne manjine, kao iizveštavanje lista“Libertatea” o situaciji Rumuna iz Timoka.

Želim da naglasim važnost jedinstva, dogovora i saradnje između rumunskih zajednica širom Srbije, jer samo zajedno mogu da očuvaju i promovišu rumunski jezik, kulturu, proces školovanja, komunikacije i afirmaciju Rumunske Pravoslavne Crkve u Srbiji.