[ÎN GRAĬU POREŚAN]
Ăće, ś-am scris îo đi la saćańi miĭ, đin Poŕeśa đi sus, cum sa kĭemat luńiľi vro-dată, pi rândo-l babĭesc (cî śe gođe a foust ľegat đi socoćeluŕ cu dzâľiľi, cu luńiľi, cu ańi, cu sârbatuoriľi, da na fost pus pi câľindaŕu ăl popĭesc, sa dzâs cî ĭe “pi al babĭesc”):
Câľindaŕ (Januar)
Fâuraŕ (Februar)
Marta /Marţâşuor (Mart)
Priĭer (April)
Floraŕ (Maj)
Śeriśĭeŕ (Jun)
Pasuľiţa (Jul)
Agustă, Gustaŕ (Avgust)
Guridaŕ (Septembar)
Coptuoŕ /Brumaŕ (OKtobar)
Marćiń /Râpśuń (Novembar)
Andrĭaua /Lunaŕ (Decembar)
Tota luna a vut câć-o povastă şî câć-un cânćic, o bajuocură frumuasă, care ajutat la lumĭe să nu sa zauĭće care lună dupa care vińe, şî śe trăbĭe sî sa ţână minće bińe đi să fiĭe uomu sprimit când sa vo puńa luna-ĭa! Ama, când am ajuns ĭo sâ scriu, lumĭa ľa zuĭtat cânćiśi-ľa, povĭeşćiľi-ľa gata tuaće.
