Dediu Visteriu
Colia măre, colea vere,
Colia, în vad în Bucureşt,
În curte la Negru Vodă,
Mulţ boieri s-a strâns la vorbă;
Toţ boieri jiilui,
Ca stâlpi pământului,
Mâncători de nouă ţări
Şi avutori de nouă domni;
Bea boieri la răfenia;
Da, cu paru, cine le da?
Le da Dediu Visteriu,
Le da vin di-al marmaziu,
Ce omoară omu de viu
Şi răchiu di-al şpirtariu,
Mestecat cu dafion,
Ce te faci din om neom.
Bea boieri la răfenia
Şi la vorbă mi să loa;
Boieri când vorbia,
Da Dediu zo-i asculta;
Negru Vodă când vorbia
Nima în samă nu-l băga,
Da Dediţă când vorbia,
Toţ boieri-l asculta,
Vorbă dulce ce-mi avia
Şi în părete să vrea da
Şi în părete să lipia
Toţ boieri-l asculta;
Negru Vodă când vedia,
Pe masă să mânia,
Conteş di pe umere loa
Şi pe masă-l lăpăda
Şi pe uşe afar eşia,
Uşia după el trăgia,
După părete şedia
Şi la boieri asculta.
Dară Dediu, ce-m făcea?
Conteş di pe masă loa,
Pe umere-l aşeza
Şi în cornu mesi şedia,
Pe boieri că-ntreba:
- Domnilor, boierilor,
Să vă întreb pe dumniavoastră,
Nu mă port cu minte proastă,
În şede bine în domnie,
Or măi bine în vistierie
Să-m fac iou bani de domnie?
Toţ boieri vorbă-i da:
- Dediule Visteriule,
Să te laş de vistierie
Şi apucă-te de domnie,
Că-ţ şede bine în domnie,
Negru Vodă auza
Şi acasă mi să ducea
Şi la cocoană-i spunia:
- Făi, cocoană, doamna mea,
Mi-a eşit altă căţa
Să ţină domnia mea;
Ce vorbi la răfenia,
Nima în samă nu mă loa,
Dară Dediu când vorbia,
Toţ boieri-l asculta
Şi din palme fliuştura,
Ficna Dragna asculta.
Iaca şi Dediu venia,
Ficna Dragna-l prijuna
____
99
Şi în sobiţă mi-l culca
Toată noaptia că durmia;
Da zâua când să făcea
Şi Dediţă să scula
Şi pin curte cum lucra,
Negru Vodă zo-l privia,
Mâna pe Dediu punia
Şi tăbăra de-l căta,
Mi-l căta Negru Vodă,
Mi-l căta,
Mi-l căta Negru Vodă în cap,
Găsi sămn de împărat;
Când mi-l căta pintră spete,
Găsi strugurelu verde;
Mi-l căta sub subţuoară,
Găsi sămn de săbioară;
Când mi-l căta su brâu,
Găsi spiculeţ de grâu;
Negru Vodă sta vorbia:
- Fă, cocoană, doamna mea,
Asta este căţaua
Să ţină domnia mea;
Ficna Dragna asculta
Negru Vodă ce vorbia:
- Ficno Dragno, fata mea,
Înjugă cai la trăsură
Să mă duc cu Dediu în fugă,
Să-i spun iou moşiili,
Să-i arăt otarăli
Să predau domniili,
Ficna Dragna di-auza,
Trăsura cum o învârtia,
Patru cai la ia înjuga
Şi în trăsură aşternia
Numa pânză de mătasă
Să-i fie moalie la oasă,
Căpătâili de bumbac,
Să-i fie moale su cap
Şi în trăsură cum şedia,
Mâna cai cât putia;
Dediţă mi să uita
Ca să ducă la moşie,
Mi-l dusă la puşcărie,
În apsanaua de piatră
De un corn în pământ băgată,
De doi niamţ ie aşezat,
Domnu, svântu, să o bată.
Negru Vodă sta striga:
- Lele, coconaş Ghiorghiţă,
Ia vino cu chiili,
De deşchide uşili,
Să băgăm blăstămatu-sta,
Că ie mare blăstămat,
Umblă toată ziua beat,
Întărâtă câni pin sat.
Şi veni cocon Ghiorghiţă;
Vătaşu di la temniţă
Şi-n veni cu chiili
Şi deschisă uşili,
Nouă uşi îm deşchidia,
Într-a de zece mi-l băga,
În pustia apsana,
În şiuietu şerpilor
Şi în cărcăitu broştilor.
Negru Vodă cum pleca
Şi mi-l lăsa în apsana,
Mâna cai cât putia,
Ficna Dragna-me adăsta,
Di la poartă până-n casă
Tot cu pânză de mătasă
Ca să vină Dediu acasă.
Când la poartă me-ajungia,
Ficna Dragna să uita,
Trăsura goală vedia
Şi din gură sta vorbia:
- Tată taiculiţă-al meu,
Să-ţ ajute Dumnezeu,
Ce-l făcuş pe Dediu meu
Dăruit de Dumnezeu?
Negru Vodă sta vorbia:
- Ficno Dragno, fata mea,
_____
100
Lasă blăstămatu-la,
Că l-am mânat la vesterie
Să facă bani de domnie
La nouă ani o să vie.
Ficna Dragna me-adăsta,
Adăsta un an
Şi adăsta tri,
Adăsta patru,
Nouă ani când să împlinia,
Pe-al de zece povârnia,
Ficna Dragna să scula
Şi loa chiili pe mână
Şi plecă la magaţână,
Umplu un săcui de poli
Să dăruie temniceri,
Temniceri din temniţă,
De păcatu lu Dediţă.
Pusă cai la trăsură
Şi alergă în vale la fugă
Şi trăsura mi-o opria,
Înaintia la temniţă
Şi din gură sta striga:
- Lele, coconaş Ghiorghiţă,
Vătaşu di la temniţă,
Ia, vino, cu chiili
De deşchide uşili,
Să-m dărui ieu temniceri,
Să dărui bani la temniţă
De păcatul lu Dediţă;
Toţ temniceri mi-i dăruia,
Câti-un galbin că le da,
Pe Dediţă nu-l vedia,
Ia cu temniceri vorbia,
Da Dediţă-mi auza
Şi din gură aşa-m vorbia:
- Ficno Dragno, soaţa mea,
Ce rău mare v-am făcut,
M-aţ băgat în tumurluc,
Cu butuce la picioare,
Cu lacăt la mânişoare,
Nu mă vede vânt şi soare,
În şuietu şerpilor,
În cărcăitu broştilor;
În vreme când m-aţ băgat,
Atumci şerpi că-m eria
Şerpi ca cebuci
Năpârcili, ca fusăli,
Broştili, ca ploştili,
Dară acum me-a crescut,
Bălauri, ca grinzăli,
Năpârcili, ca furcili,
Broştili cât ploştili;
Chica mare me-a crescut
Şi mi-o pun şi aşternut,
Barba în bate genunchi,
Chica-m este aşternut,
Cu barba m-am coperit,
Mustaţili braţăli,
Mustaţăli le îndoiesc,
Pi sup cap le grămădesc
Puţinel de odinesc;
Pe toate le obicnesc,
Numa una nu poftesc,
Tot o ală de năpârcă
A puiat la mine în chică;
Când să întinde mă cuprinde,
Să zgârceşte, mă furşeşte,
Carne din mine ciocneşte,
Curva pui-şi arăneşte.
Ficna Dragna di-auza,
La trăsură-me alerga,
Mâna pe frâne punia
Sus pe capre cum şedia,
Cu biciu când îm plesnia
Mâna cai pe uliţă,
Săria schintii din băuţă
Şi-mi ajunsă în Bucureşt,
L-ale casă mari domneşt,
L-ale nalte împărăteşt,
În curte la Negru Vodă;
Ficna Dragna mi-l vedia
_____
101
Şi din gură aşa-i zicea:
- Tată, taiculiţ-al meu,
Ce-ai făcut pe Dediu meu
Dăruit de Dumnezeu?
L-ai mânat la vesterie
Să facă bani de domnie
La nouă ani o să vie;
L-ai băgat în puşcărie
În butuci până ţuslugi,
Cu lacăt la mânişioare
Nu măi vede vânt şi soare,
Negru Vodă de vedia,
Pusă cai la trăsură,
Alergă în vale la fugă,
La pustia apsana,
La cocon Ghiorghe striga:
- Lele, coconaş Ghiorghiţă,
Ia, vino, cu chiili
De deşchide uşili,
Scoate blăstămatu-la,
Umblă în toată zâua beat
Şi întărâtă câni pin sat,
Nu măi pot cu ficna mea,
Foaie verde, avrămiasă,
Să ma duc cu iel acasă.
Coconaşu di-auza,
Chiili pe mână loa,
Apsana o deşchidia,
Nouă uşi deşchidia,
Pi-a de zece nu putia,
Lacătili-a ruginit
Şi-a prins faţă de pământ
Cocon Ghiorghe, di colia,
Un barof mare că loa,
Lacătili fărâma
Uşili când deşchidia
Şi pe Dediu mi-l scotia
Şi avia, Doamne, ce vedia:
Chica-i bate călcâili,
Mustăţili braţăli,
Da barba genunchi;
Cât zăcu la tumurluc,
Chica i-a fost aşternut,
Mustăţili li-a-ndoit,
Pe sub cap li-a grămădit
Puţinel di-a odinit,
Cu barba s-a coperit;
Negru Vodă di-auza,
Pe Dediţă că mi-l loa,
La bărbieri să ducea,
Mândru, bine, mi-l rădia
Şi mi-l rade până la os
Şi-l făcu băiat frumos
Şi mi-l tunde ciocoieşte,
I lăsa chica varvaric,
Cum i şedia de voinic
Şi în trăsură să punia,
Călca aici, călca colia,
Până la groapa de argia,
Soarili cum mi-l pripia
Şi-o furşală că-i venia,
Negru Vodă mi-l vedia,
Din trăsură dubăra
În gropanu de argia,
Mitiutel cuţit trăgia
Şi la gât mi-l junghia,
Cu conteşu-l astruca,
’Ş loa drumu şi pleca.
Ficna Dragna me-adăsta,
Di la poartă până în casă
Întinsă pânză de mătasă,
Ca să vină Dediu acasă,
Căpătâie de bumbac,
Să-i fie moale sub cap;
Ficna Dragna adăsta,
Venia trăsura în maidan,
Ficna Dragna să uita
Să-l vadă pe Dediu-la
Şi pe Dediu nu-l vedia,
Trăsura goală eria
Şi din gură aşa vorbia:
_____
102
- Tată, tăiculiţă-al meu,
Să-ţ ajute Dumnezeu,
Ce-l făcuş pe Dediu meu
Dăruit de Dumnezeu?
Negru Vodă aşa-m vorbia:
- Ficno Dragno, fata mea,
Lasă blăstămatu-la,
C-a beut şi s-a înbătat
Şi l-am lăsat iou mort de beat
Şi-l lăsai, taică, culcat,
În gropanul de argia,
Mi-l lăsai culcat
Cu conteşu astrucat.
Ficna Dragna de auza,
Trăsura îndărăt o învârtia,
Cam pe fuga alerga
La gropanu de argia
Şi trăsura mi-o opria,
’Ş dete drumu la gropan
Şi pe Dediu mi-l găsa,
Mi-l găsa ia culcat
Şi cu conteşu astrucat;
Conteş di pe iel trăgia,
Ficna Dragna mi-l căta
Şi mi-l găsi junghiat,
Negru Vodă l-a tăiat
Şi mi l-a lăsat culcat
Şi la curte mi-a plecat.
Ficna Dragna blăstăma:
- Tată, tăiculiţ-al meu,
Să dia dragu lu Dumnezeu,
Baş să-s moară cocoana,
Să te însori de nouă ori,
Nouă cocoane să iai,
Nouă coconaş să faci
Şi să ieşe pui de oţ,
Să piară din codru ţoţ,
Măi la urmă să te-nsori
Să măi iai o coconiţă,
Să măi faci un coconaş
Să care apă la temniţă
Într-o coaj’ de lobeniţă
De păcatu lu Dediţă;
Pi la brâu s-apipia,
Mititel briciag găsa,
Singură să junghia,
Piste Dediţă cădia,
Căzu trupu încrucişat,
Făcu măi mare păcat.
Negru Vodă mi-adăsta,
Foaie verde, avramiasă,
Să vină Ficna Dragna acasă;
Negru Vodă mi-adăsta,
Adăsta cât adăsta,
Ficna Dragna nu venia;
Înjugă cai la trăsură,
Alergă în vale la fugă
La gropanu de argia
Şi pe ficna mi-o găsa,
Singură s-a junghiat,
Piste Dediu s-a culcat,
Făcu măi mare păcat.
Negru Vodă, di colia,
În trăsură încărca
Şi la curte-i aducea,
Mândru leagăn le făcea,
La biserică-i aducea,
Lăutari le cânta:
- Bucură-tă, mănăstire
Că vine Dediu la tine
Şi cu Ficna Dragna lui,
Nu vine să se cunune,
Vine să să spovediască,
În pământ să putrezască;
Şi-i băgă în negru pământ
Şi mi-i uită ca pe un gând.
Negru Vodă acas pleca,
Da blăstămu-l ajungia,
Baş i muria cocoana,
Să însură de nouă ori
Şi făcea nouă coconi
_____
103
Şi eşiră pui de oţ
Şi periră în codru toţ;
Măi la urmă să însura
Şi măi lo o coconiţă,
Măi făcu un coconaş,
Căra apă la temniţă
Într-o coaj’ de lobeniţă
De păcatu lu Dediţă,
Colia, în Ţara Rumâniască
Ca pentru să pomeniască
Di la vac până la vecie,
Mila Domnului să-i fie.
09.01.1964.
_____
104
Pagini de folclor românesc din Serbia. Texte din colecţia lăutarului Sima G. Prunarevic 1888-1969 / ed.: Potoroacă, Elena Ramona.; Trailović, Zvonko. - Sibiu: Editura ASTRA Museum, 2011, p. 99-104.