Libertateta (Pančevo): Trojanski konj njišti pred timočkim vratima

[Paun]

http://www.libertatea.rs/index.php/retrovizor/3026-calul-troian-necheaza-la-portile-timocului

Retrovizor 
Calul troian nechează la porţile Timocului
Sâmbătă, 13 Sep 2014

De o vreme mai mulţi politruki pseudo-români din Timoc se străduiesc să ,,reformuleze" termenul de naţionalism şi să-l introducă cu buldozerul într-o ecuaţie anti-europeană, ostilă adică legilor care ar trebui să guvernează peste ţările dunărene.

Dacă minorităţile din acestea promovează un multiculturalism firesc, cea româno-timoceană face notă discordantă, ea vrea să se impună doar stând cu mâinile la piept şi lăsându-se să fie împinsă de la spate de câţiva impostori care se erijează în apostoli.

Ce vreau să sugerez? În primul rând că unii dintre liderii maselor, care aroganţi îşi zic români, sunt compromişi, nu au căderea să se auto-(im)pună în fruntea demnului, viteazului  neam, urmaş al lui Radu-Vodă, Mircea cel Mare, Mihai Viteazul. Susţinuţi din România, aceşti inşi, ajunşi în fruntea unor entităţi culturale dintr-o eroare... legislativă, ar vrea să devină eroi şi să arate cât de mult sângerează ei pentru limba română, pentru istoria românilor. Spuneam: ar vrea! Dar de la voinţă până la putinţă este cale lungă, întrucât ipochimenii sunt lipsiţi de cultură... elementară, să zicem, nu prea şi-au tocit coatele pe băncile şcolilor, în schimb şi-au uzat tocurile pantofilor de pragul băncilor de unde ridică soldele ce li se trimit din ,,mahalaua" Dâmboviţei. Trist este că ei au devenit doar nişte marionete care, e la modă, utilizează măştile lui Ianus care, uneori, ascund ochii care se răcesc de la făină la slănină.

În ultimul timp se înregistrează o mobilizare absurdă, nu ca să-şi determine fraţii să-şi trimită odraslele să buchisească ABC(darul), ci să-i elimine pe Balaşevici, Prvulovici, Zavişa şi Traian din cursele pentru consiliul de Petrovăţ pe Mlava, pe Petrovici, Ciobanu şi Drăgan pentru cel din Voivodina. Cu alte cuvinte, în Serbia de răsărit se luptă pe două fronturi pentru ca în vârful ierahiei unor elite să parvină, cum scriam cândva, lichelele. Curajul lor nu izvorăşte dintr-un anume egoism, în popor se spune că să te ferească Dumnezeu de prostul care se crede înţelept şi vrea să pescuiască luna cu un băţ dintr-o băltoacă, ci este (in)suflat de oamenii din umbră, al căror interes este acela de a adânci confuzia din Timoc, Morava şi sudul Dunării, să distrugă ce s-a făcut până acum în ultimii 180 de ani în aceste regiuni şi eventual să-i scoată pe cei amintiţi mai sus din istorie.

Ce nu bănuiesc saltimbancii din zonele menţionate, bunăvoinţa unor aşa zişi sfătuitori de bine este de fapt un cal troian care ascunde în burdihanul lui relele Pandorei pentru a dezbina şi... manipula o minoritate a cărei busolă bine a fost păstrată, până acum, de cei înainte precizaţi. Nu se ştie cât au învăţat analfabeţii despre parabola calului troian, dar, lucru cert, ei au devenit cu adevărat nişte... viruşi troieni, ale căror scopuri nu sunt altele decât de a parazita, în cazul nostru: de a desconstrui.

La românii din Serbia de răsărit nu se poate vorbi de solidaritate, de unitate în ceea ce priveşte conservarea identităţii româneşti. Nu este vorba aici de cei mulţi, cei crucificaţi pe altarul minciunilor şi al politicilor false, ci de persoanele care, ce comedie!, se cred mai sus decât condiţia celor mulţi. Un mucalit spunea că acestora nu le ajungi cu prăjina la nas, atât de înfumuraţi sunt. E şi normal, în buzunarul lor zornăie (a se citi şi: rag) leii, în timp ce în punguţa celor care fac sacrificii enorme să-şi păstreze fiinţa românească, doar dinarii umezi de sudoare şi tristeţe. Aceştia din urmă, ar trebui să li se spună, nu au nevoie de gâlceavă, nu au nevoie de politrukii care nu sunt în stare în propria lor gospodărie să-şi distrugă mărăcinii şi să nu mai lase neghina în lan. Fără îndoială ei nu vor fi iertaţi, nu de posteritate, căci viaţa larvelor transformate în fluturi e scurtă, efemeră.

Dacă în octombrie, în Republica Serbia, vor fi alegerile în consiliile minorităţilor, nu-i vom vedea pe românii pârâţi din Timoc, Morava şi sudul Dunării să lupte împotriva limbii vlahe, e riscant să te pui împotriva curentului – nu?, ci să arunce cu noroi în cei pentru care istoria a zidit deja socluri pentru statui.

Prof.dr. Florian COPCEA