Kako rumunski intelektualci vide našu situaciju?

[Paun]

          Libertatea, Pančevo 5. APRILIE 2014   
          http://www.libertatea.rs/index.php/in-focar/2066-romanismul-ca-profesie      
          Românismul ca profesie
         
          Prof. dr. Florian COPCEA
         
          Fără îndoială, alegerile pentru Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române (CNMNR) din Republica Serbia vor contribui decisiv la consolidarea şi conservarea identităţii naţionale a etnicilor români, atât a celor din Provincia Autonomă Voivodina, cât şi din ţinuturile istorice Timoc, Morava şi suduf Dunării. Cum este şi normal, în structura acestui important organism al românilor trebuie să acceadă, la alegerile din acest an, cei mai reprezentativi lideri ai minorităţii. Din fericire, aceştia sunt localizaţi în P.A. Voivodina. Sunt şi, cu unele excepţii, în celelalte spaţii identitare.
          În ultima vreme asistăm la o mobilizare, întrun fel justificată, a unor persoane din unele localităţi situate pe frontiera cu România, în dreapta Dunării, care, împinşi de la spate sau manipulaţi de câţiva activişti din patria mamă, se dau de ceasul morţii, chipurile, să ajungă, să conducă C.N.M.N.R. şi pe victimele intereselor acestora din urmă, şi în ultimă instanţă pe ,,binefăcători", îi atrage ca un magnet funcţiile din Consiliu, ei sperând că, dacă vor prelua cârma, vor pune mâna pe fondurile repartizate de guvernanţii de la Belgrad şi de la Novi Sad, şi, astfel, ar avea posibilitatea să bage mâna în borcanul cu miere. De ce aşa zişii lideri din Serbia de SudEst nu se alătură lui Pedrag Balaşevici şi împreună cu acesta să lupte pentru câştigarea unor locuri eligibile în Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Vlahe? lată o întrebare. Liderii din Timoc se plâng pe la toate uşile din România că nu au drepturi, adică nu au învăţământ, nu au biserică, nu au mass media, că autorităţile sârbe au inventat artificial o minoritate şi o limbă inexistentă  limba vlahă. Nu ar fi mai cinstit să se acţioneze, de la vlădică până la opincă, pentru ca această situaţie să nu mai persiste? Pe toate drumurile denigrează gruparea Balaşevici, fără sens, dar nu mişcă un deget pentru limpezirea lucrurilor. Din acest motiv consider desantul îndreptat împotriva actualei conduceri a C.N.M.N.R., pe care vor să o spulbere, drept manifestare a unor orgolii periculoase pentru fiinţa românească din Serbia. Evident, sunt pentru o colaborare între entităţile culturale româneşti din Republica Serbia, susţin chiar şi o listă comună, păstrând raportul de forţe. Este locul să deschidem o paranteză: câţi români şiau declarat apartenenţa la comunitatea românească din Timoc, Morava, Homolie şi sudul Dunării? Câţi în Voivodina? Nu vreau să fiu cinic, dar se impune iar o întrebare: de ce speră trepăduşii din Serbia de NordEst că vor pune mâna pe un consiliu care, până acum, sa dovedit a fi legătura între minoritate şi autorităţi de pe picior de egalitate? Refuz să cred că dacă ar obţine  aberant!  vor mai fi în preajmă personajele din România care le scriu textele oficiale pe care le adresează opiniei publice şi că etnicii români din spaţiul amintit se vor alfabetiza. Aşadar, nu pot fi de acord cu înscrierea pe listele pentru alegerile din CNMNR, pe primele locuri, a unor români ale căror familii vorbesc limba sârbă şi nu cunosc nici cele mai elementare... elemente ale limbii române. Desigur, nu învinuiesc pe nimeni pentru condiţiile de afirmare a minorităţii perpetuate de aproape 180 de ani. Nici nu am să spun, deşi ar trebui, că între cele două zone, mai sus precizate, există decalaje astronomice, dar insist pe faptul că fiecare lider din Serbia de NordEst trebuie săşi cunoască lungul nasului şi să lupte pentru îndreptarea erorilor istoriei din cele aproximativ 200 de localităţi în care trăiesc româniivlahi. Nu spun că nu este cazul ca acei peste 2.500 de români declaraţi la ultimul recensământ să nu fie reprezentanţi în C.N.M.N.R. Să nu uităm vremea când doctorul în istorie Draghişa Constandinovici, Draghi Câr cioabă şi, pentru puţină vreme, preotul Boian Aleksandrovici, activau cu suc cess în numele CNMNR în zonele împărţite între români şi vlahi, ultimii majoritari acum. Conducătorii ONGurilor din Timoc, Morava, Homolie şi sudul Dunării, care habar nu au de limba romană şi care îşi lasă traduse gândurile sau intenţiile de anumiţi scribi din, chipurile, ţaramamă, ce vor? Obiectivul lor declarat este acela de a ajunge la banii DPRRP şi din Bugetului Serbiei. Câte cărţi au tipărit ei în numele românismului din care au făcut profesie? Au, nu îi doare când văd la gruparea vlahă zeci de cărţi, abecedare, expoziţii de tot felul care conservă obiceiurile şi tradiţiile populaţiei care îşi zice vlahă? Ce au făcut ei până acum, în afară de pomeni cu plăcinte şi grăsunei tăiaţi? Da, umblă cu plasele cu rechizite chinezeşti şi le dau, cică, la copiii românilor necăjiţi din Serbia. Asta, pentru căi duce cu zăhărelul nişte calici din Regat, interesaţi să spele bani murdari, sau să ajungă la oalele cu sarmale. Mă gândesc la o situaţie absurdă, ca să nu spun comică: interesele etniei române să fie date pe mâna unor tractorişti care se erijează în conducători de trib, a unor pensionari care nu au altă ţintă decât aceea de a accesa fonduri de la DPRRP şi să le utilizeze în scopuri familiale. Paradoxal este că, totuşi, multe valori culturale româneşti plâng pe umerii acestor impostori şi sejasă antrenaţi în acţiunile lor suspecte. întrun fel îi înţeleg. Este vorba de drama românilor din Timoc, Morava şi sudul Dunării, care de aproape două sute de ani nu sau putut afirma din cauza vicisitudinilor istoriei.
          Massmedia românească nu cunoaşte realitatea din acest spaţiu balcanic. Este păcat ca mulţi reprezentanţi ai acestora cad în capcana unor aşazişi români care au făcut, cum am mai spus, o profesiune din românism, bineînţeles, cu sprijinul dezinteresat, cred, al unor... elemente din organizaţii sau instituţii obscure din România! în loc să lupte pentru determinarea populaţiei majoritare din cele 154 localităţi româneşti, cifră lansată în exclusivitate de mine în Istoria românilor din NE Serbiei, să renunţe la antonimul vlah, inventează programe, proiecte fanteziste, fără vreo legătură cu identitatea românilor din această parte a Serbiei. Dacă îi intrebi despre decizia autorităţilor sârbe de ai sprijini pe vlahi, declară că nu se amestecă, că ei îşi urmează idealul (ce găselniţă!) de a se socoti români. Urmează întrebarea: care ei? Da, care ei? în schimb organizaţiile vlahe au în fruntea lor oameni cu carte, cu credibilitate în rândul populaţiei. Toţi sunt educaţi, ştiu ce vor, dovadă că virgulă Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Vlahe are un obiectiv sau mai multe, dar/clare, la obiect, cu adresabilitate la cei aproximativ 300.000 de vorbitori de română/vlahă. Şi atunci, să ne întrebăm de ce DPRRP risipeşte fonduri pentru o mână de români din Serbia de NordEst, care nu beneficiază cu nimic de pe urma proiectelor promovate? Trebuie schimbată strategia, trebuie să fie abandonate acele ONGuri care sau înfiinţat având un singur ţel: să ajungă la visteria MAE în folos propriu. Cât de mulţi sau câţi de uniţi sunt românii din Serbia de NE, putem afla analizând rezultatele alegerilor locale din Negotin şi din Bor şi alegerile parlamentare extraordinare. Este păcat ca românii/vlahii lui Pedrag Balaşevici, ai lui Zavişa Jurj, ai lui Duşan Parvulovici şi ai Nataşei din Zaicear sunt neglijaţi pentru simplu motiv că apară drepturile românilor/vlahilor din Timoc, Morava şi sudul Dunării. Mai este păcat că preotul martir Boian Aleksandrovici este manipulat politic şi nu este lăsat săşi urmeze harul şi credinţa.