Graiu banatan - De la Timisoara

[Rosu]

La Timişoara, în judeţul Timiş din România, este interes încă pentru graiul bănăţan, care este foarte, foarte, dar foarte asemănător (dacă nu-i chiar aproape la fel) cu graiul ungurean de pe la dumneavoastră.

Legătura (linkul) de mai jos este către o pagină cu un articol despre un profesor de la Universitatea din Timişoara, care se ocupă cu păstrarea graiului şi nu numai: şi a obiceiului, a tradiţiei.

http://www.poezie.ro/index.php/article/154871/index.html

Avea şi o emisiune la televizor, unde era "Uica Niţă" şi să vorbea numai in grai banaţan.
Autorul textului este ziaristul timişorean Duşan Baiski.

[Rosu]

Iacă măi jos poezie uşoară scrisă in grai bănăţan, cu ortografia literară:


Ghin a lu' Lunghin
şi unitatea europeană


Când afară mijgureşce,
Şiaţă-i, frig, imală multă,
Ghin pră pat să tolăneşce
Şî la ragio ascultă:

"Asta-i bănăţana noastă"!
Cîntă Nicoleta Voica,
Filozoafă cum ne-o foastă,
Tăt la munce, unu' Noica...

Uina Erji şe-i cu rostu',
Într-un colţ, la soba "Vesta",
Bombăne să schimbe postu',
Macăr cât, pră Budapesta;

Ciacia Goico, un veşin,
Şi-o vinit dup-un răsad,
Zâşe să pună puţin
Şî pră "Ragio-Beograd",

Iară Hanţ, ajuns să-l tundă,
Ogârsât dă şe-i afară,
Spune că la Kioln, pră "undă",
Fain măi cântă o fănfară!

Pră tăţi gazda-i mulţămeşce
Şî cu perna căpătâi,
O suşit bumbu' în deşce,
Iar la postu' ăl gintâi:

Cântă Nicoleta Voica:
"Asta-i bănăţana noastă"!
Şî, mai filozof ca Noica,
Ghin cuvântă stând p-o coastă:

- Europa, cu ţări mulce,
O fi una, numa-n sara
Când o să măi vrea s-asculce
Şî la... "Ragio-Cimişoara"!...


Alte texte în grai bănăţan mai găsîţ la adresa
http://www.eugenkarban.de/rom/literat/index.htm

[virgil]

Salut domnule Rosu, si multam pentru frumoasa poezie.

In alta ordine de idei, niciodata nu am inteles reprezentarea sunetelor specifice banatene (ungurene) in ortografia literara. Ma refer in primul rand la 'şi',  'ji' si 'ni' a caror reprezentare ii induce in eroare pe cei care nu cunosc deja graiul.

Din punct de vedere didactic cred ca cel mai bun simbolism ar fi cel care arata provenienta sau evolutia sunetelor si raportul lor cu cele din limba straveche.

[Rosu]

Salut domnule Rosu, si multam pentru frumoasa poezie.

In alta ordine de idei, niciodata nu am inteles reprezentarea sunetelor specifice banatene (ungurene) in ortografia literara. Ma refer in primul rand la 'şi',  'ji' si 'ni' a caror reprezentare ii induce in eroare pe cei care nu cunosc deja graiul.

Din punct de vedere didactic cred ca cel mai bun simbolism ar fi cel care arata provenienta sau evolutia sunetelor si raportul lor cu cele din limba straveche.

Aveţi dreptate. Sunt de acord. Numai ca există o mică problemă: cititorul trebuie să fie familiarizat cu caracterul specific (ś, ź, etc.). Dacă vă referiţi la aşa numita soluţie de compromis: scrierea cu litera "ajutatoare" (sh, dj, etc.) aici riscul e să se piardă pronunţia.

O regularizare nu ar strica, la nivel regional, a scrisului in grai. Ar putea un oficiu cu o legitimitate dată de reprezentarea prin delegaţi, de genul unei "Academii ad-hoc" să sustină o sesiune prin care să reglementeze aspectele respective.

Totuşi, cred că interesul pentru limba literară trebuie întreţinut mai mult in zonele unde se vorbeşte româneşte în afara graniţelor statului român. Limba literară uşurează comunicarea între români din toate regiunile. Are deja reguli de ortografie stabilite, uşor de învăţat pentru orice vorbitor nativ de orice grai românesc.

Cu respect,
Alexandru Roşu

[Onu]

Sunt cu totul de acord cu dumneavoastră, domnule Roşu.

Ştiu şi înţeleg că românii din Serbia (afară de cei din Voivodina) nu ştiu să vorbească în limba română literară, cu atât mai puţin să scrie în limba română literară.

Aceasta nu este o pricină ca, pe viitor, ei să încerce să nască o "altă" limbă română. Nu e rău că ei vorbesc acum în graiurile lor (ungurean, muntean, ţărănesc, bufan), e rău că li se pare că e potrivit să scrie tot aşa şi pe viitor...

Scrierea în grai merge în cărţi de dialectologie, dar cam atât. Dacă românii din Serbia vor scrie altfel decât în România, ei vor fi cei care vor pierde din tragerea acestei noi graniţe-- iar de tras foloase, va trage foloase doar statul sârb.

Poate că limba română literară, aşa cum e ea acum, nu e pe placul şi obişnuinţa unor români din Serbia, dar, de bine, de rău, e limba oficială a părţii cele mai mare a românimii (România şi Republica Moldova). Cei care visează o altă limbă română vor rămâne doar cu visul: din păcate pentru ei, cei 250.000-300.000 de români din Serbia nu vor putea să schimbe limba a mai mult de 20.000.000 de români din România, Republica Moldova, Republica Ucraina, Republica Ungară şi, de ce nu, parte din Serbia (Voivodina)... 

[virgil]

Duomnuľe Onu, dă-ńe mâna aşa cum ńi-s şî aĭ câta măĭ multă încređeŕe în tăria lu cultură rumâńască.  ;)

[Onu]

Domnule Virgil, mâna mea este întinsă...

... în ce grai să vorbim? În graiul bănăţean al dumneavoastră? În (sub)graiul oltenesc al meu?

De fapt, nu-i mare problemă în ce grai vorbim, că tot ne înţelegem, mai mult sau mai puţin. Eu, în săptămâna pe care am petrecut-o în Serbia, m-am înţeles cu lumea fără mari probleme.

Problema stă, cred, în codificarea scrisă. Mă gândesc şi vă întreb: când (şi, mai ales, dacă) românii din Timocul sârbesc vor avea şcoli în limba maternă, cum vor scrie? În (sub)graiul ungurenilor? În (sub)graiul ţăranilor? În al muntenilor? În al bufanilor? Vor fi patru ortografii? Vom avea dicţionar ungureano-ţărănesc?

Mi-e teamă că, în loc să vadă ce ne apropie, unii nu caută decât ce ne diferenţiază. :-(