Românii din Sêrbia. De Teodor Filipescu, (Serajevo). I.

[Volcae]

Românii din Sêrbia.
De Teodor Filipescu, (Serajevo).
I.

         Românii locuesc în Peninzula Balcanică nu numai în provinciile împărăţiei otomane, ci şi în acele state creştine din Balcani, cari s'au eliberat de sub domnia turcească în a doua jumătate din secolul XIX. Din aceste state, Sârbia pentru Românii din Bănat şi din România prezintă cel mai mare interes. Hotarul de nord al Sârbiei şi hotarul de sud al Bănatului şi părţile vestice ale României sunt comune pentru acestea ţări şi ar trebui aşa dară să ne cunoaştem mai întâiu ca vecini.
         Despre Românii din Sârbia ştim aşa de puţin, mai puţin chiar, de cât despre Românii, cari au emigrat în America. Se pare ca şi când Românii din Sârbia ar fi daţi uitării din partea noastră, căci până azi nu s'a scris aproape nimic despre aceşti fraţi, cari sunt pe calea desnaţionalizării prin şcoala şi biserica sârbească.
         Intre Românii din Bănat şi Românii din Sârbia cari sunt în mare parte urmaşii Ilirilor romanizaţi sau a Vlahilor din evul mediu, ar trebui să existe mari legături, fiind ştiut de toţi, că aceşti Români din Sârbia joacă şi în prezent nu numai după număr, ci şi în privinţa culturală în Sârbia un rol însemnat.
         Nu încape în cadrul acestei lucrări de a arăta opurile şi dizertaţiile despre originea şi mişcarea Românilor din evul mediu delà invaziunea Turcilor încoaci în Peninzula Balcanică. Cine s'a ocupat cu studiul popoarelor din Balcani şi cine a cetit opurile marelui savant C. lirecek şi studiile etnogragice şi antropogeografice ale lui Miklosic, Biedermann şi Cvijic, aceluia sunt cunoscute nu numai mişcările Românilor, ci şi schimbările etnografice pe teritoriile nouă şi vechi ale acestui popor. Legătura dintre Românii din partea de nord a Peninzulei Balcanice şi între Românii din teritorul Severinului era încă pela începutul secolului XIII atât de strânsă, în cât putem susţinea, că se întrebuinţa la aceşti Români şi acelaşi dialect român.
         La începutul secolului XIII. (1220) când au înfiinţat Slavii din Sârbia biserica lor naţională autocefală se observă deja acele schimbări etnografice în această ţară, cari au avut pentru poporul român din Balcani urmare, că o mare parte din neamul românesc din nordul Peninzulei Balcanice a perit, adecă s'a s'a stins mereu în elementul slav. [p. 1]
         Abea delà prăbuşirea împărăţiei sârbeşti (1389) şi delà finea despotizmului sârbesc (1455) a început o reculegere pentru poporul românesc din acestea părţi, prin emigrările Românilor din Tesalia, Epir, Albania şi Macedonia.
         Legăturile dintre familiile românşti din Bănat şi România cu familiile sârbeşti din Bănat, cu familiile croate din Croaţia şi cu familiile musulmane din Bosnia ne sunt o dovadă, că toate laolaltă se trag din familii româneşti din Tesalia, Epir şi Macedonia. Românii au emigrat din partea sudică a Peninzulei Balcanice, în mase mari în anii 1482 şi 1501 peste Sârbia şi s'au aşezat mai cu seamă în Bănat. Aceşti Români au adus în centrele noui, cultura bizantino-română şi au fost numiţi de poporul autohton «Greci». Până în prezent se aude cum poporul din Banat şi Sirmia numeşte pe neguţători «Greci» şi când zice: «Mă duc la Grecu» înseamnă, că se duc la dughean (prăvălie). O cercetare a archivei din Becicherecul mare şi Timişoara ar aduce un preţios material pentru istoria Românilor.
         A urmări mişcările Românilor din Peninzula Balcanică, ar însemna a ne duce prea departe delà tema de sus, care ne impune să ne ocupăm cu populaţiunea română din Sârbia aşa după cum se află de prezent în această ţară slavă.
         E cunoscut, că Românii locuesc în partea nord-ostică a Sârbiei într'un număr atât de mare, încât numărul Sârbilor din acea parte e fără nici o însemnătate. După datele statistice ale guvernului din Belgrad, au fost în întreaga populaţiune a Sârbiei, Românii. Dacă luăm, că atunci erau în Sârbia 2•25 milioane de locuitori, ar însemna, că au fost după acea statistică 180 de mii de Români în Serbia.
         Afară de aceşti Români au mai fost după acea statistică şi 1•8% Ţigani şi mai cu seamă Ţigani româneşti, ce ar face cam 40 mii de suflete. Acestea populaţiuni sunt aşa dară după origine streine şi de neamul slav din Sârbia.
         Românii din partea nordică a Sârbiei, cari locuesc în districtele de lângă Mlava şi Pek de sus, se numesc «Românii Ungureni», până ce cei din districtele de lângă Timok se numesc «Ţărani».
         Aceşti din urmă sunt în parte amestecaţi cu emigranţi din principatul Munteniei de odinioară. Toţi aceşti Români vorbesc frumos româneşte, acei de lângă Mlava, Pek şi Porecka vorbesc dialectul bănăţean, numai în celelalte districte se observă în graiul Românilor o mulţime de cuvinte slave. In şesul de lângă Timok şi în partea Negotinului dominează acel subdialect românesc, care e cunoscut în partea vestică a României.
         Toţi aceşti Români locuesc aşa dară acea parte din nord-ostul Sârbiei, care hotar e hotarul bulgar spre sud până la Zaiciar, la vest spre Bolievaţ, Jagubiţa cătră Pojarevaţ.
         Afară de acestea teritorii compacte româneşti, se află şi oaze române pe lângă Morava şi în districtele nord-ostice de lângă Pojarevaţi, apoi în munţii de lângă Topliţa (fluviu) câteva sate. Casele Românilor amintiţi sunt construite în mare parte de împletituri, acoperite cu şindile, arareori cu cărămidă şi sunt alb văruite.
         In Sârbia însă ezistă afară de aceşti Români, încă o populaţie românească numeroasă, care vorbeşte în dilectul românesc, de sud sau cum am zice astăzi în graiul Aromânilor. Aceşti Români sunt acel element autohton şi în parte venit, care e neam cu Românii din Sârbia-veche, din Macedonia, din Tesalia, Epir şi din Albania. Aceşti Români sunt în Sârbia cunoscuţi sub numele de Ţinţari şi Aşani. ^*)
         Aceşti Români de sud sau Români macedoneni trebue împărţiţi după ocupaţiune în : Români păstori (Farşeroţi) şi în Români orăşeni, cari se ocupă cu comerciul şi cu meserii.
         Despre Românii păstori din Sârbia — ei sunt acolo cunoscuţi sub numele »Ţârnovunti« — trebue să amintim, că se mişcă cu turmele lor mai cu seamă prin regiunile din Sârbia de sud. Toamna se coboară aceşti nomazi în şesul de lângă Topliţa şi Morava de jos cu turma lor pentru a ierna acolo.
         Românii orăşeni locuiesc însă în întreaga ţară sârbească şi nu se află în Sârbia oraş sau orăşel cu târg (ciarşia) unde nu s'ar găsi Românii macedoneni. Românii, cari trăesc în oraşele mari din Sârbia de sud, sunt în mare parte chirigii, în celelalte oraşe sunt arhitecţi de moare şi case, zidari, dulgheri, birtaşi, brutari şi meseriaşi de tot felul.
         Aceşti Români orăşeni sunt bine cunoscuţi ca oameni diligenţi cu un gust fin şi cu un talent natural în acele lucruri mecanice cu cari se ocupă. Vezi opul : Kanitz »Serbien« Leipzig 1868 p. 328—332. Cele mai frumoase clădiri din Sârbia sunt opere ale Românilor macedoni.
__________
         ^{*) Aceşti Români sunt cunoscuţi şi după alte numiri sau porecle căpătate delà inimicii neamului românesc. Aceste porecle sunt : «Cuţovlaşi» (sârb. cuţo=câne, grec. cuţos=schiop), «Bieli Vlasi» (Vlahi albi), «Arautski Vlasi» (Vlahi Arnăucheni), «Saracaciani», «Caracaciani», «Caraguni», «Ţâinovuţi» (lână neagră) etc.}
[p. 2]


         Filipescu, Teodor. Românii din Sêrbia, I. TRIBUNA, Anul X. Nr. 56. Arad, Marţi 21 Martie (3 Aprilie) 1906. p. 1—2.

[Volcae]

Românii din Sêrbia.
De Teodor Filipescu, (Serajevo).
II.

         Românii de sud sau după cum îi numim de prezent îndecomun : «Românii macedoneni» sunt acel element cultural din Peninsula Balcanică, care a răspândit cultura între Slavi pe timpul domnii turceşti. Delà Macedo-Românii, cari ca chirigii, comercianţi şi meseriaşi pe lângă preoţii greceşti compuneau pe timpul guvernului turcesc elementul cultural, au primit Slavii de sud multe însuşiri ale poporului românesc.
         Dr. I. Cvijic vorbind despre influenţa culturii bizantino-române zice :¹) »Cauza acesteia este, pentru că Grecii bizantini sunt elementul cel mai cultural din aceste părţi şi pentru că ei şi mai cu seamă Românii macedoneni au fost până mai înainte comercianţi şi meseriaşi»
         Românii macedoneni vin cu miie ca lucrători, dulgheri, zidari, brutari, etc. în fiecare primăvară în luna Aprilie în Sârbia, să îşi câştige pânea şi se întorc la vatra lor (în Macedonia) toamna. Afară de aceşti Români pribegi, cum am spus mai sus, există în Sârbia câţiva Români macedoneni, încât caracterul tuturor oraşelor (ciarşii) din Sârbia l'am puteà numi românesc.
         Din aceşti Români de sud se recrutează în mare parte inteliginţa de acum în Sârbia.
         Dr. I. Cvijic zice, că aceşti Români din Sârbia sunt venetici, pentrucă nu vreau să recunoască faptul, că tocmai acest element românesc e chiar baza poporului sârbesc de acuma.
         Nu e tema noastră ... arăta fapte istorice după C. leriçek pentru a dovedi aceasta, cum am amintii deja la început şi de aceea lăsăm iară să vorbească Dr. I. Cvijic. Acest profesor delà universitatea din Belgrad zice în opul său deja amint la p. CLXXXVIII :
         «Din toate ţările balcanice Sârbia a primit mai mult etnograficeşte, căci cuprinde o situaţiune centrală, până ce Bulgaria şi Bosnia au primit mai puţin, pentrucă aceste ţări au o situaţiune periferica.
         De aceea se ţin în Sârbia mai mult Românii macedoneni orăşeni, elementul vechiu cultural al oraşelor noastre».
         E fapt că Românii macedoneni locuesc şi de prezent în atât număr în Sârbia, că nici un Sârb nu e în stare să o contesteze. Totuşi Dr. I. Cvijic nu e în stare de a ne dovedi cumcă toţi aceşti Români sunt venetici. Dr. I. Cvijic ştie desigur şi despre aceea ce a scris C. Iirecek: «Centrul străvechii românesc (urrumänisches) s'a aflat acolo, unde teritorul limbistic latin în ţările de lângă Dunărea de jos aveà cea mai mare lăţime; la sudostul Panoniei, în Moesia de sus, în Dacia ripensis, în partea latină din Dacia mediteranea şi în Dardania sau după numirile de acuma a teritorilor în Sirmia, în regatul Sârbiei în Bulgaria dunăreană de vest şi în vilaetul Cosovo».
         Şi cum stăm cu Sârbii de prezent din Banat, Bacica şi Sârmia? Se poate susţine teza sârbească, că ei sunt urmaşi ai acelor «Rasciani» cari au emigrat în ţările ungare sub patriarchul Arsenie Cernoievici (1690), cari după vorba Sârbilor ar fi fost Sârbi? De sigur că nu! In privilegiile şi actele ofi-
__________
         ^{1)Naselja srpskih zemalja, Beograd 1902, I. p. XCI.}

ciale ale împărtauiui Leopold nu se pomeneşte poporul sârbesc. Nici ţara Rascilor «Rascia» n'a fost sârbească, această ţară a purtat de când există, şi poartă şi în prezent numele »Satari Vlah¹)» (Vlahul vechiu).
         Intr'un document scrie archiepiscopul sârbesc Gavrilo că e «născut din Satari Vlah sau Rascia . . . că a renovat vechiul monastir sf. Archanghel Mihail şi Gavril numit Kavilie în partea staroga Vlaha în an. 1644».
         Chiar şi întărirea cesarului Leopold I. din 30. Martie 1688, prin care a fost întărit Longin Raici ca metropolit românesc unit în Sirmia zice : Episcopul Valachorum sive Rascianorum în Sirmio habitamtiul.
         Cu Arsenie Cernoievici n'au imigrat numai Sârbii (Slavi) ci şi Românii (Vlahii). In documentele istorice şi actele oficiale nu se află nicăiri numirea «sârbesc», Sârbii pentru «Rasciani», ci Vlohii şi Vlahii: «Rascinos vulgo Valachos», «Valachicae sau Rascianae gentis», «populos Valachicos sive Rascianos», «Valachi seu Rasciani schismatici» etc.
         Numirea «patriarchul sârbesc» şi »patriarhia sârbească» pentru capul bisericei gr.-orient.-slavone din Carloviţ e introdusă abea prin rescriptul preaîn. din 14 Maiu 1875. Şi totuşi strigă Sârbii, că noi cerem mănăstirile noastre ca un lucru, la care n'avem nici un drept!
         Am puteà înşira încă multe în chestia bisericii ortodoxe neunite şi unite din Bănat, Sirmia şi Croaţia, care se numeşte astăzi «sârbească» dar care de facto era mai nainte românească. Cu această chestie ne vom ocupa însă în altă lucrare etnografică, şi d'aceia trecem iară la tema noastră de sus.
         Trebue acuma să mai amintim numărul Românilor de sud, cari locuesc de prezent în Sârbia şi anume aşa, să nu ni să zică că exagerăm în cifre.
         In Belgrad se află 500 prăvălii de tot feliul cari aparţin numai Românilor macedoneni, a căror număr în capitala Sârbiei e cel puţin 3000 de familii. Prin aceasta va vedea ori-şi care, că caracterul acestei capitale sârbeşti e macedo românesc, şi că nu trebue să călătorim la Belgrad pentru a ne convinge despre acest adevăr.
         Românii de sud să mai află apoi în Pojarevaţ cel puţin 100 familii, în Şabaţ cel puţin 100 famili, în Smederevo cel puţin 50 familii, în Craguievaţ cel puţin 40 familii, în Niş cel puţin 30 famili, în Valievo până în 40 familii, în Obrenovaţ 30 familii, în Vrania sunt toţi locuitorii Români.
         Românii de sud se află în Palanca 30 familii, în Iagodina 30 familii, în Cruşevaţ 50 famili, în Paracin 20 familii, în Grotsco 10 familii, în Vrania lângă Cruşevaţ 10 familii, în Pirot 10 familii, în Ciaciac lângă Ujiţe 15 familii, în Ujieţe 10 familii, în Mladenovaţ 5 famili şi a. m. d. prin toate locurile Sârbiei pe unde trece oare care linie de comunicaţiune.
         In cât priveşte numărul total a Românilor, cari locuesc de prezent în Sârbia şi vorbesc româneşte, putem luà de sigur, că numărul lor face cel puţin a cincea parte din populaţiunea Sârbiei. Dacă căutăm, că Sârbia are 2•5 milioane de locuitori, atunci sunt în Sârbia 500 de mii Români.
         Românii cari locuesc în partea nord-
__________
         ^{1) Stări Vlahi sau Vlahia e vechea Dardania adecă teritoriul în care e cuprins sandiacul Novi Pazar, partea sudvestică a Sârbiei şi partea spre nord din vilaetul Cosovo.}

ostică a Sârbiei, să ocupă mai cu seamă cu agricultura. Aceşti Români au preoţiilor româneşti, cari citesc slujba în biserică româneşte din cărţi ce sunt scrise cu alfabetul cirilic. Toţi cei l'alţi Români cari vorbesc în graiul macedo-român nu posed biserici româneşti.
         Deşi locuesc în Sârbia Românii într'un număr atât de mare, n'au căpătat delà guvernul sârbesc din Belgrad dreptul să îşi înfiinţeze scoale româneşti poporale, pănă ce Sârbii din Turcia, cari nu numără mai mult decât 200 mii, au de prezent două metropolii sârbeşti una Prizren şi una în Usküb (Scopia) şi atâtea şcoli sârbeşti.
         La finea acestei lucrări e bine să mai amintim şi pe fraţi Români din Bulgaria cu toate că nu mai încape în lucrarea de faţă. Aceşti Români locuesc mai cu seamă în colţul între Timok şi în apropierea Dunării, apoi prin oraşele Bulgariei : Vidin, Rahova, Sofia, Radomir, Ishreţ, Vracea, Nicopol, Sistovo, Plevna, Lovcea, Troian, Rusciuc, Biela, Turtucai, Chemanlar, Curtbunar, puţini în Varna, Dobrici, Provadia şi Novoselo.
         Românii din Bulgaria se pot împărţi după ocupaţiune în ţărani, păstori şi orăşeni. Păstorii Români din Bulgaria se coboară toamna cu turma lor în şesul de lângă Mariţa şi în câteva şesuri de sub Balcan.
         Românii orăşeni sunt birtaşi, chirigi, meseriaşi (argintari, zidari etc.) şi comercianţi.
         Aceşti Români sunt de toţi apreciaţi ca oameni stăruitori şi ca lucrători bine căutaţi. Comunele spre vest delà Vidin stau materialminte foarte bine. Portul Românilor din Bulgaria e ca şi portul Bulgarilor. In Bulgaria se află de prezent cam vr'o 100 mii de Români.

         Saraievo, 9/22 Martie 1906.
[p. 2]


          Filipescu, Teodor. Românii din Sêrbia, II. TRIBUNA, Anul X. Nr. 57. Arad, Mercuri 22 Martie (4 Aprilie) 1906. p. 2.

[Volcae]

Românii în Serbia.
De Teodor Filipescu.

         Ca să complectăm statistica noastră despre numărul Românilor în regatul Serbiei, pe care am adus-o în »Tribuna» din Martie, dăm aici şi următoarele date statistice:
         «Srpski knjizevni Glasnik» a publicat în numărul său de 1 Ianuarie 1906 o lucrare despre Românii din Serbia «Kroz năse Rumune» de dr. Tih. R. Gjorgjevic. De oarece studiul acesta e interesant din puct de vedere cum fac Sârbii statistica, când e vorba de neamul românesc, extragem din el câteva date statistice.
         In partea nordostică a Sârbiei locuesc Românii în patru cercuri şi anume în: Timok (în două districte: Zaiciar şi Bolievaţ), Morava (în trei districte: Paracin, Despotovaţ, şi Resava), Pojarevaţ şi Craina.
         «Românii locuesc în Serbia mai cu seamă lângă Dunăre şi Timok, cătră sud devin după număr tot mai puţini. La sud se află satele lor în cercurile Timok în districtul Zaiciar : Bor, Brestovaţ, Pârlita, Nicolicevo, Sârlian, Şlivar, Buce, Topla, Criveli, Lubniţa, Gamzigrad, Metovniţa, Oştreli şi Slatina; în districtul Bolievaţ, Balaconie, Savinaţ, Baceviţa, Dobro Polie, Zlot, Lucovo, Mali Izvor, Osnici, Bogovina, Bodgoraţ şi Şarbanovaţ.
         La vest sunt ultimele sate române în cercul Morava în districtul Paraciu; Bigreniţa, Batinaţ, Vlaşca şi Lupsca în districtul Despotovaţ: Isacovo, Belialţa, Jidilie, Iezero şi Resaviţa; în districtul Resava: Boboua, Vitejevo, Subotiţa, Iasenovo, Tropunie şi Gladna.
         Mai departe spre vest în cercul Pojarevaţ se află sate româneşti 'n districtul Morava: Boşneac, Cocetin, Vlaşchi Dô, Vârbniţa, Mirievo, Orlievo, Sviliarevo, Ticevaţ şi Porodin, în districtul Pojarevaţ : Breşane, Petca, Poliana, Şlivovaţ, Veko Selo, Târniane şi Zabrega.
         Cât ştiu, au fost Români mai nainte şi în câteva sate de dincolo de Morava Mare, dar aceştia s'au serbizat de tot şi nu mai esistă astăzi.
         După statistica din anul 1859 au fost Români şi în distictul Smedereva, în ţinuturile între Morava şi Iezero în satul Culice 264 suflete (Drăavopis Srbije I., 91—92) dar aceşti Români sunt acuma serbizaţi.

         In cercul Timok sunt 26 sate româneşti.
         » » Morava    » 14 » »
         » » Pojarevaţ » 69 » »
         » » Craina     » 56 » »
                           ______________________
              Total        » 165 sate româneşti

         In multe sate româneşti se află şi Şerbi, cari fac în câteva sate maioritatea locuitorilor.
         «Statistica primă a populaţiunii Serbiei e compusă în anul 1834, dar atunci s'au numărat Românii între Şerbi. Tot aşa s'a procedat şi l-a câteva alte receseminte şi d'aceia nu găsim Români în statisticele din 1841 şi 1843».
         «După recensământul din anul 1846 au fost în amintitele patru cercuri (Ţârnareka, Ciupria, Pojarevaţ şi Craina) în total 97.215 Români şi 135.553 Serbi». (V. Iaksic. O plemenom sustave naselenija o kujazevstve Serbshom, S. Petersburg 1873 pag. 20—21.)
         «In recensământul din 1850 nu se vede numărul Românilor în Serbia. După datele statistice ale populaţiunii Serbiei din anul 1859 au fost în amintitele patru cercuri în total 122.595 Români şi 159.783 Serbi».
[p.3]

         Din statistica populaţiunii din anul 1862 iarăşi nu se vede numărul Românilor.
         După recensământul din anul 1866 au fost în Sârbia 127.326 Români şi 1,215.576 Sârbi. (Drzovopis Srbije III, 100).
         După acest recensement fac Românii 10•5% din numărul total al locuitorilor Sârbiei.
         Din datele recensemântului din anul 1874 nu se vede numărul Românilor în Sârbia. După recensemântul din anul 1884 au fost în Sârbia 149.727 Români şi 1,693.173 Sârbi¹). După aceste cifre au fost Români 8•8% din numărul total al locuitorilor Sârbiei.
         Datele recensemântului delà 31 Decemvre 1890 spun, că au fost în Sârbia 143.684 Români şi 1,955.944 Sârbi.²) După acest recensemânt a scăzut numărul Românilor delà 8•8% la 7•3%.
         După recensemântul din 31 Decemvre 1895 au fost în Sârbia 159.510 Români şi 2,083.782 Sârbi³) După cum vedem procentul Românilor au sărit delà 7•3 la 7•6%.
         Recensemântul din 31 Decembre 1901 ne arată, că în Sârbia au fost 122.429 Români şi 2,298.551 Sârbi.⁴) După acest recensemânt au fost 5•3% Români din numărul total al locuitorilor Sârbiei. Aşadară a scăzut procentul Românilor din anul 1895 până în anul 1901 delà 7•6% la 5•3% adecă în 6 ani cu 2•3%.
         Aceste cifre ne arată, că vom vedea după zece ani cumcă în Sârbia au perit Românii. E interesant că după recensemântul din anul 1866 au fost în Sârbia 10•5%, iar în anul 1901 numai 5•3%, sau mai bine zis, după statistica guvernului sârbesc din Belgrad au perit în 45 de ani jumătate din numărul Românilor în Sârbia.
         Luând în considerare, că Românii să înmulţesc relativ mai iute decât Sârbii, ne pare această mişcare cu atât mai ciudată pentru că ziarele sârbeşti şi Sârbii strigă într'una, că acolo unde se căsătoreşte o Româncă, romanisează casa întreagă.
         Această statistică sârbească e dovada cea mai bună, că înmulţirea Sârbilor se face şi astăzi prin asimilaţiunea elementului românesc din Peninsula Balcanică ... vor Sârbii şi acum, că baza (substratul) naţiunii sârbeşti e elementul românesc din Peninsula-Balcanică?
         Noi am arătat în »Tribuna« în lucrarea » Românii din Sârbia«, icoana adevărată a numărului Românilor din Sârbia. Statistica oficială sârbească numără după cum vedem pe Românii macedoneni (Sârbii îi numesc: Ţinţari, Asani, Târnovunţi) între Sârbii adevăraţi, şi consideră pe acei locuitori cari vorbesc sârbeşte că sunt Sârbi,⁵) numai dacă sunt de lege orientală.
         In urma acestei procedări, nu trebue să ne mirăm, că statistica sârbească găseşte la fiecare recensemânt tot mai puţini Români prin Sârbia. Sârbii nu pot ascunde totuşi, că Românii fac încă cel puţin a cincia parte din populaţiunea totală a Sârbiei şi că luând ca bază recensemântul din 31 Decemvrie 1905, după care e numărul locuitorilor în Sârbia 2,688.965, numărul Românilor după lucrarea amintită e de present cel puţin de 537.793.

         ^{1) Drzavopis Srbijie VI, 259, 263 şi 267.
         2) Drzavopis kroljevine Srbje, c. I., vol. V. p. 114—115.
         3) Statistika kraljevine Srbije, c. XL., I., 276.
         4) Statistika kraljevine Srbije, c. XXIV., 98, 100—110.
         5) Aşa fac şi Grecii cu ortodoxii din Turcia numărândui ca Greci.}
[p. 4]


          Filipescu, Teodor. Românii în Sêrbia. TRIBUNA, Anul X. Nr. 122. Arad, Mercuri 28 Iunie (11 Iulie) 1906. p. 4.