Românii din Sêrbia.
De Teodor Filipescu, (Serajevo).
II.
Românii de sud sau după cum îi numim de prezent îndecomun : «
Românii macedoneni» sunt acel element cultural din Peninsula Balcanică, care a răspândit cultura între Slavi pe timpul domnii turceşti. Delà Macedo-Românii, cari ca chirigii, comercianţi şi meseriaşi pe lângă preoţii greceşti compuneau pe timpul guvernului turcesc elementul cultural, au primit Slavii de sud multe însuşiri ale poporului românesc.
Dr. I. Cvijic vorbind despre influenţa culturii bizantino-române zice :
1) »Cauza acesteia este, pentru că Grecii bizantini sunt elementul cel mai cultural din aceste părţi şi pentru că ei şi mai cu seamă Românii macedoneni au fost până mai înainte comercianţi şi meseriaşi»
Românii macedoneni vin cu miie ca lucrători, dulgheri, zidari, brutari, etc. în fiecare primăvară în luna Aprilie în Sârbia, să îşi câştige pânea şi se întorc la vatra lor (în Macedonia) toamna. Afară de aceşti Români pribegi, cum am spus mai sus, există în Sârbia câţiva Români macedoneni, încât caracterul tuturor oraşelor (ciarşii) din Sârbia l'am puteà numi românesc.
Din aceşti Români de sud se recrutează în mare parte inteliginţa de acum în Sârbia.
Dr. I. Cvijic zice, că aceşti Români din Sârbia sunt venetici, pentrucă nu vreau să recunoască faptul, că tocmai acest element românesc e chiar baza poporului sârbesc de acuma.
Nu e tema noastră ... arăta fapte istorice după C. leriçek pentru a dovedi aceasta, cum am amintii deja la început şi de aceea lăsăm iară să vorbească Dr. I. Cvijic. Acest profesor delà universitatea din Belgrad zice în opul său deja amint la p. CLXXXVIII :
«Din toate ţările balcanice Sârbia a primit mai mult etnograficeşte, căci cuprinde o situaţiune centrală, până ce Bulgaria şi Bosnia au primit mai puţin, pentrucă aceste ţări au o situaţiune periferica.
De aceea se ţin în Sârbia mai mult Românii macedoneni orăşeni, elementul vechiu cultural al oraşelor noastre».
E fapt că Românii macedoneni locuesc şi de prezent în atât număr în Sârbia, că nici un Sârb nu e în stare să o contesteze. Totuşi Dr. I. Cvijic nu e în stare de a ne dovedi cumcă toţi aceşti Români sunt venetici. Dr. I. Cvijic ştie desigur şi despre aceea ce a scris C. Iirecek: «
Centrul străvechii românesc (urrumänisches) s'a aflat acolo, unde teritorul limbistic latin în ţările de lângă Dunărea de jos aveà cea mai mare lăţime; la sudostul Panoniei, în Moesia de sus, în Dacia ripensis, în partea latină din Dacia mediteranea şi în Dardania sau după numirile de acuma a teritorilor în Sirmia, în regatul Sârbiei în Bulgaria dunăreană de vest şi în vilaetul Cosovo».
Şi cum stăm cu Sârbii de prezent din Banat, Bacica şi Sârmia? Se poate susţine teza sârbească, că ei sunt urmaşi ai acelor «Rasciani» cari au emigrat în ţările ungare sub patriarchul Arsenie Cernoievici (1690), cari după vorba Sârbilor ar fi fost Sârbi? De sigur că nu! In privilegiile şi actele ofi-
__________
1)Naselja srpskih zemalja, Beograd 1902, I. p. XCI.ciale ale împărtauiui Leopold nu se pomeneşte
poporul sârbesc. Nici ţara Rascilor «Rascia» n'a fost sârbească, această ţară a purtat de când există, şi poartă şi în prezent numele »
Satari Vlah1)» (Vlahul vechiu).
Intr'un document scrie archiepiscopul sârbesc Gavrilo că e «născut din
Satari Vlah sau Rascia . . . că a renovat vechiul monastir sf. Archanghel Mihail şi Gavril numit Kavilie în partea
staroga Vlaha în an. 1644».
Chiar şi întărirea cesarului Leopold I. din 30. Martie 1688, prin care a fost întărit Longin Raici ca metropolit românesc unit în Sirmia zice :
Episcopul Valachorum sive Rascianorum în Sirmio habitamtiul.
Cu Arsenie Cernoievici n'au imigrat numai
Sârbii (Slavi) ci şi
Românii (Vlahii). In documentele istorice şi actele oficiale nu se află nicăiri numirea «sârbesc», Sârbii pentru «Rasciani», ci Vlohii şi Vlahii: «Rascinos vulgo Valachos», «Valachicae sau Rascianae gentis», «populos Valachicos sive Rascianos», «Valachi seu Rasciani schismatici» etc.
Numirea «patriarchul sârbesc» şi »patriarhia sârbească» pentru capul bisericei gr.-orient.-slavone din Carloviţ e introdusă abea prin rescriptul preaîn. din 14 Maiu 1875. Şi totuşi strigă Sârbii, că noi cerem mănăstirile noastre
ca un lucru, la care n'avem nici un drept!
Am puteà înşira încă multe în chestia bisericii ortodoxe neunite şi unite din Bănat, Sirmia şi Croaţia, care se numeşte astăzi «sârbească» dar care de facto era mai nainte românească. Cu această chestie ne vom ocupa însă în altă lucrare etnografică, şi d'aceia trecem iară la tema noastră de sus.
Trebue acuma să mai amintim numărul Românilor de sud, cari locuesc de prezent în Sârbia şi anume aşa, să nu ni să zică că exagerăm în cifre.
In
Belgrad se află 500 prăvălii de tot feliul cari aparţin numai Românilor macedoneni, a căror număr în capitala Sârbiei e
cel puţin 3000 de familii. Prin aceasta va vedea ori-şi care, că caracterul acestei capitale sârbeşti e macedo românesc, şi că nu trebue să călătorim la Belgrad pentru a ne convinge despre acest adevăr.
Românii de sud să mai află apoi în
Pojarevaţ cel puţin 100 familii, în
Şabaţ cel puţin 100 famili, în
Smederevo cel puţin 50 familii, în
Craguievaţ cel puţin 40 familii, în
Niş cel puţin 30 famili, în
Valievo până în 40 familii, în
Obrenovaţ 30 familii, în
Vrania sunt toţi locuitorii Români.
Românii de sud se află în
Palanca 30 familii, în
Iagodina 30 familii, în
Cruşevaţ 50 famili, în
Paracin 20 familii, în
Grotsco 10 familii, în
Vrania lângă Cruşevaţ 10 familii, în
Pirot 10 familii, în
Ciaciac lângă Ujiţe 15 familii, în
Ujieţe 10 familii, în
Mladenovaţ 5 famili şi a. m. d. prin toate locurile Sârbiei pe unde trece oare care linie de comunicaţiune.
In cât priveşte numărul total a Românilor, cari locuesc de prezent în Sârbia şi vorbesc româneşte, putem luà de sigur, că numărul lor
face cel puţin a cincea parte din populaţiunea Sârbiei. Dacă căutăm, că Sârbia are 2•5 milioane de locuitori, atunci
sunt în Sârbia 500 de mii Români.
Românii cari locuesc în partea nord-
__________
1) Stări Vlahi sau Vlahia e vechea Dardania adecă teritoriul în care e cuprins sandiacul Novi Pazar, partea sudvestică a Sârbiei şi partea spre nord din vilaetul Cosovo.ostică a Sârbiei, să ocupă mai cu seamă cu agricultura. Aceşti Români au preoţiilor româneşti, cari citesc slujba în biserică româneşte din cărţi ce sunt scrise cu alfabetul cirilic. Toţi cei l'alţi Români cari vorbesc în graiul macedo-român nu posed biserici româneşti.
Deşi locuesc în Sârbia Românii într'un număr atât de mare, n'au căpătat delà guvernul sârbesc din Belgrad dreptul să îşi înfiinţeze scoale româneşti poporale, pănă ce Sârbii din Turcia, cari nu numără mai mult decât 200 mii, au de prezent două metropolii sârbeşti una
Prizren şi una în
Usküb (Scopia) şi atâtea şcoli sârbeşti.
La finea acestei lucrări e bine să mai amintim şi pe fraţi Români din Bulgaria cu toate că nu mai încape în lucrarea de faţă. Aceşti Români locuesc mai cu seamă în colţul între Timok şi în apropierea Dunării, apoi prin oraşele Bulgariei : Vidin, Rahova, Sofia, Radomir, Ishreţ, Vracea, Nicopol, Sistovo, Plevna, Lovcea, Troian, Rusciuc, Biela, Turtucai, Chemanlar, Curtbunar, puţini în Varna, Dobrici, Provadia şi Novoselo.
Românii din Bulgaria se pot împărţi după ocupaţiune în
ţărani, păstori şi
orăşeni. Păstorii Români din Bulgaria se coboară toamna cu turma lor în şesul de lângă Mariţa şi în câteva şesuri de sub Balcan.
Românii orăşeni sunt birtaşi, chirigi, meseriaşi (argintari, zidari etc.) şi comercianţi.
Aceşti Români sunt de toţi apreciaţi ca oameni stăruitori şi ca lucrători bine căutaţi. Comunele spre vest delà Vidin stau materialminte foarte bine. Portul Românilor din Bulgaria e ca şi portul Bulgarilor. In Bulgaria se află de prezent cam vr'o 100 mii de Români.
Saraievo, 9/22 Martie 1906.
[p. 2]
Filipescu, Teodor. Românii din Sêrbia, II. TRIBUNA, Anul X. Nr. 57. Arad, Mercuri 22 Martie (4 Aprilie) 1906. p. 2.