Pagini de folclor românesc din Serbia - Muzeul ASTRA - Jurnal Virtual

[Volcae]

Pagini de folclor românesc din Serbia       miercuri, noiembrie 02, 2011


Volumul Pagini de folclor românesc din Serbia. Texte din colecţia lăutarului Sima G. Prunarevic 1888-1969, editori Elena Ramona Potoroacă şi Zvonko Trailovic, colaboratori conf. univ. dr. Mirela Ocinic şi prof. univ. dr. Vasile Frăţilă, este un omagiu adus lui Sima G. Prunarević şi fiului său, dar şi tuturor lăutarilor români care au fost promotorii procesului de conservare a valorilor patrimoniului spiritual românesc în spaţiul sârbesc, secole de-a rândul.



Cunoscut ca un vestit lăutar din zona Negotinului, Sima Prunarević transmite generaţiilor viitoare cântecele bătrâneşti cu ajutorul fiului său Dobrivoje, care s-a ocupat de notarea unei părţi consistente din vastul său repertoriu cu caractere chirilice, în perioada 1963-1966. Dintre cântecele bâtrâneşti reprezentative amintim aici titluri ca: Iovan Bogatu de la Dincoviţa, Cea fată de piatră, Ion Sveti Ion, Măria din Chirinbec, Domnul Jivu crai, Sinca Doamnă Mare, Voina, Oţ Stoian Stângă, Constantin Brâncoveanu, Pătruţă frunte lată etc. Tematica acestor cântece bătrâneşti este variată, iar eroii fac parte din categorii sociale diferite: crai, voievozi, haiduci, hoţi etc. Similitudinile cu baladele româneşti sunt vizibile, unele personaje fiind luate din repertoriul românesc, iar locurile unde se desfăşoară acţiunea altor balade sunt regiuni din nordul Dunării.

Sima Prunarević s-a născut în anul 1888, fiind unul dintre cei care au îndrăgit cântecul încă din copilărie. Acest lucru a fost demonstrat şi de faptul că el a adunat în repertoriul său peste o sută de cântece autentice, pe care le-a cântat la diverse ocazii. Pasiunea lui s-a transformat, de fapt, într-o muncă de cercetare, el adunând cântece din zona de baştină, devenind o resursă informaţională importantă pentru specialiştii români şi străini interesaţi de folclorul din Balcani. Contribuţia sa la păstrarea folclorului românesc a fost una însemnată, deoarece a colecţionat de-a lungul timpului cântece bătrâneşti foarte valoroase, atât în conţinut, cât şi în linia melodică autentică, specifică strămoşilor săi.



Manuscrisele din acest volum au fost transliterate cu ajutorul lui Zvonko Trailović, tânăr român originar din localitatea Osnicea, stabilit de 12 ani în România, în prezent medic în Sibiu, unde trăieşte alături de familia sa. Importanţa acestor cântece constă în transliterarea lor şi păstrarea formei cuvintelor aşa cum se pronunţă în zona în care s-a născut şi a crescut lăutarul.

Recuperarea şi perpetuarea elementelor identitare autentice din Valea Timocului este obligaţia fiecăruia dintre cei care intră în contact cu această zonă, documentele găsite, chiar dacă sunt păstrate cu caractere chirilice, ne obligă să le facem cunoscute în forma lor autentică, demonstrând că fenomenul românesc de la sud de Dunăre a fost şi este încă viu, în ciuda tuturor factorilor care au încercat dispariţia lui. Lipsa unor şcoli româneşti şi a unei elite intelectuale nu i-a împiedicat pe românii timoceni să transmită, din generaţie în generaţie, moştenirea lor culturală, fie chiar şi numai pe cale orală sau în scriere chirilică, în foarte puţine cazuri.

Descarca carte in format PDF

PUBLICAT DE Muzeul ASTRA - Jurnal Virtual Data: 11/02/2011
http://www.muzeulastra.com/2011/11/pagini-de-folclor-romanesc-din-serbia.html

[Volcae]

Crali Alecsandar cu Craliţa
Draga (1896)


Foaie verde, tri măsline,
I-ascultaţ, boieri, la mine,
Să vă spun o istorie
Dintr-a mia copilărie,
Un cântecel din Sârbie.
Foaie verde, bobolan,
Să vi-l cânt pe Crali Milan,
Foaie verde, coalălie,
Crali Milan al din Sârbie,
De când iel mi s-a născut
Numa un copilaş a avut,
Foaie verde, de-o lălia,
Alecsandru mi-l chema;
Copilaşu când creştia,
Craliu la işcoli mi-l da,
Bună cartie învăţa,
Învăţa işcoli di-ale mari
Să fie bun de vlădari;
Voinic mare să făcia,
Foaie verde, matostat
Şi veni el de însurat,
Crali Milan mi să ruga:
- Alisandre, taică bre,
Aide, taică, să te însurăm,
Fata turcului s-o lom.
Da Alisandru nu vrea,
Că s-a loat el cu Draga;
Mumă-sa, Natalia,
Crăliţa, din gură să ruga:
- Alisandre, muică mă,
Lasă-te, muică, de Draga,
De Draga, văduva,
Că nu ie de legia ta.
Foaie verde, foi de iască
Şi Draga ie nemţoaică
Şi a fost ia slughina mea,
S-a ţinut tată-tu cu ia
Şi ti-aude dârjava
Şi-s răpune viaţa
Şi pe tine şi pe Draga,
De să duce pomina.
Da Alisandru zicia:
- Mumă, muichiliţa mea,
Să ştiu capu că l-oi da,
Da nu mă las de Draga,
Şi ofiţiri-l afla,
Ofiţiri şi ghenerali
De Alisandru să ruga:
- Alisandre, Alisandre,
Vriai să te laş de Draga,
Or să-ţ dai ostavca?
Alisandru sta vorbia:
- Ofiţiri şi voi ghenerali,
Nici nu-n dau iou ostavca;
Alisandru le spunia:
         _____          
           140

- Ofiţir, voi, dumniavoastră,
Cu totu să v-adunaţ
Şi baştiaua să-m săpaţ,
Să săpaţ voi şi cam tare,
Iou să vă duc de mâncare.
Plecară ofiţiri la băştia,
Da de prânz, care le gătia?
Tot Draga văduva,
Tot mămăligă nefeartă,
Da legumia foi de ceapă,
Când ajunsă la băştia,
Bună masă le punia
Şi tăbăra de-i chema,
Ofiţiri că venia
Şi la masă cum şedia,
I din masă zor mânca,
La mămăligă privia,
Mămăliga cam nefiartă
Da legumia foi de ceapă,
Dară Draga să ruga:
- Loaţ, ofiţiri, de mâncaţ,
Că aşa plugari mănâncă,
Da voi cereţ plată scumpă.
Ofiţiri de vedia,
Di la masă să scula,
Care şi-ncotro pleca,
Care la Alisandru vine,
Pera Mişici di la Raiţ55
Lu Alisandru zo-i spunia:
- Alisandre, Alisandre,
Vriai să ne măreşt plata,
Or să te laş de Draga,
Or să ne măreşt plata?
Alisandru sta vorbia:
- Pero, Pero, cica Pero,
Nu vă măresc io plata,
Da nu-n dau nici ostavca.
Da Pera când auza,
Mândră bandă aduna,
Tot de ofiţiri di-ai mari.
Taman soarli apunia,
Da banda mi să aduna
La dvoreţ, că pleca;
La poarta di la dvoreţ
Mândră straje că-m păza,
Pera Mişici că ajungia,
Straja că o prindia,
Când, la uşe la palat,
Altu străjar că-m păza;
Pe ăla că mi-l înpuşca,
La Alisandru el mergia,
Alesandru auza
Pistoalili când pocnia,
Alisandru afar eşa,
Da Pera mi-l întâlnia
Şi din gură aşa-i vorbia:
- Alisandre, Alisandre,
Ce nu ne măreşt plata
Şi să te laş de Draga?
Da Alisandru sta grăia:
- Nu vă măresc iou plata,
Nu mă las iou de Draga,
Levorveru că trăgia
Şi în Alisandru cum da
Şi grămadă-l dubăra
Şi mi-o căta pe Draga,
Dară Draga cum fugia,
În arhivă să băga
Şi cu cărţ să învăluia,
Da potera mi-o găsa,
O învălui într-o muşemia,
Din catu al de sus o lăpăda,
Colia, jos, pe căldârăma,
Cum cădia mi să spărgia,
Mare bună să făcea,
Multă voiscă alerga,
Pe bunaş că mi-i căta,
_______________________
55 Localitatea Raiţ (sârb. Rajac) este sat cu
    populaţie sârbească şi face parte din plasa
    Negotin, jud. Bor, Timocul sârbesc. Este
    localitatea de origine a generalului Petar
    Mišić.

         _____          
           141

Mi căta şi nu-i găsa,
Crali Milan îm rămânia
În Rusia în Petar Burg,
Şi acolo să prăpădia,
Doamne, de să pomenia.

02.02.1964.

         _____          
           142

Pagini de folclor românesc din Serbia. Texte din colecţia lăutarului Sima G. Prunarevic 1888-1969, Editura ASTRA Museum, Sibiu, 2011, p. 140-142

[Volcae]

Caietul 3


   Cântece bătrâneşt di la Sima
G. Prunarević născut în anul 1888.
în Zlocutea.
    Sima G. Prumarevic a fost
lăutari din anu când a avut el 12 ani
şi ştie din lăută. A fost şi pi la nunţ,
cântece din vreme de când a fost
turcu aici.
Stoian Stângă a fost oţ. Iel ie din sat
Isicova Mare35 din Sârbie. Stoian
Stângă a fost oţ de când a fost turcu
pe pământ, oţ în partia săracilor. Pe
nima n-a omărât şi n-a tăiat, da a
spământat cu sabia şi cu tăiat, bani
l-ai bogaţ a loat şi la sărăcime a dat.




Oţ Stoian Stângă

Foaie verde, coalălie
Ia ascultaţ boieri la mine
Să vă spun o istorie,
Istorie din Sârbie
Foaie verde, frunză lungă,
Să vi-l cânt pe Stoian Stângă.
Foaie verde, coalălie,
Plecă Stângă în aiducie,
El armata că ş-o loa
Şi la gât mi-o atârna
Şi-n codru mi să băga,
Să apuca de aiducie
Că-l goneşte primăria.
Primariu, când auza,
Să ardica cu potera
Şi pe Stângă mi-l căta,
Şi-l căta şi nu-l găsa.
Mâna Stângă aiducia,
Mândră taifă astrângia,
Pe fiu-su şi pe nepotu-su,
Pe turcu a lu panduru.
El cu potera pleca,
Colia, la Tabacova
Şi Timocu mi-l trecia,
De Isnovăţ să îndrepta
_______________
35 Satul Isicova Mare (sârb. Velika Jasikova)
     din plasa Zeiceri, judeţul Zeiceri,
     Timocul sârbesc.
       _____          
            79

Şi trăgia la Şpicova36
Şi trecia la Boşniac37,
Din Boşniac trecia
La Dumitru în Călinic38;
La Dumitru să găsa
Cu Zăgaria din Bregova,
Cu Zăgaria să vorbia
Unde să aduie potera;
Stoian Stângă să vorbia:
- Măi, Zăgaria, dumniata,
Noi să adunăm potera,
Nici departe nici aproape,
Colia, în Albotina39,
Cu toţ să ne svătuim,
Pe unde să aiducim.
Zagaria când auza,
Fuga în crâng că da,
Cu armili mi să arma,
În Albotina să ducia.
Stoian Stângă să ducia
Şi veni cu potera
Şi la vorbă mi să loa,
Cu toţ i mi să vorbia
În care parte să o ia,
Să o ia, să aiduciască,
Gălbiori să dobândiască.
Stoian Stângă sta grăia:
- Voi, ai mi frăţiori,
Ia, să dăm pi la boieri
Să lom vro câţăva gălbiori,
Să măi dăm şi l-ai săraci
Să-ş cumpere boi şi vaci
Şi mergeţ toţ după mine
Nu călcaţi pe spic de grâne.
Şi trecură pin Sudol40,
Foaie verde, de-o lălia
Şi să îndriaptă de Coşava41.
Când în Coşava ajungia,
Foaie verde, bom năut,
Avia Stângă un cunoscut
Şi cu iel bine a vorbit,
Cu barca i-a trecut,
Foaie verde, de săcară
Şi-l lăsă cu barca în Ţară42.
Foaie verde, de tri flori,
Plecă Stângă să aduie ai gălbiori,
Aiduceşte Ţara în pace,
N-are boieri ce face.
Multă blagă aduna,
Ţara la vale apuca
Şi cu blaga când pleca,
Dunăria când o trecia,
Colia, la Arcer Palanca43,
Din Arcer pleca de Albotina,
Aiduceşte cu potera.
Într-o sânta vineria,
Iaca, Stângă să scula,
În codru verde să băga,
Din lemn în lemn zbura;
Când la câmpie ieşia,
Pe valie să zăuita
Şi avia, Doamne, ce vedia;
Văzu o singură fămie
Cu doi copi lângă ia,
Cu sapa pe loc săpa,
Copilaşi zo plângia.
Stoian Stângă o întreba:
_______________
36 Satul Şpicova (sârb. Šipikovo) din plasa
    Zeiceri, judeţul Zeiceri, Timocul sârbesc.
37 Satul Boşniac (bulg. Boshniak) din plasa
    Vidin, judeţul Vidin, Timocul bulgăresc.
38 Satul Călinic (bulg. Kalenik) din plasa
    Vidin, judeţul Vidin, Timocul bulgăresc.
39 Localitatea Albotina din regiunea Vidin,
    Timocul bulgăresc.
40 Localitate neidentificată.
41 Satul Coşava (bulg. Koshava) din plasa
    Vidin, judeţul Vidin, Timocul bulgăresc
42 Ţara Românească.
43 Localitatea Arcer (bulg. Archar) din
    plasa Dimovo, judeţul Vidin, Timocul
    bulgăresc.
       _____          
            80


- Măi, nepoată, dumniata,
Ce-ţ plânge copiii aşa?
Da nevasta sta grăia:
- Măi, moşule, dumniata,
Copilaşi plâng de foame;
Iou de noapte am plecat
Şi mălai nu li-am loat
Că n-am de unde să le fac.
Taman amundoi vorbind
Iaca şi bărbatu-i vine
Cu un codru de pâne în mână.
Copi când îl vedia
Stătură, nu măi plângia.
Stoian Stângă să uita
Şi băga mâna în chesa,
Scotia tri sute de lii
Şi-i legă-ntr-o legătură
Şi-i dete la băiat în mână
Şi-i spusă la băiat din gură:
Foaie verde, mirodi,
Să te duci mâne la Di,
Să-ţ iai car şi pluguleţ
Şă-ţ iai boi şi să vi la plug aici;
Şi-ţ măi dau cincizăci de lii
Să iai doi saci de făină,
Să faci la copi mămăligă,
Să mănânce şi să crească,
Pe Stângă să pomeniască.
Băiatu dacă auza
Punia bani în poznari,
Foaie verde, mirodi,
La băiat i să vărsa zorli în Di
Şi să duce la piaţ
Şi-ş loa boi şi car şi plug
Şi plecă la loc.
Stângă în capu locului,
Din capu locului privea,
La băiat ză zauita
De-mbrăzdat cum îm brăzda
Şi din gură aşa-i zâcia:
- Mă, voinice, dumniata,
Ară moşiili toate
Şi samănă-le bucate
Să mănânce copiii să crească,
Pe Stângă să-l pomeniască,
Dor atâta că-i vorbia,
Şti, taică, da nu şti
Foaie verde, de-o postrungă,
Să şti că sânt Stoian Stângă.
Stângă în codru să băga,
Ş-loa potera şi pleca.
Foaie verde, coalălie,
Trecu Stângă în Rumânie
Şi să dusă la boieri,
Multă blagă rădicară
Şi potera i aflară
Şi la goană cum mi-i loară
Şi fugiră cât fugiră
Şi într-o baltă nimeriră
Şi zorili să vărsa,
Da potera-i ajungia,
Oţi în baltă să băga,
Pi sub paporă să pitula,
Cam într-u corn să trăgia.
Da potera, zo, bătia,
Vro tri zilie mi-i ţinia;
L-a de patru pleca potera;
Atumci oţi că ieşa,
De Dunăre să îndrepta,
Da Zăgaria nu ieria;
Cu Criangă din Rabova
Stângă Dunăria-a trecut,
Ăia doi că a uidit,
Zăgaria mi să scula,
Din baltă unde eria,
Spre Dunăre să îndrepta
Şi un poteraş l-întâlnia,
Mâna pe iel că punia
Şi în gârgă-l arunca,
La ordie-l aducea
Şi în drum că-l întâlnia
       _____          
            81

[Volcae]

Criangă di la Rabova;
El pe glas mi-l cunoştia
De rus cum să ruga
- Nio bratuşca, nio bratuşca
Da rusu nu-l lăsa;
Da Criangă să răpeza
Şi din gură-l întreba:
- Tu eşt tată Zăgaria?
Da Zăgaria zicia:
- Iou sânt, taică, iou sânt,
M-a loat rusu la spinare
Şi mă duce la ordie.
Da Criangă când vedia,
Mâna pe puşcă punia
Şi pe rus să tăbăra,
Cu patu puşti-l bătia,
Până pe rus mi-l dubăra
Şi pe fuga să întorcia;
La Dunăre când ajungia,
Stoian Stângă a trecut,
Criangă cu Zăgaria a uidit,
Da Criangă întreba:
Ce ne facem noi acum
Că să face zâua
Şi ne prinde potera?
Da Zăgaria sta vorbia:
- Ia, aide, taică, tu colia,
Că măi ştiu iou o luntrie cioantă
Şi trecem noi Dunăria îndată.
Amundoi în năsâp săpară
Şi deteră cu luntria afară
Pe apă o aşezară,
Lopeţăli în mână loară,
De arceri mi să-ndreptară.
Când la margine eşiră,
Din noure fulgera
Şi potera mi-i vedia,
Tăbăra cu puşt în i de da.
Stoian Stângă auza,
Înăintia lui eşia,
Deloc scoasă sabia
Capu di la trup să-i ia:
- Ce-i făcuş, măi, Zăgaria,
De te prinsă potera
Să mă dai la turc legat,
Da mâne în zi spânzurat?
Tu asară ai făcut pe dracu,
Da iou acuş să-ţ iau capu.
Da Criangă când auza,
Deodată să ruga:
- Lasă, tata, nu-l tăia,
Că acuma a greşit.
Da Stoian Stângă-i spunia:
- Da nu şti măi, Zăgaria,
Când trecurăm la Sudol,
Creangă la noi veni
Şi la noi în drum eşi,
Da tu trăsăş sabia,
Capu di la tru i-oi loa,
Dară acuma-ţ prinde binie
Că ţ-a scos capu la lume;
Şi-l lăsa de nu-l tăia
Şi-m pleca cu potera
Colia, în Albotina.
Atumci Ţara întărâtată
Să plângia la turc îndată:
- Turcilor, voi, dumniavoastră,
Ce az dat drumu la aiduci
De a jerpelit Ţara toată?
Da paşa când auza
Mulţ colgi trimetia
Să prindă i oţi.
Corgiii-i căta din sat în sat,
Căta corgiii căta pin crâng,
Dară Stângă în Călinic,
La Dumitru în pod suit,
Cu lână l-a acoperit.
Foaie verde, mirodi,
Veni şi paşa din Di
Unde să tragă la conac,
La Dumitru, pui de drac;
      _____          
           82

Şi la masă i şedia,
Dumitru le da cafia,
Da paşa, zo-l ispitia;
Foaie verde, solz de peşte,
Zo ştie Dumitru turceşte.
Stângă din pod asculta,
Să făcia că râcâia,
El ruşinia o scotia,
Trept în masă se pişa,
Pe masă la paşă cădia;
Da Dumitru, di colia,
Mâna pe vătrai punia,
Pe gura podului bătia,
Trocili le troncănia
Şi turceşte o înjura
Pogana asta genabet!
Pe Stoian Stângă nima nu-l prindia,
Până naşi-su nu-l vindia.
Iote, naşi-su, Nicolcia,
Cu paşa mi să vorbia,
Cum ar face faceria
Să-l prindem pe Stoian Stângă.
Da Nicolcia sta grăia:
- Oi, efende, paşo, bre,
Iou pe Stângă să-l aduc
Colia, în cutigă, la vie;
Să-mi aduci vo câţâva colgi
Să ţi-l aducă la Di.
Da paşa când auza:
- Bre, Nicolcio,
Fincă tu aşa vorbiş,
Iou dau la tine bacşiş.
Foaie verde, colălie,
Plecă Nicolcia la vie;
Foaie verde, de un arţari,
Şedia Stângă în porumbari;
Nicolcia, când îl vedia:
- Aide, vino, fine-n coa,
Pin colibă să măi stăm,
Să măi bem să măi mâncăm,
Că de când şez aicia-n crâng
Oi fi şi flămânzât.
Stoian Stângă să minţa
Şi în colibă să băga.
Da colgiii mi-l oichia,
Năvală piste el da,
Îl lega, îl ferega
Şi cu el în Di pleca,
La paşă-l aducia;
Da paşa, zo vorbia:
- Bre, Stoiane, dumniata,
Lasă-te de aiducie
Şi să fi paşe cu mine.
Stoian Stângă să primia
Da al vrea să să turciască
Zilili să le lungiască
Şi paşe în Di rămânia
Şi tot cu paşa să plimba,
Da paşa mi l-a turcit
Şi numili i li-a schimbat,
Din numele Stoian i zâcia Asan.
Multă vreme în Di şedia,
Tot cu paşa să plimba;
Când le venia dor de lov,
Înjuga cai la trăsură
Şi pleca în lov la fugă;
Toată zâua învâna,
Da sara la răfenia;
Az aşa şi mâne aşa,
Paşa pe Stângă-l mâna,
Îl mâna în Albotina la învânat.
Învâna, cât învâna,
Mâna pe copoi punia,
De paru la iaz lega,
Mi-l uda şi-l bătia
Şi drumu în Di că-i da.
Da paşa când mi-l vedia,
Tăbăra să să gâlcevească:
- Anasinisitim ciupec
domuz genabec
Unde ai lăsat pe Stoian?
      _____          
           83

Ai venit acas pogan?
Trecu o zi şi un nămniaz,
Venia Stângă cu un tovar,
Tovar de iepurani.
Da paşa, când mi-l vedia,
El de drag nu măi putia.
Măi trecia cât măi trecia
Cam pi la cules de vi,
Dete în vale la cutiga
Colia, la naşi-su la vie
Şi în şanţ mi să băga
Şi acia-m şedia de odinia,
Lucrători i venia,
Putina i-o învârtia
Şi tăbăra de culegia.
Da Stoian Stângă striga:
- Voi, lucrători, dumniavoastră,
Ia, nu vă zoriţ aşa
Până vine Nicolcia.
Puţinel că zăbovia,
Iaca, vine Nicolcia.
Cum ajunge la vie,
Să suia pe putină
Şi tăbăra să spuie multe,
Da Stângă din şanţ privia,
Puşca la oichi punia,
Di pe putină mi-l dubâra
Şi la el să răpeza
Şi ruşinia i-o tăia
Şi în gură i-o punia,
De mi-l turcia
Şi din gură aşa-i zicia:
- Iote, naşule, aşa
Cum m-ai turcit tu pe mine,
Aşa şi ieu pe tine;
Ş-loa drumu în Albotina.
Foaie verde mirodi
Şi auzi paşa din Di
Şi mâna cinzăci de colgi,
Cu ascheri şi cu nizami
Şi-i mâna în Albotina;
Pe Albotina ocolia
Stoian Stângă să găsa,
La Albotina su cetate,
La sobiţa lui de peatră,
Că acolo ie grabnica moarte.
Şi turci ocolia,
Cu grămada mi loa
Şi fuga cu i în Di da.
Şi paşa mi judeca,
I judeca la spânzurat,
Pe fiu-su mi-l spânzura
La capia Anului44;
Pe nepotu-su la capia Chirinbecului;
Pe Stângă la căpia Smârdanului45
Şi pe toţ că-i tăia,
Măre, de să măi pomenia.

28.12.1963.
_______________
44 Localitatea Han (bulg. Hana, în prezent
    Vidbol) face parte din localitatea
    Dunavci, plasa Vidin, judeţul Vidin,
    Timocul bulgăresc.
45 Localitatea Smârdan în prezent face
    parte din localitatea Inova (bulg. Inovo)
    din plasa Vidin, judeţul Vidin, Timocul
    bulgăresc.
      _____          
           84


Pagini de folclor românesc din Serbia. Texte din colecţia lăutarului Sima G. Prunarevic 1888-1969, Editura ASTRA Museum, Sibiu, 2011, p. 79-84

[Volcae]

Dediu Visteriu

Colia măre, colea vere,
Colia, în vad în Bucureşt,
În curte la Negru Vodă,
Mulţ boieri s-a strâns la vorbă;
Toţ boieri jiilui,
Ca stâlpi pământului,
Mâncători de nouă ţări
Şi avutori de nouă domni;
Bea boieri la răfenia;
Da, cu paru, cine le da?
Le da Dediu Visteriu,
Le da vin di-al marmaziu,
Ce omoară omu de viu
Şi răchiu di-al şpirtariu,
Mestecat cu dafion,
Ce te faci din om neom.
Bea boieri la răfenia
Şi la vorbă mi să loa;
Boieri când vorbia,
Da Dediu zo-i asculta;
Negru Vodă când vorbia
Nima în samă nu-l băga,
Da Dediţă când vorbia,
Toţ boieri-l asculta,
Vorbă dulce ce-mi avia
Şi în părete să vrea da
Şi în părete să lipia
Toţ boieri-l asculta;
Negru Vodă când vedia,
Pe masă să mânia,
Conteş di pe umere loa
Şi pe masă-l lăpăda
Şi pe uşe afar eşia,
Uşia după el trăgia,
După părete şedia
Şi la boieri asculta.
Dară Dediu, ce-m făcea?
Conteş di pe masă loa,
Pe umere-l aşeza
Şi în cornu mesi şedia,
Pe boieri că-ntreba:
- Domnilor, boierilor,
Să vă întreb pe dumniavoastră,
Nu mă port cu minte proastă,
În şede bine în domnie,
Or măi bine în vistierie
Să-m fac iou bani de domnie?
Toţ boieri vorbă-i da:
- Dediule Visteriule,
Să te laş de vistierie
Şi apucă-te de domnie,
Că-ţ şede bine în domnie,
Negru Vodă auza
Şi acasă mi să ducea
Şi la cocoană-i spunia:
- Făi, cocoană, doamna mea,
Mi-a eşit altă căţa
Să ţină domnia mea;
Ce vorbi la răfenia,
Nima în samă nu mă loa,
Dară Dediu când vorbia,
Toţ boieri-l asculta
Şi din palme fliuştura,
Ficna Dragna asculta.
Iaca şi Dediu venia,
Ficna Dragna-l prijuna
        ____
         99

Şi în sobiţă mi-l culca
Toată noaptia că durmia;
Da zâua când să făcea
Şi Dediţă să scula
Şi pin curte cum lucra,
Negru Vodă zo-l privia,
Mâna pe Dediu punia
Şi tăbăra de-l căta,
Mi-l căta Negru Vodă,
Mi-l căta,
Mi-l căta Negru Vodă în cap,
Găsi sămn de împărat;
Când mi-l căta pintră spete,
Găsi strugurelu verde;
Mi-l căta sub subţuoară,
Găsi sămn de săbioară;
Când mi-l căta su brâu,
Găsi spiculeţ de grâu;
Negru Vodă sta vorbia:
- Fă, cocoană, doamna mea,
Asta este căţaua
Să ţină domnia mea;
Ficna Dragna asculta
Negru Vodă ce vorbia:
- Ficno Dragno, fata mea,
Înjugă cai la trăsură
Să mă duc cu Dediu în fugă,
Să-i spun iou moşiili,
Să-i arăt otarăli
Să predau domniili,
Ficna Dragna di-auza,
Trăsura cum o învârtia,
Patru cai la ia înjuga
Şi în trăsură aşternia
Numa pânză de mătasă
Să-i fie moalie la oasă,
Căpătâili de bumbac,
Să-i fie moale su cap
Şi în trăsură cum şedia,
Mâna cai cât putia;
Dediţă mi să uita
Ca să ducă la moşie,
Mi-l dusă la puşcărie,
În apsanaua de piatră
De un corn în pământ băgată,
De doi niamţ ie aşezat,
Domnu, svântu, să o bată.
Negru Vodă sta striga:
- Lele, coconaş Ghiorghiţă,
Ia vino cu chiili,
De deşchide uşili,
Să băgăm blăstămatu-sta,
Că ie mare blăstămat,
Umblă toată ziua beat,
Întărâtă câni pin sat.
Şi veni cocon Ghiorghiţă;
Vătaşu di la temniţă
Şi-n veni cu chiili
Şi deschisă uşili,
Nouă uşi îm deşchidia,
Într-a de zece mi-l băga,
În pustia apsana,
În şiuietu şerpilor
Şi în cărcăitu broştilor.
Negru Vodă cum pleca
Şi mi-l lăsa în apsana,
Mâna cai cât putia,
Ficna Dragna-me adăsta,
Di la poartă până-n casă
Tot cu pânză de mătasă
Ca să vină Dediu acasă.
Când la poartă me-ajungia,
Ficna Dragna să uita,
Trăsura goală vedia
Şi din gură sta vorbia:
- Tată taiculiţă-al meu,
Să-ţ ajute Dumnezeu,
Ce-l făcuş pe Dediu meu
Dăruit de Dumnezeu?
Negru Vodă sta vorbia:
- Ficno Dragno, fata mea,
        _____
         100

Lasă blăstămatu-la,
Că l-am mânat la vesterie
Să facă bani de domnie
La nouă ani o să vie.
Ficna Dragna me-adăsta,
Adăsta un an
Şi adăsta tri,
Adăsta patru,
Nouă ani când să împlinia,
Pe-al de zece povârnia,
Ficna Dragna să scula
Şi loa chiili pe mână
Şi plecă la magaţână,
Umplu un săcui de poli
Să dăruie temniceri,
Temniceri din temniţă,
De păcatu lu Dediţă.
Pusă cai la trăsură
Şi alergă în vale la fugă
Şi trăsura mi-o opria,
Înaintia la temniţă
Şi din gură sta striga:
- Lele, coconaş Ghiorghiţă,
Vătaşu di la temniţă,
Ia, vino, cu chiili
De deşchide uşili,
Să-m dărui ieu temniceri,
Să dărui bani la temniţă
De păcatul lu Dediţă;
Toţ temniceri mi-i dăruia,
Câti-un galbin că le da,
Pe Dediţă nu-l vedia,
Ia cu temniceri vorbia,
Da Dediţă-mi auza
Şi din gură aşa-m vorbia:
- Ficno Dragno, soaţa mea,
Ce rău mare v-am făcut,
M-aţ băgat în tumurluc,
Cu butuce la picioare,
Cu lacăt la mânişoare,
Nu mă vede vânt şi soare,
În şuietu şerpilor,
În cărcăitu broştilor;
În vreme când m-aţ băgat,
Atumci şerpi că-m eria
Şerpi ca cebuci
Năpârcili, ca fusăli,
Broştili, ca ploştili,
Dară acum me-a crescut,
Bălauri, ca grinzăli,
Năpârcili, ca furcili,
Broştili cât ploştili;
Chica mare me-a crescut
Şi mi-o pun şi aşternut,
Barba în bate genunchi,
Chica-m este aşternut,
Cu barba m-am coperit,
Mustaţili braţăli,
Mustaţăli le îndoiesc,
Pi sup cap le grămădesc
Puţinel de odinesc;
Pe toate le obicnesc,
Numa una nu poftesc,
Tot o ală de năpârcă
A puiat la mine în chică;
Când să întinde mă cuprinde,
Să zgârceşte, mă furşeşte,
Carne din mine ciocneşte,
Curva pui-şi arăneşte.
Ficna Dragna di-auza,
La trăsură-me alerga,
Mâna pe frâne punia
Sus pe capre cum şedia,
Cu biciu când îm plesnia
Mâna cai pe uliţă,
Săria schintii din băuţă
Şi-mi ajunsă în Bucureşt,
L-ale casă mari domneşt,
L-ale nalte împărăteşt,
În curte la Negru Vodă;
Ficna Dragna mi-l vedia
        _____
         101

Şi din gură aşa-i zicea:
- Tată, taiculiţ-al meu,
Ce-ai făcut pe Dediu meu
Dăruit de Dumnezeu?
L-ai mânat la vesterie
Să facă bani de domnie
La nouă ani o să vie;
L-ai băgat în puşcărie
În butuci până ţuslugi,
Cu lacăt la mânişioare
Nu măi vede vânt şi soare,
Negru Vodă de vedia,
Pusă cai la trăsură,
Alergă în vale la fugă,
La pustia apsana,
La cocon Ghiorghe striga:
- Lele, coconaş Ghiorghiţă,
Ia, vino, cu chiili
De deşchide uşili,
Scoate blăstămatu-la,
Umblă în toată zâua beat
Şi întărâtă câni pin sat,
Nu măi pot cu ficna mea,
Foaie verde, avrămiasă,
Să ma duc cu iel acasă.
Coconaşu di-auza,
Chiili pe mână loa,
Apsana o deşchidia,
Nouă uşi deşchidia,
Pi-a de zece nu putia,
Lacătili-a ruginit
Şi-a prins faţă de pământ
Cocon Ghiorghe, di colia,
Un barof mare că loa,
Lacătili fărâma
Uşili când deşchidia
Şi pe Dediu mi-l scotia
Şi avia, Doamne, ce vedia:
Chica-i bate călcâili,
Mustăţili braţăli,
Da barba genunchi;
Cât zăcu la tumurluc,
Chica i-a fost aşternut,
Mustăţili li-a-ndoit,
Pe sub cap li-a grămădit
Puţinel di-a odinit,
Cu barba s-a coperit;
Negru Vodă di-auza,
Pe Dediţă că mi-l loa,
La bărbieri să ducea,
Mândru, bine, mi-l rădia
Şi mi-l rade până la os
Şi-l făcu băiat frumos
Şi mi-l tunde ciocoieşte,
I lăsa chica varvaric,
Cum i şedia de voinic
Şi în trăsură să punia,
Călca aici, călca colia,
Până la groapa de argia,
Soarili cum mi-l pripia
Şi-o furşală că-i venia,
Negru Vodă mi-l vedia,
Din trăsură dubăra
În gropanu de argia,
Mitiutel cuţit trăgia
Şi la gât mi-l junghia,
Cu conteşu-l astruca,
’Ş loa drumu şi pleca.
Ficna Dragna me-adăsta,
Di la poartă până în casă
Întinsă pânză de mătasă,
Ca să vină Dediu acasă,
Căpătâie de bumbac,
Să-i fie moale sub cap;
Ficna Dragna adăsta,
Venia trăsura în maidan,
Ficna Dragna să uita
Să-l vadă pe Dediu-la
Şi pe Dediu nu-l vedia,
Trăsura goală eria
Şi din gură aşa vorbia:
        _____
         102

- Tată, tăiculiţă-al meu,
Să-ţ ajute Dumnezeu,
Ce-l făcuş pe Dediu meu
Dăruit de Dumnezeu?
Negru Vodă aşa-m vorbia:
- Ficno Dragno, fata mea,
Lasă blăstămatu-la,
C-a beut şi s-a înbătat
Şi l-am lăsat iou mort de beat
Şi-l lăsai, taică, culcat,
În gropanul de argia,
Mi-l lăsai culcat
Cu conteşu astrucat.
Ficna Dragna de auza,
Trăsura îndărăt o învârtia,
Cam pe fuga alerga
La gropanu de argia
Şi trăsura mi-o opria,
’Ş dete drumu la gropan
Şi pe Dediu mi-l găsa,
Mi-l găsa ia culcat
Şi cu conteşu astrucat;
Conteş di pe iel trăgia,
Ficna Dragna mi-l căta
Şi mi-l găsi junghiat,
Negru Vodă l-a tăiat
Şi mi l-a lăsat culcat
Şi la curte mi-a plecat.
Ficna Dragna blăstăma:
- Tată, tăiculiţ-al meu,
Să dia dragu lu Dumnezeu,
Baş să-s moară cocoana,
Să te însori de nouă ori,
Nouă cocoane să iai,
Nouă coconaş să faci
Şi să ieşe pui de oţ,
Să piară din codru ţoţ,
Măi la urmă să te-nsori
Să măi iai o coconiţă,
Să măi faci un coconaş
Să care apă la temniţă
Într-o coaj’ de lobeniţă
De păcatu lu Dediţă;
Pi la brâu s-apipia,
Mititel briciag găsa,
Singură să junghia,
Piste Dediţă cădia,
Căzu trupu încrucişat,
Făcu măi mare păcat.
Negru Vodă mi-adăsta,
Foaie verde, avramiasă,
Să vină Ficna Dragna acasă;
Negru Vodă mi-adăsta,
Adăsta cât adăsta,
Ficna Dragna nu venia;
Înjugă cai la trăsură,
Alergă în vale la fugă
La gropanu de argia
Şi pe ficna mi-o găsa,
Singură s-a junghiat,
Piste Dediu s-a culcat,
Făcu măi mare păcat.
Negru Vodă, di colia,
În trăsură încărca
Şi la curte-i aducea,
Mândru leagăn le făcea,
La biserică-i aducea,
Lăutari le cânta:
- Bucură-tă, mănăstire
Că vine Dediu la tine
Şi cu Ficna Dragna lui,
Nu vine să se cunune,
Vine să să spovediască,
În pământ să putrezască;
Şi-i băgă în negru pământ
Şi mi-i uită ca pe un gând.
Negru Vodă acas pleca,
Da blăstămu-l ajungia,
Baş i muria cocoana,
Să însură de nouă ori
Şi făcea nouă coconi
        _____
         103

Şi eşiră pui de oţ
Şi periră în codru toţ;
Măi la urmă să însura
Şi măi lo o coconiţă,
Măi făcu un coconaş,
Căra apă la temniţă
Într-o coaj’ de lobeniţă
De păcatu lu Dediţă,
Colia, în Ţara Rumâniască
Ca pentru să pomeniască
Di la vac până la vecie,
Mila Domnului să-i fie.

09.01.1964.
        _____
         104

Pagini de folclor românesc din Serbia. Texte din colecţia lăutarului Sima G. Prunarevic 1888-1969 / ed.: Potoroacă, Elena Ramona.; Trailović, Zvonko. - Sibiu: Editura ASTRA Museum, 2011, p. 99-104.

[Volcae]

Mărunţălu di pe ţară

Când oi zice tri măsline
I-ascultaţ, boieri, la mine,
Să vă spun o istorie
Dintr-a mia copilărie,
Să vă spun un cântecel
De când ieram mitutel.
Când oi zice ca bujoru,
Să vi-l cânt pe Mărunţălu,
Măruntălu cu Jdrelia,
Dascălu şi Cimpoieriu.
Foaie verde, de-o săcară,
I mi s-a ivit pe ţară,
Bagă boieri în boală;
Când la boieri să ducia,
Mărunţălu-l comanda:
- Sari, Jdrelio şi ia-l de moţ
Ca să ne dia bani toţi;
Sari, Jdrelio şi ia-l de chică
Ca să ne dia bani de frică.
Mărunţălu nu glumeşte,
Da cu boieri vorbeşte:
- Boierule, nu fi prost
Şi scoate bani toţi;
Când oi zice ca bujorul,
Ieu sânt ăla Mărunţălu
Ce aiducesc pe ţară
Şi bag boieri în boală;
Scoate bani, măi, la fugă,
Că pun cai la trăsură
Şi scot şi dinţi din gură.
Multă blagă-a ridicat,
Pe ţară, la vale în pleca,
Umblând pe ţară, la vale,
Mulţ boieri îm jerpelia.
Mărunţălu măi afla,
În oraş în Calafat²²
Ieria un ciocoi bogat.
Ciocoiu a murit
Da ciocoaica a uidit.
Mărunţălu să ivia
În oraş în Calafat;
Unde-a auzit şi-a aflat
De ciocoiu al bogat.
Mărunţălu că afla
Că multă armată-a venit
Şi curtia i-a ocolit.
Măruntăţu de vedia
În Calafat alerga;
Foaie verde, fir de pir
Lo calu la un ofiţir,
_______________
^{22 Oraşul Calafat din judeţul Dolj.}
       _____
            6

Să înbrăcă în ţoale ofiţăreşti,
Gheneral se făcia,
În curte la ciocoaică tuna.
Cu ciocoaica bia, mânca
Şi cu ia mi să juca
Din gură aşa-i spunia:
- Făi, cocoană, dumniata,
Iou mă rog de tine-aşa:
Vino cu vo doi săcşori,
Răstoarne în disăgiori
Şi iar Mărunţălu-mi zicia
Cu săcşori cân venia
În disagi i răstorna:
- Ia, dă-mi, cocoană, acuma,
Un săculeţ de orz,
Piste bani om risipia
Să nu-i vadă potera.
Iel calu încăleca,
Pin armate mi trecia,
Nima sama nu-l băga
Când Mărunţălu trecia.
Cocoana rău plângia:
- Ia, să loaţ voi, să plecaţ
Curtia goală s-o lăsaţ,
Că de care v-aţ temut,
Ziua-n amiz a venit,
De blagă m-a jerpelit.
Colonelu din armată
Mobilizî ţara toată,
Pe Mărunţălu să-l cată.
Cu poterli pleca
Şi-l căta din sat în sat
Şi din pădure în pădure.
Da şi singur Mărunţălu
Şi el cu potera mergia,
Pe Mărunţălu mi-l căta,
În pădure tot cătând
Pistă un voinic că da
Să măi taie vro prăjină
Să facă culme de lână.
Voinicu tot privia,
Dar potera dacă ajungia,
Voinicu, cam de frică, cam de pripă,
Să-nşiră puţin la fugă,
Da potera mi-l simţa
Şi zo-l prinsă potera.
Poteraşi strigă-aşa:
- Stai, băiete, nu fugia,
Când oi zice, ca bujorul,
Că tu-o să fi Mărunţălu.
Potera că mi-l loa,
Fuga în Bucureşt că da,
Foaie verde, coalălie
Şi mi-l băga-ntr-o puşcărie.
Colonelu bătia telegrama
Să vină lumia să vadă
Pe Mărunţălu.
Toată lumia venia,
Boieri pe om afară scotia
Să-l vadă lumia.
Lumia la masă şedia,
Boieri mâncare le da,
Dară lumia zo mânca.
Da pintră lume şedia
Jdrelia şi cu Mărunţălu,
Dascălu şi Cimpoieru.
Mărunţălu ce-m făcia?
Mândră cartie scria
Şi zo scrie pravila:
Boieri buni, cu minte proastă,
Sloboziţ voinicu-acasă
Că nu ie ăla Mărunţălu
Că, care a fost Mărunţălu;
A mâncat cu voi la masă
Şi a plecat.
Care n-are minte multă,
Să vină să-l cate-n munte.
Cânt potera-l căta-n sat,
Mărunţălu şede în codru băgat;
Când potera mi-l căta pintră
zmicele,
       _____
            7

Da Mărunţălu bia la meanele;
Aiduceşte ţara-n pace
Că n-are nima ce-i face
Colia-n Ţara Rumuniască,
Ca pentru să pomeniască.
       _____
            8

Pagini de folclor românesc din Serbia. Texte din colecţia lăutarului Sima G. Prunarevic 1888-1969 / ed.: Potoroacă, Elena Ramona.; Trailović, Zvonko. - Sibiu: Editura ASTRA Museum, 2011, p. 6-8.