[...]
Preoţi români sunt menţionaţi în protopopiatele de: Nigotin, Cladova şi Milanovăţ. Mulţi dintre ei nu au ştiut niciun cuvânt sârbesc, chiar nici după proclamarea autonomiei bisericeşti în Serbia în anul 1834 . Au fost şi cazuri că preoţi hierotoniţi în Serbia de nord-est erau români care nu au putut să slujească deloc în limba slavă. Astfel, pe 1. iulie 1834. episcopul sârb al Timocului, Dositei Novacovici, l-a hierotonit pe Eftimie Stoianovici- Popovici, strămoşii lui fiind tot preoţii români, numindu-l preot în satul sârbesc Cobişniţa în care încă se aude vorba vlahă. Asemenea celorlalţi preoţi români, şi Eftimie a slujit în limba română, până la moartea sa. [Pag. 344][...]
Înainte de eliberare a părţilor noi ale serbiei în 1834, a Timocului şi a Timocului Negru, mulţi români au fugit în serbia sub Miloş Obrenovici. La fel, mulţi au venit din Banat. Menţionăm că pe atunci erau mai mulţi veniţi din banat decât din Valahia.
Imediat dupî venirea sa, românii su fost trataţi egal cu sârbii. Legislaţia sârbă a fost valabilă şi pentru sârbi şi pentru români. Nu s-a făcut nicio diferenţă printre ei. Este important că românii veniţi nu au înfiinţat satele sale, ci s-au locuit în satele sârbeşti. Astfel, prin casatorii mixte, multe familii sârbe s-u valahizat.
O astfel de stare a bisericii sârbe şi a preoţimii sale a durat prin secolul XVIII, însă, preoţii romţni au existat şi în secolul XIX, tot timpul până biserică sârbă era supusă episcopilor şi mitropoliţilor greci.
Imediat biserica sârbă a capătat autonomie, şi mitropolitul Petar a venit la fruntea hierarhiei bisericeşti sârbe, şi după ce a fost înfiinţată şcoală de teologie în belgrad, care a început să pregătească tineri preoţi sârbi, preoţi români şi preoţi sârbi needucaţi au dispărut; în parohiile lor au venit tineri preoţi sârbi, educaţi. Cărţile vechi româneşti, care şi-au terminat rolul său, au fost retrase din folosinţă şi ascunse în Biblioteca populară din Belgrad, unde şi astăzi se află. [Pag. 345][...]
Giochici, Iovan. Prin localităţile Serbiei de nord-est, Banatului şi zonelor învecinate: observările istorice şi etnografice, Belgrad, 1934, pag. 344-345.
Traducere din limba sârbă Christian Wagner Ruţanu