Nicola Stoianovici
Ce a citit învaţătorul din Iasâcova la adunarea “învaţător din Homolie”.
"Învaţătorul”", Belgrad, 1883, 87-104
SCOPUL ŞCOLILOR SÎRBE ESTE CĂ VLAHII SĂ FIE SĂRBIZAŢI ŞI ÎMBLÂNZIŢI
ÎNVAŢĂTORUL, anul II, 1883, Belgrad
пr. 87. Sîrbizarea şi organizarea şcolilor, a citit la adunarea “învaşătorilor din Homolie” Nicola Stoianovici, învaţătorul din Iasîcova, pe 27. Decembrie 1882.
în Serbia noastra mică avem preponderant două popoare, care diferă unul de celălalt. Aceasta diferenţă este foarte accentuată. Un popor este de naţionalitate sârbă, şi celălalt de naţionalitate română. Un singur punct comun care i leagă în mod fals este credinţa creştină, comună pentru amândouă popoare. Când este vorba de viaţă, obiceiuri, năravuri, etc, sunt foarte diferiţi. Diferenţa lingvistică este déjà foarte cunoscută tuturor.
Când este vorba de viaţă vlahilor, această fiind o condiţie pentru educaţie, se poate spune că este încă la un nivel primitiv, nomad. Oricine a avut ocazie să treacă prin satele vlahilor, a putut observa o monotonie prezentă nu numai printre oameni ci şi în natură. Natura nu este împodobită de cântecele fetelor şi flacăilor. Un calator curios nu va auzi aşa ceva. Se va putea observa că câmpul nu este lucrat, sau dacă este, e foarte rău. Dacă va întâlni un oarecare om, nu i va observa faţa veselă, mersul, zâmbetul, graiul vesel, etc. Lumea este preponderant melancolică. Când va intra în sat va observa casele semiruinate cu gardul cu tot. Pe aici-pe colea se poate vede câte-un moş sau o babă. Unde sunt oare ceilalţi? Iată raspunul…
nr. 88 […]
Piedica cea mai mare pentru a fi educaţi, o constituie limba- graiul său.
Pentru a fi dezvăţaţi de limba sa maternal şi învăţaţi sârbeşte, pentru a se anula aceasta piedica cea mai mare, au fost înfiinţate prin satele sale şcolile populare. Prin această se doreşte sârbizarea românismului. Creatorii educaţiei- cei vechi şi cei noi- au crezut că trebuie doar a scrie un articol în lege şi pentru toţi va fi egal. Au scris, deci, articole şi au făcut legile pentru amândouă popoare egal […]
Cu ce şi cum răspândesc organizatorii noştri educaţia? Cel mai mult prin şcoală şi prin şcolarizare. Ei înfiinţează şcolile, între sârbi şi între români. Ei trimit- de fapt i forţează- pe învaţători, că să i educe şi pe copii sârbi şi pe cei români. Ei bine. Învaţătorul trebuie să-şi câţtige pâinea, trebuie să plece printre români. El pleacă acolo. Începe a i aduna pe copii.
[Aici descrie cum locuitorii nu înţeleg un cuvânt sârbesc, situaţia care îl forţează pe învaţător să că să înveţe limba vlahă pentru a i învaţa ulterior pe copii sârbeşte. După aceea, chiar şi dacă învaţătorul reuşeşte să i înveţe programul integral, copii se vor duce, oricum, în munte şi în bacii pentru a păzi oile. .]
nr.89[…]
Se acordă mai mare atenţie unui popor şi mai mică celuilalt. Chiar poporului care nu are nevoie I se acordă mai mare atenţie, celui sârb, iar şcolile româneşti sunt băgate mai puţin în seamă. Se doreşte sârbizarea, prin şcoli, şi nu i se acordă atenţie. Este o nedreptate şi netacticitate. Oare nu este o greşeală foarte mare?
[...]
nr. 90 Este oare drept, a nu vizita şcoală, care se află la o locaţie foarte ascunsă, întrun loc ascuns, şcoală care este un copil vitreg al educaţiei, care are ca scop sârbizarea a trei sate- iasâcova, Vlaulea şi lescova- care sunt uitate, ascunse, părăsite etc.
[…] nimănui (dintre învaţători) nu i este pe plac să ratăcească printre aceste pustii, precum un pelerine din lumea această la cealaltă. Astfel, cu o atenţie minimă a ministerului şi cu o prezenţa slabă a revizorilor, niciodată nu se va atinge scopul, anume, sârbizarea, deşteptarea şi îmblânzirea vlahilor. Cum déjà am spus, organizatorii sunt de vina, pentru că vlahii se sârbizează greu şi educaţia greu merge înainte printre ei. Eu personal mă împotrivesc organizării şcolilor după modelul actual, din anumite motive:.
1. Nu s-a ţinut cont de naţionalitate
2. Numărul anilor de învaţământ este acelaşi, foarte mic, pentru ambele naţionalităţi.
3. Pentru ambele naţionalităţi este acelaţi numărul de obiecte, şi studierea este la fel.
Pentru a dovedi această, şi pentru a I sârbiza pe vlahi, aş propune următoarele:
1. Pentru un anumit timp a despărţi organizarea, după naţionalitate ;
2. A lungi numărul anilor;
3. A înmatricola, după vârstă, mai multe clase;
4. A anula anumite obiecte ;
5. A numi mai mulţi învaţători întrun sat;
6. A micşora numărul şcolilor;
7. A înfiinţa, încă acum, pretutindeni, şcoli de duminică
şi
8. A INTERZICE PRIN LEGE VORBIREA LIMBII VLAHE cel puţin în lucrurile oficiale precum: cancelariile comunale, de judeţ sau în primarii; în şcoală, în biserică ( la toate celelalte lucruri); în armată popular când este în tabere etc.
[...]
nr. 103. Având în vedere că bisericile sunt rare printre valahi, să lipsească pe deplin cântarea bisericească, şi să fie înlocuită cu cea popular, care va moia inimile acestui popor şi melancholia sa, daruită de natură.
Eu mai optez pentru trimitera a doi şi mai mulţi învaţători prin satele vlahe, pretutindeni, pentru că aceţtia să influenţează mai mult sârbizarea; deoarece, pe lângă şcoală, ar exista o comunicare mai mare a educaţiei, şi asta ar ajuta satului întreg- întregului popor.
Învaţătorii, făcând contactul cu vlahii, i ar îndemna să vorbească tot sârbeşte. Şi pentru învaţătorii înşişi este mai bines ă fie mai mulţi întrun loc. Atunci nu s-ar teme de Iasâcova, Bliznac, Dâlboca, de Homolie şi de Zvijd, ci ar merge cu drag la colegii săi şi se ar ajuta reciproc.
nr.104.Încă ceva. La noi este peste tot limba oficială sârbă. Poporul român vorbeşte, însă, română. În tribunalul communal, în cancelarie de judeţ, la popă, la prefect- adică peste tot, se vorbeşte sârbă şi vlahă, dar prin traducător. Puţini sunt cei care vorbesc sârbeţte. Şi cei care ştiu, nu vor să vorbească, din capriciu.
