PREFAŢA
_______
Colecţia aceasta de literatură face parte dintr'un material mai vast adunat de noi în două călătorii, făcute în anii 1910, 1911 la Românii din Serbia, pentru studii linguistice şi etnografice.
Imprejurările actuale din Balcani neprevăzute de nimeni — afară poate de puţinii iniţiaţi în ale politicei externe — scot la iveală importanţa popoarelor ce locuesc acolo şi ne impun în mod foarte concret convingerea că şi noi trebue să avem la îndemână studii temeinice pentru a putea arata ori când ceeace sunt, câţi sunt şi unde locuesc Românii de peste Dunăre.
Numai despre Macedoromâni avem studii suficiente — afară de o statistica sigură — făcute şi de străini şi de Români. O colecţie bogată de literatură populară stă la dispoziţia ori cui ar vrea să-şi dea sama de vieaţa sufletească a acestui grup etnic românesc.
In adevăr literatura populară este un minunat mijloc de a face cunoscută, atât în publicul mare, cât şi în lumea savanţilor (filologi, folclorişti, etnografi), o populaţie care, lipsindu-i oII cultură naţională în limba sa proprie, nu se poate evidenţia ea însăş în mod conştient.
Iată un motiv, pentru care publicăm aceasta colecţie.
Din punt de vedere estetic, cum s'a mai spus literatura populară, cel puţin aşa cum se mai găseşte astăzi, nu prezintă decât rare ori interes, deosebit.
Importanţa capitală a acestei culegeri de ,,Cântări bâtrâne" (balade), ,,frângurele" (poezii lirice) şi câteva poveşti nu stă atât în frumseţi literare. Pentru momentul de faţă mai cu samă, însemnătatea lor o vedem în împrejurarea fericită de a da publicului mare prima dovadă de vieaţă puternică a unui grup de peste 300.000 Români, pe care i-am ignorat până acum.
In războiul actual, după ştirile ce le cunoaştem cu toţii, şi-au vărsat sângele printre cei dintâi trimişi în luptă. In această privinţă este interesant de văzut cum ei înşişi îşi cântă bravura cu care au luptat şi altădată pentru steagul (zăstava) sârbesc: Pe Costăndin îl prindea ...
Şi-l băga în bătălie,
Zăstava 'n mână i-o da ...
Şi nainte că-l punea. ..
Şi-un tun că-mi pognia,
Pe Costăndin îl lovia,
Picioarele-i răteză
Şi zăstava că n'o da...
Da 'mpăratu că zicea:
«Bravos, bravos, ce voinic!
Da zău ţine cu Sârbia,
Ca să-mi bată Bulgăria.!» (Din balada ,,Costăndin " p. 291)III
Iată o mărturie vie — desigur din războiul bulgaro-sârb din urmă — în versuri, care spun aşa de mult în simplitatea lor.
Românilor pieriţi făcându-şi datoria, cum spune şi cântecul lor, în actualul războiu balcanic, pentru mărirea Serbiei, închinăm această colecţie, singura mângâiere ce li se poate trimite acum din ţara liberă românească._______________
Giuglea, George, Vâlsan, Gheorghe. Dela Românii din Serbia, culegere de literatură populară, cu hartă, fotografii, note, glosar (http://archive.org/stream/DelaRomaniiDinSerbia-CulegereDeLiteraturaPopulara#page/n5/mode/2up), Tipografia Curţii regale, F. Göbl fii, 1913. © Google
VOICHIŢA
_____
Pe-o gură de vale,
La cea casă mare
Cu fereşti în soare.
Cu nouă umbrare,
5 Nouă legăioare
Toate-a uidit1) goale.
Din nouă legăioare
Care că'mi uidia-e ?
— Tocma Voichiţa
10 Din şi Costăndin,
Frăţior mai mic.
Voichiţa ce-mi făcea?
Oile-mi păzia-e,
Soarli-amiaz venia-e,
15 Voichii ce-mi făcea-e
Oile le mâna-e.
La strungă le mâna-e.
Voichiţii-i venia-e,
'Mpetiţorii-i venia-e,
20 Ea că să mărită.
Muică-sa n'o da-e,
Că ea nu-mi avea-e
_____
1) Rămas.
254
_____
De cât pe Voichiţa,
— Din şi Costăndin,
25 Frăţior mai mic
Din nouă legăioare
Toate-a uidit goale,
Dinu că spunea-e:
«Dă-o, maică, dă-o
30 L-ale ţări pustii,
L'ale Nădolii.
Ieu mă rămăşesc,
Ţie să ţi-o aduc
Vara de trei ori,
35 Când ţ'o fi mai dor,
Iarna de două ori,
Că ie mai geroasă,
Să ţi-o aduc acasă.»
Muică-sa n'o da-e,
40 Că ea nu mai avea,
Decât pe Voica.
Voichiţa vedea
Nişte noori grei,
De la Nădolii,
45 De la ţări pustii.
— Naică Dinule,
Mulge naică, mulge,
Câte nouă slobozi;
Pe noi ne loveşte
50 Nişte noori grei
De la Nădolii»
Dinu că-i spunea:
«Mână, naică, mână,
Mână, nu te teme,
55 Aştea noori grei
Peţitorii tei.»
Peţitori venia
255
_____
Pe Voica o lua.
Muică-sa rămânea,
60 Cu Dinu uidia.
Dinu ce-i făcea?
Obejdea ajungea
Şi Dinu muria
Muică-sa (nu) uidia,
65 De cât cu mâta'n vatră
Şi greeru'n perete.
Greeru cânta,
Mâţa meunia,
De vorbă-o ţinea.
70 Domnu ca un sfânt
De păcatu ei
La mormânt mergea,
Peste Dinu sufla,
De-l măi învia.
75 Dinu ce făcea-e,
Când îl învia,
Din gură zicea:
«Doamne, sfinte
Doamne, Dare-ar Dumnezeu,
80 Lemnuleţu mieu,
Fă-te calu mieu,
Stâlpuleţu mieu,
Fă-te şaua calui;
Mătăşica mea,
85 Fă-te frâuleţ;
Pânzişoara mea,
Fă-te iepângea».
Cum mi-l poruncea,
Dumnezeu îi făcea.
90 Pe cal să'ncăleca
Şi el că apuca
Pe su Podgoreni
256
_____
Pe drumu-al bătrân,
S'ajungă curând.
95 Când iel mi-ajungea
L'ale Nădolii,
L'ale ţări pustii,
Da iel că găsia
Tot nunta nuntind
100 Şi hora jucând.
Dinu ce făcea?
— In horă să prindea
Lângă Voichiţa.
Voichiţa nu-l cunoştea,
La soacră sa fugea.
Soacra îi spunea:
«Muică Voichiţa,
Du-te 'n horă, joacă,
Hora hotar n'are».
110 Voica îi spunea:
«Muică, muica mea,
'N horă nu mă duc,
Lângă mine vine
Un voinic posâclit,
115 Faţa de pământ».
Dinu ce făcea?
— 'N horă să prindea
Lângă Voichiţa.
Din gură zicea:
120 «Joacă, naică, joacă,
Joacă, nu te teme,
leu sânt frati-tău,
Fratili-ăl mai mic,
Ce-am fost rămăşit,
125 Pe tin' să te aduc.»
Voichiţa zicea:
«De-mi eşti frati-miu,
257
_____
Ce-mi eşti negru posâclit,
Faţa de pământ ?
130 Dinu că spunea:
«Ce sânt negru posâclit,
Faţa de pământ ?
Pe drum am venit,
De m'am ofelit».
135 Cum hora să spărgea,
Dinu că mi-o lua
Tot pe Voichiţa.
Cu ea că pleca
Pe su Podgoreni,
140 Pe drumu bătrân,
S'ajungă curând.
Pe deasupra lor
Ele că cânta,
Pâlc de păsărele,
145 Din gură cânta:
«Doamne, sfinte Doamne,
Un' s'a mai văzut,
Un' s'a pomenit,
Vii cu morţi umblând?»
150 Voichiţa-auzia,
Din gură-i spunea:
«Auzi, naică, auzi,
Păsările cântă:
Un' s'a pomenit
155 Vii cu morţi umblând ?»
Dinu-atunci zicea:
«Lasă, naică, lasă,
Păsările cântă,
C'a venit primovara.»
160 Dinu ce-mi făcea?
De mormânt s'apropia,
Casa i-o-arăta
258
_____
Din gură zicea:
«Naică, Voichiţo,
165 Du-te, naică, du-te,
Du-te tu acasă,
La uşe să strâgi:
«Muică, muichiliţă,
Deschide uşa,
170 Că ieu sânt Voica!»
Muica te-o 'ntreba,
«Cine mi te-adus?»
— «Frati-miu-ăl mai mic,
Ce-a fost rămăşit»
175 Că ieu să mă duc,
Calu'n grajd să-l bag.
Pe drum a venit,
De la răsărit.
De mi-a ostănit.
180 Dinu să ducea,
La mormânt mergea,
Din gură zicea :
«Căluşelu mieu,
Fă-te lemnu mieu;
185 Şeulica mea,
Fă-te stâlpu mieu;
Frâuleţu mieu,
Fă-te mătăşică;
Iepângeaua mea,
190 Fă-te pânza mea...
Cum iel poruncia.
Dumnezeu făcea.
In pomânt să băga,
Dumnezeu îl ierta,
195 Pomântu-l răbda. —
— Voichiţa ce făcea ?
La muică-sa mergea,
259
_____
La uşe strâga :
«Muică, muica mea,
200 Deschide-mi uşa,
Că ieu sânt Voica.»
Muică-sa-i spunea:
— Silă Somodivă,
Nu mă ispiti...
205 Până m'ai furşit
De-mi ieşti tu Voica,
Cine mi te-adus ?»
Voica îi spunea:
«Muică, muichiliţă,
210 Deschide uşa,
Că ieu sânt Voica.
Pe min' m'a adus
Frati-miu-al mai mic,
Ce-a fost rămăşit»
215 Muică-sa-i spunea:
«Silă Somodivă,
Nu mă ispiti,
Că m'ai ispitit,
Până m'ai furşit,
220 Cu nimica n'am uidit,
De cât cu mâţa'n vatră,
Greeru'n părete.
Fratele-ăl mai mic
Zace negru de pomânt.»
225 Voica îi spunea:
«Muică, muichiliţa mea,
Deschide uşa,
Că ieu sânt Voica,
Dacă nu mă crezi,
230 Na inel de vezi,
Inel de argint
De la logodit»
260
_____
Â-â-â-â. . . . .
Muica de-auzia,
235 Uşa deschidea,
Focu că-i făcea,
Inel cunoştea -e,
Drumu'n casă că-i mai da,
In braţe-o lua
240 Şi să săruta.
Dumnezeu nu le răbda,
Stei de piatră le făcea.
De să pomenia.
Stancu Grecu, Geanova.
[pdf]http://www.paundurlic.com/pdf/I-C-Paraianu-Baladele-romanilor-din-Timoc-extras-Calendarul-Universul-1944.pdf[/pdf]
http://www.paundurlic.com/pdf/I-C-Paraianu-Baladele-romanilor-din-Timoc-extras-Calendarul-Universul-1944.pdf
I. C. Părăianu
Baladele Românilor din Timoc
Calendarul Universul, 1944.
p. 270-272.