Poezia noastră populară Suntem un popor curios. Şi pe cât de curios, pe atâta de pretenţios. Mergem cu pretenţia departe şi nu vrem să recunoaştem pe cineva în ţara Românească, chiar dacă acel cineva ar fi un om care trebuia înţeles, judecat, şi pus acolo unde se cuvine.
Talente puternice zăceau în obscuritate, victimele indiferentismului nostru, şi a fost deajuns să ia drumul străinătăţii unde valorificarea lor a fost făcută pe drept, ca în urmă revenind cu o pecetie ce are curs la noi, — «E delа Paris», «E delа Berlin», — sа fie ridicat în slavă.
Străinătatea ne arată că avem ceva, că suntem ceva... Gândul acesta l-am avut, dând peste o carte: «Chants populaires des Roumains de Serbie», de d-l Emile Picot.
Cartea e tiparită în 1889.
In afară de poeziile admirabile culese şi traduse în limba franceză, francezul dă o prefaţă din care noi, Românii, putem trage multe lucruri de folos.
Dăm aci câteva spicucuiri mai interesante din pomenita prefaţă:
«Serbia cuprinde o populaţie românească destul de numeroasă, aşezată între Morava şi Timok, mai ales în districtele: Cujrija, Pozarevac, Ocna-Reka şi Krajina.
«E greu de a cunoaşte cifra exactă a acestei populaţiuni despre care publicaţiunile oficiale ale noului Regat, nu pomenesc nimic. In 1861, Lejean socotea numărul acestei populaţiuni, la 104.343; în 1868, Kanitz îi socotea la 123.000 capete; desigur cа socotelile de astăzi sunt mult mai mari decât cele date 1889. Anual, elementul Românesc dă un plus de un cap la 100 de locuitori.
«Nici un călător nu s'a gândit să studieze elementul Românesc din Serbia şi chiar astăzi el este foarte necunoscut.
«Se zice că ei sunt veniţi delа Nord adică din Valachia iar nu delа Sud. Ceeace adevereşte prima hipoteză, este că dialectul vorbit între Morava şi Timok, este aproape la fel cu acela din Valachia mică. (Oltenia).
«Locuitorii de pe lângă frontieră sunt denumiţi cu numele de ţărani ; denumirea vine delа «Ţara Românească», adică din Valachia, de unde ei se trag; alţii poartă denumirea de Juguriani ; numele vine delа Unguri, fiindcă au venit din Banat şi Times.
«Românii din Serbia nu au o cultură naţională, ei n'au nici ziare, nici şcoli. Mulţi dintre ei vin să găsească de lucru în Valachia mică (Oltenia) ; ei nu se deosebesc de restul populaţiei.
«Cântecele istorice pe cari noi le-am adunat, aparţin toate fie ultimilor ani din secolul al 18-lea, fie primului sfert al acestui secol ; aceste cântece dovedesc că stabilirea românilor în Serbia nu datează, după cum s'a zis adesea, delа înfiinţarea regulamentului organic în Valachia, ci o găsim într'o epocă mai veche.
«Vedem cum în 1868 erau în Serbia, pe Valea Timocului, 123.000 suflete. Astăzi sunt peste 300.000. Acest excedent [...], pe deoparte, de elementul românesc, care se menţine faţă de elementul autochton; pe de altă parte,—ne-o spune francezul,—populaţia creşte cu 1,44 la o sută de capete».
«Românii din Serbia n'au o cultură naţională, ei nu posedă nici ziare, nici carţi». Un străin face această constatare; noi nu o ştim, iаr cine o ştie, tace! Nimic nu s'a făcut pentru masa compactă de români din Serbia, cari, dacă trăesc astăzi, trăesc mulţămită firei românului, care nu se lasă uşor cutropit.
Dar să lăsăm să vorbească poesiile culese. Ele sunt aşezate pe categorii : Cântece de dragoste, cântece de haiduci şi zicători populare. Vom da din fiecare câte o bucată în româneşte şi în traducere păstrând felul limbei şi gramatica în care au fost culese.
Din cântece de dragoste :
Ieo sunt fată de ciocoiu,
Ieo iubesc pe cine voiu.
Vino, vino, vino, puiule,
Ş'al meo trandafirule.[...]
Limba e românească curată şi culegerea par'c'ar fi făcută în România.
Din cântece de haiduci :
I
Coadă lungă, sapă lată,
Îmi mâncă vârtutea toată,
Nu mai văd paraoa 'n
pungă,
Numa aţa mămăligii
Lepită de fundul pungii.
Lăsai sapa şi luai coasa,
Plecai la livadia mare
A de-i cu noo răzoare.
Trăsei doo, trei poloage,
Foamea la pământ mă trage.
II
Dacă văzui şi văzui,
O trântii de-un păducel,
Mi-o frânse di păcăţel,
Apucai pe-un ogăşel.
Mă 'ntâlnii cu-un ţigănel :
—Bună cale, măi ţigane,
—Mulţămesc, măi Căpitane !
—...moarte-ţi, măi ţigane !
—De-unde m'ăi şti,
Căpitane !,
Nu vezi că sânt mort de
foame?
—Zadar am fi meşter bun,
—Tu-ei pune cuzniţa 'n drum
Făr de rudă de cărbun.
Şi tu mie
Că mi-i face:
Din costură
Săbioată
Din oţel
Un buzduşel,
Să merg în codru cu iel.
Să scot bănişori cu el.[...]
Din zicători populare :
Iuda făr' de lege
Nu vru să'nţelege.
Fii cuminte
Ca 'nainte.
Nu fii prost
Cum ai fost.
Frunză verde usturoi,
Bate-i, Doamne, de ciocoi.
Cocoana gândeşte
In ce să s'îmbrace,
Coconu gândeşte
Pe cin' să-l desbrace.[...]
E de observat înţelesul cu tâlc al acestei din urmă zicători.
Cântece istorice:
Tudor Vladimireseu (1821) 1)Ştii, ştii, ştii Tudore, ştii
Să ne mâni ca pe boi,
Noi, noi, săracii de noi!
Şi ne tai ca pe oi,[...]
______________
1 ) Emile Picot intovărăşeşte acest cântec cu următoarele desluşiri: ,,Tudor Vladimirescu, pe care poporul il numeşte pe scurt Tudor, este eroul revoluţiei de la 1821, in Valachia. Amintirea sa trăeşte în cântecele populare (vezi Alexandri p. 292, şi Teodorescu, p. 216 şi 484).- 3-
Fii, fii, fii, inimă, fii
Fii, fii, fii, Tudore, fii!
Să ne dai dreptate,
Să ne scoţi din strâmbăt...te.[...]
In toate cântecele date mai sus, auzim o limbă românească, limbă ce se aseamănă în toate cu limba vorbită in Oltenia (Emile Picot o numeşte Petite Valachie). Cu toate că suntem atât de răspândiţi, dialectul se aseamănă la toţi Românii. In Franţa, de pildă, un om din Nord nu se poate înţelege ca unul din Sud; la fel în Italia şi Germania. La noi nu e cazul, şi aceasta se datoreşte unui fenomen uşor de priceput : cei de la munte coboară cu turmele până la Dunăre, să se reurce vara, aşa că, odată cu turmele, plimbă şi dialectul.
Să sperăm că fericitul eveniment de astăzi al alianţei caselor domnitoare Româno-Sârbe, va schimba starea actuală a lucrurilor, ca să fie o stare de mâine aşa cum e omeneşte să fie; fiind că e monstruos să ţii în întuneric 300.000 de oameni cu obiceiurile lor, cu tradiţiile lor; să te încăpăţânezi să crezi că-i cotropeşti; să le închizi şcoalele, să le arestezi dascălii, ca pe urmă—lucru curios! —acest element să formeze cele mai bune regimente de armată, să formeze o «elită». S'au dat multe daruri, cu prilejul nunţii regale din Belgrad, după obiceiul creştinesc, şi noi am vrea ca şi Românii din Serbia să primească un dar mult dorit de ei : şcoli, dascăli şi hrană sufleteasc.
Virgil Cosmescu
- 4 -
Virgil Cosmescu,
Poezia noastră populară, Universul Literar, nr. 36, 1922, p. 3-4.
http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/18485
Picot, Emile. Chants populaires des Roumains de Serbie (http://www.archive.org/download/ChantsPopulairesDesRoumainsDeSerbie/Chants_populaires_des_Roumains_de_Serbie.pdf), E. Leroux, 1889. © Google
Dragi Volcae!
Beskrajno sam ti zahvalan za ovaj link!
Jos kada bi se negde pojavio i Waigand!!!
Sta tacno od G. Weiganda, koje delo?
Gustav Weigand, Die Aromunen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren, Leipzig 1894/95
Die Aromunen : Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der Sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren (Volume 02) - Weigand, Gustav Ludwig
http://ia311335.us.archive.org/2/items/diearomunenethno02weiguoft/diearomunenethno02weiguoft.pdf
samo druga knjiga na nemackom, prva je na bugarskom jeziku.
Aromŭne Von Gustav Ludwig Weigand
http://ia341210.us.archive.org/2/items/aromneetnografi00weiggoog/aromneetnografi00weiggoog.pdf
Bravo, Volcae!!!
И ја сам ти до неба захвалан на овоме ;D Феноменално!
Die Sprache der Olympo-walachen, nebst einer Einleitung über Land und Leute - Gustav Ludwig Weigand
http://ia310839.us.archive.org/1/items/diesprachederol00weiggoog/diesprachederol00weiggoog.pdf
Vlacho-meglen: Eine ethnographisch-philologische Untersuchung - Gustav Ludwig Weigand
http://ia310810.us.archive.org/3/items/vlachomeglenein00weiggoog/vlachomeglenein00weiggoog.pdf
Die dialekte der Bukowina und Bessarabiens: mit musik-beilagen - Gustav Ludwig Weigand
http://ia311026.us.archive.org/2/items/diedialektederb00weiggoog/diedialektederb00weiggoog.pdf
Praktische Grammatik der rumänischen Sprache - Weigand, Gustav Ludwig
http://ia341038.us.archive.org/1/items/praktischegramm00weiggoog/praktischegramm00weiggoog.pdf
Les Roumains de la Macédoine - M. E. Picot
http://ia351411.us.archive.org/2/items/lesroumainsdela00picogoog/lesroumainsdela00picogoog.pdf
Nema na cemu Vlad i gospodine Paune, drago mi je da sam necim doprineo.
CHANTS AMOUREUX
I
Mîĭ, ciobaňe de la oĭ,
Mîĭ, ciobaňe, miĭ!
Tu n'aĭ grijă nicĭ nevoĭ ;
Tu te culcĭ pă pat de fîn,
5 Cu capu pe muşunoiŭ.
Mîĭ, ciobaňe de la oĭ,
Mută [-ţĭ] stîna către noĭ;
Drage [-mĭ] sînt oiţele.
lubesc [ca] un cioban,
Nu ca coconiţele
10 [Ce-şĭ daŭ suliman].
II
Ieo sînt fată de ciocoiŭ,
Ieo iubesc pe ciňe voiŭ.
Vino, vino, vino, puiuľe,
Ş'al meo trandafiruľe!
III
Măriţa de la vizir,
Cu cămaşa ňeagră şir ;
Măriţa de la vizir,
Cu cămaşa ňeagră fir,
5 Of, of, Măriţa,of!
Aid, băluţă, să fujim;
Să fujim, să pribejim!
Acuma ie bun de fugă,
Acuma ie iarba crudă.
10 Of, of, Măriţa, of!
IV
Să mor cu tiňe,
Să vadă lumia
De te iubesc.
V
Ciňe ie împotriva de miňe,
Feţişoara mia?
la e jună si fromoasă,
Dar ieo sînt bătrîn.
CHANTS SATIRIQUES
VI
Foaie verde, tri smiceľe!
Of, of, of! Mîndrili mieľe
Cum îmĭ stau în poteceľe
Şi nu pot să trec de ieľe,
5 Ieo cînd zic : «mă duc, mă duc»,
Mîndrili se fac buľuc,
Nu mă lasă să mă duc ;
Şi cînd zic : «mă duc, mă duc»,
Nu pot stà, şi tot mă duc.
VII
Aş' mica pogace,
Că iňima-mĭ place;
N'are ciňe să 'mĭ face
Că 'mĭ ňevasta dzace
5 Şi încă 'mĭ cere
Rachiu cu miere
Şi vin cu biber,
Cum a fost şi ier.
DICTONS POPULAIRES
VIII
luda făr de lege
Nu vrù să'nţelege.
IX
Frunza verde pe ogaş!
Pe duşman încă să nu laşĭ.
Viňe, şade pe tăciune ;
Umpľe casa cu minciuňe.
X
Fi cu mint'e
Ca 'naint'e;
Nu fi prost
Cum aĭ fost.
XI
Scoală, Petre, face foc.
— Nu pot, frat'e, că sînt ştiop.
— Scoală, Petre, la mîncare.
— Und'e-mĭ, frat'e, lingura mare ?
XII
Dulce, rece,
De loc trece,
La noĭ, la noĭ,
Că sîntem doĭ.
XIII
Frunza verde, usturoiŭ!
Bate 'l, Doamne, de ciocoiŭ!
Colea 'n deal, la piţigoiŭ,
E un car cu patru boĭ ;
5 Dinderetul caruluĭ
E arendaşul satuluĭ :
«Mî, Ioane Bălăbane!»
—«Uiţĭ legea ta, mîĭ, cocoane!»
— «Mî, Ioane, orĭ eştĭ beat?»
10 —«Sictir, ciocoiŭ gulerat,
«De trei zile n'am mîncat
«Şi tu mă facĭ că sîmt beat ! »
Ş'a luat o bîtă groasă,
La coadă cam...... (?),
15 Şi la cap cam noduroasă
Şi'ĭ trase vro cincĭ orĭ şase.
XIV
Cocoana gîndeşte
În ce să s'îmbrace;
Coconu gîndeşte
Pe cin' să 'l desbrace.
XV
Cu sapa nu ie nimic;
Numa cu condacu
Umpľe popa sacu.
XVI
Dunărie, Dunărie,
Drum fără urmele,
Pre unde 'mĭ umblaşĭ,
Tot pe la oraş,
Iňima-mĭ secaşĭ!
XVII
Astadzĭ nor şi mîňe ciaţă :
Fistovgeni trec pe d'iaţă.
Astadzĭ ciaţă şi mîňe seniňe :
Fistovgeni nu maĭ viňe.
VERS ENFANTINS.
XVIII
Coľea 'n vaľe la fîntînă
Doo fet'e spală lînă ;
Una spală, alta drugă.
Coľea 'n vaľe, pe părîu,
5 Doo fet'e spală grîu ;
Doĭ băiaţĭ ţîn de mînă.....
XIX
Prîmblă 'mĭ să, prîmblă
Ćea călugăriţă ;
Prîmblă 'mĭ să, prîmblă
Baş pren Ţarigradu,
5 Albă la peľiţă,
Ňeagră la cosiţă.
Prîmblă 'mĭ să, prîmblă
C'un covor dodo (?) verd'e,
C'un copil de Sîrbo :
Copil ie Vasile.
COMPLAINTE
XX
Verd'e foaie d'e un bojor!
Şede Ciuma într'un picior,
Ciuma maică, Ciuma!
Şed'e cu săgeţeľe
5 În toate părţeľe.
Scoborĭ, Doamne, pe pămînt
De văzĭ Ciuma ce a făcut,
Ciuma maică, Ciuma !
Copilaşi, de cît će-e o lună,
10 Fug porci cu ieĭ în gură.
Ciuma maică, Ciuma!
Nevestele, tinerele,
Ľe trag porci pe socarele.
Ĭa, văzĭ, Doamne, ce ie jeľea.
15 Ciuma maică, Ciuma!
CHANTS DE HAÏDOUKS.
XXI
Stao în drum şi mă gîndesc,
Mă mir şi mă socotesc, :
Cu vecine sa trăiesc,
Ţoale să nu ponosesc,
5 Să tot stao, să tot croiesc?
Şi mă mir şi mă gîndesc
Cu ce hrană să mă rănesc.
10 Apucà m'aş de oţie ?
Răo 'mĭ şede 'n puşcărie.
Apucà m'aş de furat?
Răo 'mĭ şede spînzurat.
Că sîmt voinic neînsorat;
Nicĭ musteţe nu m'a dat :
Cum sîmt bun de sărutat
15 La neveste cu bărbat,
Să le fur noapte din pat?
— Dar io, frate, să m'apuc
De coarnele pluguluĭ,
De hrana moşuluĭ.
20 —Plugu este goangă răa,
Merje d'îndărăteľea:
Dă cu coarnele 'n burta mia
De 'mĭ sparge ińema mia.
Merje cu capu 'nainte
25 Şi cu coarnele în dert:
M'e frică că 'mĭ sare în pept.
— Da io, frate, sa m'apuc.
— Lăsai plugu şi loiu sapă,
C'o fi munca mai usoară.
30 Lovaĭ sapa pe spinare
Şi plecaĭ la via mare,
A de-ĭ cu noo răzoare,
Cîtă ie zăoa de mare.
Săp zăoa patru parale,
35 Le biao sară din picioare;
Mîndr'a cas' moare de foamie.
Coada lungă, sapa lată
Îmĭ mîncă vîrtutea toată.
Nu m'aĭ vedea paraoa'n pungă;
40 Numa aţa mămăľigĭ
Ľepită de fundu pungĭ.
Lăsaĭ sapa şi loiu coasă.
Pľecaĭ la livadia mare,
A de-ĭ cu noo răzoare.
45 Traseĭ doo, treĭ poloaje;
Foamia la pămîntu m'trage.
Dacă văzuï şi văzuĭ,
O trînti de un păducel;
Mi o frinse di pă căţel.
50 Apucaĭ pe un ogăşel;
Mă întelni cu-un Ţigănel :
«Buna cale, mîĭ, Ţigane.»
— «Mulţămesc, căpitane.»
— «Futuţ moarte-tĭ, mîĭ, Ţigane!
55 «De unde m'aĭ sti, mîĭ, căpitane?
«Nu văzĭ că sîmt mort de foamie.
«Zadăr oiu fi un meşter bun ;
«Tu eĭ puńe cuzniţa 'n drum
«Făr de rudă de carbun,
60 «Şi tu mie
«Că 'm'i face
«Din coştoră
«Săbioară,
«Din oţel
65 «Un buzduşel,
«Să merg în codru cu iel,
«Să scot băńişor cu iel.»
XXII
Coľea 'n vaľe, predin munte,
Coľea 'n vaľe, supt părete,
Micućel 'mĭ să foc vede.
5 Ao ĭe focu potoľit,
Ao de voinicĭ ocoľit ?
Nu ştio dzece ao cincĭdzece.
Şi 'mĭ frigià un berbece ;
Nu 'mi'l frigià cum să frige,
Nu 'mĭ'l frigià în cîrľije,
10 Śi l' întorceà 'n belciuje,
Belciujeľe de arjint,
Ce n'am văzut de cînd sînt.
XXIII
Vinde, muică, ce-eĭ vindă,
Ľeľo, frunză lată;
Vinde sucna de mătasă,
Ľeľo, frunză lată,
5 Şi mă scoate din pediapsă,
Ľeľo, frunză lată;
Că mie 'mĭ s'a urît,
Ľeľo, frunză lată,
10 Tot să stau închis în piatră,
Ľeľo, frunză lată,
În cîrcăitu broştilor,
Ľeľo, frunză lată,
În şuieratu şerpilor,
15 Ľeľo, frunză lată.
Rău, muică, m'aĭ blăstămat,
Ľeľo, frunză lată,
Să mănînc tot din furat,
Ľeľo, frunză lată.
20 Greu blăstămu de la mumă,
Ľeľo, frunză lată,
Şi ca pocitu de ciumă,
Ľeľo, frunză lată ;
25 Dar blăstămu de la surorĭ,
Ľeľo, frunză lată,
Ca o cunună de florĭ,
Ľeľo, frunză lată.
CHANTS HISTORIQUES
XXIV
STOJAN, LE BÖLÜLBAŠI
(vers 1795)
Frunzuľiţă ş'o ľeľea!
Begu din Cladova pľecà
(La Ţaligrad lucru avià)
Şi la Dia ajunjià.
5 Mulţĭ paşĭ l'asteptà.
La Pozvangia conacu făćià.
Pozvangia bińe s' îngrijià.
Mare cinste-ĭ făćià,
Bun plocon mi-ĭ gătià.
10 Begu cînd mi 'l viedià,
Din gură śe 'mi-ĭ grăià?
«Pozvangia, dumńia ta,
«Śe, măre, te cheltuià
15 «Bună cinste a 'mĭ făćià !
«Or mai bińe aĭ 'mbogăţit?
«Or mai rău aĭ sărăcit?»
Pozvangia ce 'mĭ grăià?
«Beg efendim, dumńia ta,
20 «Să trăiască cadina ta,
«Cadina şi fetiţa!
«Nu maĭ bińe am 'mbogăţit,
«Da maĭ rău am sărăcit.
« Am o tujbă de tujit.
25 «Dumńia ta
«Eştĭ begu la Cladova,
«Da Stoian buľiubaşa
«Pe Craina.
«Copilaşu Sîrbuluĭ,
30 «Din mijlocu tîrguluĭ
«Dila Negotina,
«Judecă toată Craina.
«De cînd s'a iel buľiubaşit,
«Pe noĭ Turcĭ de tot a'nsărăcit.
35 «Turcu Timoc n'a maĭ trecut.
«Dac 'a trecut Turc u barbă,
«L' a făcut d'a păscut iarbă;
«Dac 'a trecut Turcu tińer,
«Iel l'a pus sa măńince fîn.
40 «Dac 'a trecut Turc călare,
«L'a 'ntors cu şaoa pe spinare.
«De cînd s'a iel buľiubaşit
«Tri orĭ Timoc a zătońit,
«Toţi tri orĭ cu Turcĭ mortĭ :
45 «D'întăiu cu aĭ bogaţĭ,
«L'a doiľea cu mijlocare,
«La treiľea cu aĭ săracĭ.
«Multe cadńe a văduvit ;
«Fetile mare a 'mbătrînit.
50 «Turci dila Niş încoacĭ
«Trag potcoave dila caiĭ
« Şi ľe vinde pe mălaĭ.
«Beg efendîm, dumńia ta,
«Să 'mĭ facĭ judecata.»
55 Da begu cînd auzià,
Zece pungĭ de bańĭ śerià.
Pazvangia noo avià;
Da una nu 'l ajunjià.
La cadîne vădve pľecà,
60 Dila gîtu lor strinjià,
Care para, care doo.
Umplù punga pîn la zoo ;
La mîna beguluĭ o dà,
Numa de zor şi de cafia.
65 Frunzuliţă s 'o ľeľea !
Begu din Diĭ pľecà,
La Ńegotin ajunjià,
La Carapangia conacu făćià;
Cu iel îmĭ tăinuià
70 Cum să lucru isprăvià.
Carapangia cînd auzià,
La Stoian pľecà,
Că naşo la iel erà;
Dela poartă îl strigà :
75 « Stoiane, fińe Stoiane !
«Aide, fińe, că begu te chiamă
«Sa 'l petreśem pîn' la Cladova,
«La Cladova cu aznaoa,
«Sîmbria să 'ţĭ o dia.
80 «Bun bacşiş veĭ căpătà,
«Că nu ie voinic de sama ta
«Să 'ţĭ sare săritura,
«Să 'ţĭ calce călcătura ;
«Că ie frunza de patru foĭ;
85 «Jeme codru de mişei,
«De mişei, de oamińi răĭ;
«Nu potĭ să treśĭ de ieĭ.»
Da fină-sa ieşià :
«Nu 'm'i Stoian aicĭ», răspundià,
90 «Ce ie dus la Craina
«Să strîngă verghia,
«Verghia si rămăşiţa,
«Şi śe a rămas la raia,
«Şi la sat la Ieloviţa.»
95 Carapangia cînd auzià,
La begu s'întorcià
Şi din gură grăià :
«Beg efendîm, dumńia ta,
«Cred, nu ie Stoian aićea,
100 «Da ie dus la Craina
«Să strîngă verghia,
«Verghia şi rămăşiţa,
«Şi śe a rămas la raia
«Şi la sat la Ieloviţa.»
105 Begu cînd auzià,
La astal se aşezà;
Cu Carapangia carte scrià,
Şi în proţap o puńia,
La mîna Tătaru o dià.
110 Cu şapte cavazĭ dupa Stoian trimetià.
Da la carte şe 'mĭ scrià?
«Stoiane, sinco Stoiane,
«Vino, sinco, la Negotin,
«Să mă petreśĭ la Cladova,
115 «La Cladova cu aznaoa;
«Sîmbria să 'ţĭ o dau ;
«Bun bacşiş veĭ căpătà,
«Că nu ie voinic de sama ta,
«Să 'tĭ sare săritura,
120 «Să 'tă calce călcătura;
«Că ie frunza de patru foĭ;
«Jeme codru de mişeĭ,
«De mişeĭ, de oamińĭ răĭ;
«Nu poţĭ să treśĭ de ieĭ.»
125 Da Stoian śe 'mĭ făćià?
La Zaiciar să dućià,
Ciubăru cu vin scotià,
La raia dà să bià.
Lăutarĭ puse să cînte
130 Şi bińe să veselià;
Frică de ńimă n'avià.
Puţin somn cînd dormià,
Rău visu 'mĭ visa.
De la somn cînd sărià,
135 La oamińĭ povestià
Visu rău śe 'il visa :
«Visai : pistoaľeľe meľe
«Stau la cuiu făr d'oţeľe;
«Pînză ńeagră piste ieľe.
140 «S'au scurtat ziliľe mele.
«Visai : puşculiţa mia
«Stăĭ la cuiu făr de vergia :
«Viaţa mia va fi să perdia.
«Un şerp cu puĭ în gură :
145 «Par câ gîdea 'l meu cu streangu 'n mîna.»
Niśĭ vorba nu isprăvià.
Tataru ajunjià,
Cartea la mînă o dà.
Da Stoian śe'mĭ făćià?
150 Cartea la mînă primià,
Şi pe ia să uità
Şi singur vorbià :
«Cată! futuĭ muma sa!
«Ma ćiamă begu din Cladova
155 «Sa'l duc cu aznaoa,
«Că nu ie voinic de sama mia
«Să 'mĭ calce călcătura
«Să 'mĭ sare săritura,
«Că 'mĭ ie frunza de patru foĭ,
160 «Jeme codru de mişeĭ,
«De mişeĭ, de oamińi răĭ ;
«Nu putem să treśem de ieĭ. »
Cartea Stoian isprăvià;
Pe calu să 'ncăľecà,
165 Pistoľiľe umpľià,
Pe drumu mare s'apucà.
La balta Negotinuluĭ ajunjià,
Pistoľiľe slobozià;
Negotinu tremurà,
170 Ciamurile să spărgià.
Rău begu să spămîntà ;
Supt patu să pitulà.
Carapangia 'l slobozià :
«Beg efendîm, dumńia ta,
175 «Nu te spămînta aşa.»
Stoian a casă ajunjià
Şi di la poartă strigà :
«Firo, Firo, soţia mia,
«Ia, ieşĭ de mă văzĭ,
180 «Să mă văzĭ şi să mă prămeńeştĭ.»
Da Fira 'l prămeńià,
Din creştel pîn' la pămînt,
Toi cu tablă de arjint.
Stoian tot aşa făćià :
185 Mult, puţin, şe căpătà,
Tot pe iel şi pe atu puńià
Şi la raia dà să băià.
Bińe cînd să prămeńià
Pe atu să 'ncăľecà,
190 De la Fira bună zoă alvà,
Şi la begu să dućià.
Fira după iel să uità,
Din ochi ńegrĭ lăcrămià;
Parcă'ĭ spuńià ińima :
195 «Of! sufľetu micu, dochiliţe!»
La begu cînd ajunjià,
Naşu-său Carapangia
Naintea'ĭ iesià
Şi din gură greià :
200 «Stoiane, fińe Stoiane,
«Lasă-te, fińe, de reľeľe teľe.»
—«Cum să mă las de reľe
«Cînd m'am învâţat eu ieľe
«Din tińerătiľe meľe ?»
205 «Lasă-te, fińe, de reľe;
«Lasă-te la credinţile mele.
«Petreśem begu la Cladova.
«La Cladova cu aznaoa ;
«Sîmbria să 'tĭ o dià ;
210 «Bun bacşiş veĭ căpătà.»
Pînă ieĭ tăinuià,
Begu hatu "ncăľecà
Şi drumu 'nainte alvà.
Stoian cu naşu după iel merjià
215 Cu naşu, cu Carapangia
(Bată 'l Maica Precistă
Şi sfînta Dumińecă,
Şi Vińerea de mîńe,
Şi toate ziľiľe buńe!)
220 Merjià cum merjià;
La Graboviţa ajunjià.
Conacu acolo să gătià;
Begu di pe hat să descăľecà;
Numa cafia ńeagra cerià să bià.
225 Stoian śe 'mĭ făćià?
Ciubăru cu vin scotià
Şi la raia da să bià :
Frică de ńimă n' avià.
Da begu, cînd vedià,
230 Ciubucelu aprindià,
Şi pe hatu să 'ncăľecà,
Drumu înainte alvà.
Stoian, cînd vedià,
Pe hatu să 'ncâľecà,
235 Săbioara o scotià,
După begu să alvà.
Stoian de cadînă'l înjurà,
De cadînâ şi fetiţă :
«Tu mă duşĭ la Cladova,
240 «La Cladova să 'mĭ iaĭ viaţa mia;
«Mai bińe ieu pe a ta!»
Carapangia cînd vedià,
Pe iel mîna puńia :
«Staĭ, fińe; nu faśe-aşa!
245 «Dacă va fi, fińe, śeva,
«Da-voiu blaga mia şi a ta
«Şi scap viaţa ta.
«Dà-voiu hatu de supt mińe :
«Nu te las pe tińe.»
250 Iel de naşu-so s'ascultà
De naşu Carapangia
(Bată'l Maica Precistă,
Şi sfînta Dumińecă,
Şi Vińerea de mîńe,
255 Şi toate ziľiľe buńe)!
Numaĭ taĭna isprăvià,
La Costaperu ajunjia,
Cu Arapu să 'ntîlnià;
Fraţĭ de cruce cu Stoian erià.
260 La o parte pe Stoian ćiemà,
Din gură greià :
«Stoiane, frate Stoiane,
«De cînd ne-am văzut,
«Niśĭ un rău ne-am făcut,
265 «Niśĭ tu mie,
«Niśĭ ieu ţie.
«Tu, de te ducĭ la Cladova,
«Prăpadestĭ viaţa ta.
«Ieu a sară am fost la cafeńea
270 «Şi am auzit taina ta.
«Nu te duśe la cetate. »
Da iel, cînd auzià,
Sâbioara scotia,
Dupa begu să alvà,
275 De mumă îl înjurà.
Carapangia, cînd vedià,
Pe iel mîna puńià.
Iel de naşu-so ascultà;
Gîndià că ieste aşa.
280 Begu calu silià;
În cetate tunà.
Stoian, cînd ajunjià,
Toţĭ caii pe pod intrà;
Da al lu Stoian nu 'mĭ vrià.
285 Trecînd tîrcńia,
Şapte grinzĭ din pod rupià;
La cetate nu tunà,
Parcâ 'ĭ spuńia ińima.
Da Stoian cu un pumn îl lovià,
290 Cu scăriľi rău îĭ dà.
Da calu, cînd să mińià,
Piste -cetate sărià,
Da la poartă nu vrià.
Turcĭ cînd îl vedià,
295 Friguriľe de moarte le prindià ;
Cadîneľe să spămîntà,
De pămînt să stîrpià,
Alţi 'n Dunăre să 'ńecà
De frica śe le ierà
300 Stoian la cafeńia trăjià,
Dulśe cafia o bia,
Şi la vorbă să alvà
Pin' la cocoşu cîntà;
Şi naşu atunśia
305 Veńià,
Din gură greià :
«Fińe, fińe Stoiane,
«Aide fińe; begu te chiama
«Sîmbria să-tĭ o dià :
310 «Bun bacşiş veĭ căpătà.»
Da Stoian, cînd s'a sculat,
Şi mai bińe s'a 'nărmat.
Da naşu-so śe 'mĭ greià?
«Nu merjĭ, fińe, armat,
315 «Că tare ie begu mîńiat.
«Acuş pľeacă la Ada Cale;
«Pramu stă gătit la Dunăre.»
Stoian cînd auzià,
Îşĭ mulà(?) biciacu śe avià,
320 Şi pe iel lăsà;
Ca muieriľe pľecà.
Begu cînd îl vedià,
Tot galbińĭ din tandă vărsà;
Şi pămîntu îngălbińià.
325 Da Stoian adunà,
Turći pe iel năvăľià.
Stoian cînd să scuturà,
Turći ca perile cădià.
Rău begu să spămîntà.
330 Unu din iĭ s'alejià,
Asli, Romîn turćit din Rîtcova
(Bată'l Maica Precistă,
Şi sfînta Dumińecă,
Şi Vińerea de mîńe,
335 Şi toate ziľiľe buńe!).
Bîtă de corn la mînă-avià ;
Pe Stoian cu ia după ureche lovià
(Maĭ bińe l'ameţià),
Şi pe jenunche cădĭà.
340 Din gură grăià :
«Iacă, naşo, sîmbrioara mia!»
Da begu să rîdià ;
Turći tare năvăľià;
Bińe frumos îl ľegà.
345 La begu îl suià.
Begu cu ştrangu'n mînă ierà :
«Stoian spînzurat»! poruncià.
Da Stoian śe mĭ grăià?
«Beg efendîm, dumńia ta
350 « (De cadînă 'l înjurà,
«De cadînă şi fetiţă),
«Nu mă noaptea spînzură,
«Că nu mis curva ta;
«Da la zoo mă spînzură,
355 «Să mă vază lumia,
«Că bińe am trăit cu ia;
«Da d'întăiu mă judecă.»
Begu atunśia spuńiă :
«Stoiane, bre, Stoiane,
360 «De cînd te-aĭ buľiubasit,
«Tu nu te-aĭ purtat buľiubaşeşte,
«Numă te-aĭ purtat bejeşte,
«De la creştet pînla pămînt
«Tot cu tablă de arjint;
365 «De frica ta Turcu
«Nu trecù Timocu ;
«Dac'a trecut Turc cu barbă,
«Tu l'aĭ pus d'à păscut iarbă;
«Dac'a trecut Turcu tinar,
370 «Tu l'aĭ pus sa măńinśe fîn;
«Dac'a trecut Turc călare,
«Tu l'aĭ 'ntors cu şaoa pe spinare.
«Multe cadńe aĭ vădovit;
«Fetiľe mare a'mbătrîńit.
375 «Tri orĭ Timocu a zătońit
«Zatońit de Turći morţĭ.
«Turći di la Niş încoacĭ
«Trag potcoaveľe dila caĭ
«Şi ľe vinde pe mălaĭ.
380 Da Stoian śe 'mĭ grăià?
«Beg efendîm, dumńia ta
« (De cadînă 'l'injurà,
«De cadînă şi fetiţă),
«Mult, puţin, śe-am câştigat,
385 «Tot pe mińe şi pe hat am 'mbrăcat;
«Pentru asta aşa m'am portat.
«Cu Turći tot am făcut aşa,
«Aşa cum spuńĭ dumńia ta;
«Şi, să nu fi fost naşu mieu,
390 «Aş fi alvat şi capu tău.
«Dar aşa : ia tu pe al mieu,
«Să să ducă pomina!»
Pînă vorbiľe isprăvià,
Zoriľe să vărsà.
395 Turći Stoian pe cal puńia
Şi afară ieşià.
Of ! la păru rotat
Ierà Stoian spînzurat.
Da soariľi 'ntuńecà
400 Şi pămîntu trămurà.
Turći bińe rămîńià;
Frică de ńimă n'avià.
XXV
STOJAN, LE BÖLÜLBAŠI
(variante.)
Verde foaia ş'o ľeľea!
N'avià begu ce lucrà;
Din Ţarigrad se scolà
Şi plecà la Cladova,
5 Tot cu a mică sacsana.
Treĭ conacĭ că făcià
Pîn la Deĭ cînd ajungià.
la, văzĭ, begu ce lucrà.
În conacu unde trăgià,
10 În curte la Osman Paşa,
Numaĭ o noapte conacià ;
Demińeată să scolà,
Pe oichĭ negrĭ să spălà ;
La cîrcĭmă cînd mergià,
15 Numaĭ o cafia că 'mi-şĭ bià,
Şi pe at că încăľecà.
Seiz după el mergià
Tot c'o mică sacsana.
Şi la Cladova pľecà.
20 Cînd pe capie trecià,
Cîte cadne în Deĭ ierà
Tot la capie ieşià
Şi pe begu îl dăruià
Cu şecher şi cu cafia :
25 «Begia 'fenda, dumnia ta,
«Ne rugăm de dumnia ta,
«De te ducĭ la Cladova,
«Ia, să te bagĭ pin Craina,
«La Stoian buľiubaşa.
30 «Care judeca Craina.
«Ficiorelu Serbuluĭ
«Baş mijlocu tîrguluĭ,
«Tîrgu Negotinuluĭ,
«De cînd s'a buľiubaşit,
35 «Turc Timocu n'a trecut.
«Care Timocu a trecut,
«Cu cizma'n piept l'a bătut,
«Frumos căpşor ĭ-a tăiat
«Ńe întrebat, ńe judecat.
40 «Şi şti, begia, de o nu şti
«Pe noĭ că ńe-a vădovit,
«Coconaşĭ ńe-a sărăcit,
«Curţĭ albe ńe-a opustit.»
XXVI
STOJAN, LE BÖLÜKBAŠI
(autre fragment.)
Pazmangia s'a jurat :
Und'e o prind'e babă slabă,
S'o puňe să pască iarbă ;
Und'e o prind'e moş bătrîn.
5 Sa 'l puňe să road'e fîn.
Aiduc Velco s'a jurat :
Unde 'l prind'e 'l va tăià.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
XXVII
L'AGA TOPALOVIĆ ET STOJAN, LE BÖLÜKBAŠI.
Aguşiţa luĭ Topală
Mi pormise tot prin ţară,
Cu doĭ haţĭ la o coşara,
Şi din graiŭ aşà grăià :
5 «Dreghić, Dreghić, sluga mia,
Da cu haţi într'o parte,
Căci 'mĭ vin' acù o carte
De la 'nălţatul împărat,
Din mijlocu de Ţarigrad.»
10 Un Turc tare maĭ curia ;
Şi tiliga ş'o oprià,
Luĭ Topală carte-ĭ dà :
Împăratul îl numià
De beg mare 'n Sladova,
15 Aga mare'n Cladova.
Şi Topală a plecat
Dirept pîn' la Ţarigrad,
Cu cincĭ zecĭ de Arnautĭ,
Ca acestia sînt maĭ iutĭ.
20 La 'mpăratul se ducià,
Mulţăm mare de a-ĭ dà.
În deretru cînd venià
Pe la podu la Cladova,
Bate-mĭ, doamne, tambura,
25 Cît îmĭ seacă înima;
Toate boieresele
Işĭ părăseà casele,
Inchideà dugenile,
'Şĭ ascundeà averile.
30 Aguşiţa luĭ Topală
Se mira ce află'n ţară,
Şi-şĭ dedea cuvintele :
«Ce părăsiţĭ casele?
«Ce 'nchideţĭ dugenile
35 «Şi [v'] ascundeţĭ averile?
«N'am venit pe rebelie,
«Ci trimis de 'mpărăţie
«Ca şi beg în Sladova,
«Ca şi aga 'n Cladova.»
40 Şi pe toţi i renturnà,
Şi iel în Cladova întrà.
În cetate cînd ierà,
Sevai! foarte să mănià,
Că în scaun iel 'mĭ aflà
45 Pe Stoian bulibaşa,
Care -ĭ noaptea harembaşa.
Săbioara o scotià,
Mîna stîngă ĭ-o tăià
Cu ciubucu alaturea.
50 Dar Stoian aşà-ĭ strigà :
«Vuraĭ, vuraĭ! Ce-ĭ asta,
«Că 'mĭ tăiaşĭ tu mie mîna?»
Şi Stoian atuncĭ fugià
L'oberchinez din Craina.
55 N'avù aga ce lucrà;
Carte mare iel scrià
L'oberchinez din Craina
Pentru Stoian bulibaşa,
Care-ĭ noaptea harembaşa.
60 Şi oberchinezul ce făcià ?
Luĭ Stoian haiducĭ i dà,
Şi Stoian 'mĭ şi venià
Şi pe toţĭ i sărăcià;
Deschidea dugenile,
65 Şi răpià averile!
XXVIII
LE PACHA D'IZVOR.
Bat' iel, Doamňe, şi îl omoare
Pie paşa, al din Izvoare,
Ce a robit Izvoru al mare!
L'a robit şi l'a pîrlit;
5 L'a pîrlit de l'a furşit.
Fet'e marĭ şi dîn acĭ
A pus Turci după vacĭ;
Dar copiĭ d'aĭ mititeĭ
A pus tot după viţeĭ.
XXIX
LE TSAR ALEXANDRE I ET LES TURCS.
(1809-1810.)
Frunza verde, păr uscat!
Alecsander s'a jurat
Pe sabie şi mizdrac
Ca să ia Ţarigrad.
5 Vot Cazachi, vot Moscali!
Rusia să stăpîňească;
Pe Turcu să 'l prăpăd'ească.
Vot Cazachi, vot Moscali!
XXX
TUDOR VLADIMIRESCU
(1821.)
Şti, şti, şti, Todore, şti?
Şi ňe mînĭ ca pe boĭ,
Şi ňe taĭ ca pe oĭ.
Noĭ, noĭ, săracĭ de noĭ!
5 Fi, fi, fi, iňima, fi!
Fi, fi, fi, Todore, fi!
Să ne daĭ direptat'e,
Să ne scoţĭ din strîmbăt'e!
Stau în drum šî ma ginđesk,
Ma mir šî ma sokoćesk, :
Ku veśina să trajesk,
Coală să nu ponosăsk,
Să tot stau, să tot krojesk?
Šî ma mir šî ma ginđesk
Ku śe rană să ma rańesk.
Apuka maš đe ocîje ?
Răo îm šîađe în puškarije.
Apuka maš đe furat?
Răo îm šîađe spîndzurat.
Kă mis vojńik ńeînsurat;
Niś mustîaca nu ma dat:
Kum sîmt bun đe sărutat
Niś mustaca nu ma dat:
La ńevjeašće ku barbat,
Să ľe fur noapća dîn pat?
— Dar jo, fraće, să m'apuk
Dă koarńiľi pluguluj,
Dă rana mošuluj.
—Plugu je o goangă răa,
Mjearźe îndăraćišîľa:
Dă cu coarnele 'n burta mia
Dîa îm sparźe ińima mjea.
Mjearźe ku kapu înainće
Šî ku koarńiľi îndarîat:
Mi frikă kă îm sîare în pjeapt.
— Dar jo, fraće, să m'apuk.
— Lasaj plugu šî luvaj sapă,
Kă o fi munka măj ušoară.
Luvaj sapa pră spinare
Šî pľekaj la vińa mare,
A de-j ku nuova răzoare,
Kîtă je dzîva đe mare.
Săp dzîva patru parîaľe,
Ľe bjeu sara dîn piśioare;
Mîndra a kasă moare đe foamje.
Koada lungă, sapa lată
Îm mînkîa vîrtutea toată.
Nu măj vjeđa paravă în pungă;
Numa aca mamaľiźi
Ľipită dă fundu punźi.
Lasaj sapa šî luvaj koasa.
Pľekaj la ľivada mare,
A de-j ku nuova răzoare.
Trašăj doa, tri poloaźe;
Foamja la pomînt ma traźe.
Dakă vadzuj šÎ vadzuj,
0 trînći đe un paduśeal;
Mi o frînse di pă kacîal.
Apukaj pre un ogašîal;
Ma întuńij ku un Cîgańeal :
«Bună kaľe, mă, Cîgańe.»
— «Mulcamăsk, kapitańe. »
— «Futuc moarća-tîa, mă, Cigańe!
«Daunđe ma šći, mă, kapitańe?
«Nu vjedz kă sîmt mort dă foamje.
«Zadăr oiu fi un mešter bun ;
«Tu jej puńe kuzńica în drum
«Fărde rudă dă karbun,
«Šî tu mije
«Kă îm faś
«Dîn kośoară
«Sabijoară,
«Dîn ocîal
«Un buzdušîal,
«Să mărg în kodru ku jeal,
«Să skot bańišoŕ ku jeal.»
Ovako mi deluje mnogo razumljivije!
Inače Emile Picot je francuski etnolog koji je među prvima koji su sakupljali etnografski materijal ne samo u našem kraju, već i po celom Balkanu.
Да може у разним редакцијама да се напише.
Emile Picot је тадашње румунско писмо допунио са неколико слова (знакова) која су била неопходна за прецизно записивање народних песама у дијалекту.
Када би сада употребили те знакове у комбинацији са садашњим румунским писмом имали би и практично и естецки савршено писмо за записивање наших наречја.За разлику од влашке редакције која је тешка за читање а естецки нема никакав квалитет и чак уопште не подсећа на романско писмо.
Нажалост та слова нису доступна на форуму па сам користио алтенативе за Ń,ń и Ľ,ľ а неке знакове нисам био уопште у могућности да користим.
Волео бих када би наш домаћин господин Паун убацио те знакове које је користио Emile Picot као алтернативу за оне којима из естецких и практичних разлога одговара а и знакове за два царанска слова која непостоје уопште на форуму а то су ДЈ, дј и ТЈ, тј.
Citat: Volcae poslato 03.05.2010. 20:46
Да може у разним редакцијама да се напише.
Emile Picot је тадашње румунско писмо допунио са неколико слова (знакова) која су била неопходна за прецизно записивање народних песама у дијалекту.
Није он ништа допуњавао већ се стриктно држао правила које важе у романистици када је у питању записивање румунских дијалеката.
То исто раде др Биљана Сикимић и др Славољуб Гацовић у својим радовима.
Поздрав
Citat: Vlad poslato 03.05.2010. 21:00
Није он ништа допуњавао већ се стриктно држао правила које важе у романистици када је у питању записивање румунских дијалеката.
То исто раде др Биљана Сикимић и др Славољуб Гацовић у својим радовима.
Поздрав
То је онда одговор зашто је писмо било савршено јер се стриктно држао правила која важе у романистици, а пошто је сада румунско писмо једноставније у комбинацији са тим знаковима могли би са лакоћом да читамо и имали би естецки много лепше и практичније писмо за записивање наречја.
Поздрав
Upravo tako. Nešto slično predlaže Dragomir Dragić, lider FKV. To je po meni najbolje rešenje.
Pozdrav
Citat: Volcae poslato 03.05.2010. 20:46
Emile Picot је тадашње румунско писмо допунио са неколико слова (знакова) која су била неопходна за прецизно записивање народних песама у дијалекту.
[...]
Нажалост та слова нису доступна на форуму ...
[...]
Волео бих када би наш домаћин господин Паун убацио те знакове које је користио Emile Picot као алтернативу за оне којима из естецких и практичних разлога одговара а и знакове за два царанска слова која непостоје уопште на форуму а то су ДЈ, дј и ТЈ, тј.
Програмирао сам едитор Флорума да по дифолту користи један од најкомплетнијих јуникод фонтова који имамо данас на интернету, а то је MS Reference Sans Serif.
Када желиш да приредиш неки специфичан текст за Флорум, немој користити његов Едитор, већ Microsoft Word. Одабери у њему наведени фонт, и преко опције Insert > Symbol унеси знакове који ти недостају у основном сету карактера који користиш. Притом, ако се ради о дужим текстовима, уради макрое којима ћеш овај унос знатно убрзати а куцање олакшати. Завршен текст се из Ворда у едитор Флорума преноси са copy/paste. Одређене стилске назнаке у тексту (задебљање, искошена слова, подвучени текст, спуштена или подигнута слива, боје и сл.) могу се унети у текст још док се крчка у Wordu, по одређеним правилима PHP синтаксе, или у самом едитору ...
Што се тиче Пикотове ортографије, поред стандарних знакова из румунске азбуке
ă (мукло а),
î (мукло и, и то у свим деловима речи),
ş (ш),
ţ (ц) ... и других
за специфичне дијалектолошке гласове користи следећа решења:
ĭ за полуглас који се у српском бележи ћириличним ,,ј", али га не примењује доследно (luvaĭ, pĺecaĭ, lăsai ...)
ń за ,,њ",
ĺ за ,,љ",
ś за ,,шј",
ĵ (ј са капицом уместо тачке) за ,,жј" (ź)
(d са тачком изнад) за ,,ђ" и
(t са тачком изнад) за ,,ћ"
dz за африкату ,,ḑ" и
ŭ (можда сам неки знак испустио!).
(Као што видиш, сви се Пикотови знакови могу видети и на Флоруму, само ако се унесу преко Worda!)
О овом Пикотовом начину записивања дијалектолог Раду Флора рекао је следеће:
,,Njegov je sistem fonetske transkripcije ... više podešen za strance nego što bi odgovarao fonetskim realnostima nekog rumunskog govora".
(Radu Flora, Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije, Beograd 1971, str.38)
Флора га је критиковао и због других недоследности, које лако може запазити и сваки писмени Влах из источне Србије ако пажљиво прочита Пикотове записе.
[pdf]http://www.paundurlic.com/pdf/Emil-Picot.pdf[/pdf]
Што се тиче твог питања о ,,царанским" гласовима ,,тј" и ,,дј", ја сам у ,,Сликовници" (у којој сам први пут цитирао такав материјал) користио »t'« i »d'« ... Не знам које ти решење имаш у виду, ако ти се чини погодним ово са ,,апострофом", онда се оно лако може писати управо тако: откуцаш слово и додаш му апостроф (T', t', D', d'), ако имаш неку другу идеју, прегледај фонт MS Reference Sans Serif и види шта тамо има, ја ћу после лако допрограмирати едитор да има и такво ,,дугменце" ... Мада мислим да је најпрактичније решење Word и copy/paste.
Citat: Paun poslato 04.05.2010. 08:10
Програмирао сам едитор Флорума да по дифолту користи један од најкомплетнијих јуникод фонтова који имамо данас на интернету, а то је MS Reference Sans Serif.
Када желиш да приредиш неки специфичан текст за Флорум, немој користити његов Едитор, већ Microsoft Word. Одабери у њему наведени фонт, и преко опције Insert > Symbol унеси знакове који ти недостају у основном сету карактера који користиш. Притом, ако се ради о дужим текстовима, уради макрое којима ћеш овај унос знатно убрзати а куцање олакшати. Завршен текст се из Ворда у едитор Флорума преноси са copy/paste. Одређене стилске назнаке у тексту (задебљање, искошена слова, подвучени текст, спуштена или подигнута слива, боје и сл.) могу се унети у текст још док се крчка у Wordu, по одређеним правилима PHP синтаксе, или у самом едитору ...
Што се тиче Пикотове ортографије, поред стандарних знакова из румунске азбуке
ă (мукло а),
î (мукло и, и то у свим деловима речи),
ş (ш),
ţ (ц) ... и других
за специфичне дијалектолошке гласове користи следећа решења:
ĭ за полуглас који се у српском бележи ћириличним ,,ј", али га не примењује доследно (luvaĭ, pĺecaĭ, lăsai ...)
ń за ,,њ",
ĺ за ,,љ",
ś за ,,шј",
ĵ (ј са капицом уместо тачке) за ,,жј" (ź)
(d са тачком изнад) за ,,ђ" и
(t са тачком изнад) за ,,ћ"
dz за африкату ,,ḑ" и
ŭ (можда сам неки знак испустио!).
(Као што видиш, сви се Пикотови знакови могу видети и на Флоруму, само ако се унесу преко Worda!)
О овом Пикотовом начину записивања дијалектолог Раду Флора рекао је следеће:
,,Njegov je sistem fonetske transkripcije ... više podešen za strance nego što bi odgovarao fonetskim realnostima nekog rumunskog govora".
(Radu Flora, Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije, Beograd 1971, str.38)
Флора га је критиковао и због других недоследности, које лако може запазити и сваки писмени Влах из источне Србије ако пажљиво прочита Пикотове записе.
Што се тиче твог питања о ,,царанским" гласовима ,,тј" и ,,дј", ја сам у ,,Сликовници" (у којој сам први пут цитирао такав материјал) користио »t'« i »d'« ... Не знам које ти решење имаш у виду, ако ти се чини погодним ово са ,,апострофом", онда се оно лако може писати управо тако: откуцаш слово и додаш му апостроф (T', t', D', d'), ако имаш неку другу идеју, прегледај фонт MS Reference Sans Serif и види шта тамо има, ја ћу после лако допрограмирати едитор да има и такво ,,дугменце" ... Мада мислим да је најпрактичније решење Word и copy/paste.
Добро решења која су у то време била актуелна за следеће гласове у застарела, актуелно сада за:
Њ,
њ је
Ń,
ńЉ,
љ је
Ľ,
ľкако у наречјима румунског језика тако и у истрорумунском језику
за
ДЈ,
дј и
ТЈ,
тј једино прихватњиво решење за мене је како румунски дијалектолози записују ове гласове, то ме занима и то бих једино прихватио и употребљавао.
Значи то бих хтео да се убаци у едитор, знакове које румунски дијалектолози користе за ова два гласа.
И још једно питање како се зову ова два гласа?Поред ових гласова дали сам пропустио још неки глас који је присутан у царанском говору а непостоји у књижевном румунском?
Recueil de textes et de traductions publié par les professeurs de l'Ecole des langues orientales vivantes : [publié] à l'occasion du VIIIe congrès international des orientalistes tenu à Stockholm en 1889. Tome 2 / publié par les professeurs de l'Ecole des langues orientales vivantes
E. Leroux (Paris)
1889
Cérémonies religieuses et coutumes des Tchérémisses, par A. DOZON 1
Notice biographique sur Jean et Théodose Zygomalas, par EMILE LEGRAND 67
APPENDICE 149
Sourat per. oupamâ. an malayou. Le livre des proverbes malais, par ARISTIDE MARRE 265
Les débuts de la Compagnie royale de Suède dans l'extrême Orient au XVIIIe siècle, par HENRI CORDIER 301
Inscription gravée sur une stèle élevée dans la salle des exercices militaires de Kiang-Tze (Tibet antérieur), par MAURICE JAMETEL 345
APPENDICE 355
Chants populaires des Roumains de Serbie, publiés par EMILE PICOT 365
Aller à la table des matières
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k5439472f.image.langFR.f000372.tableDesMatieres
ROMÂNII DIN TIMOC
de
Emile Picot In Serbia trăeşte o populaţie românească destul de considerabilă, aşezată între Morava şi Timoc, mai cu seamă în districtele Chiupria, Pojarevaţ, Ţârnareca şi Craina.
Este greu de a cunoaşte cifra exactă a acestei populaţiuni, despre care publicaţiile oficiale a noului regat nu dau nici o informaţie. La 1861, Lejean
1) o evalua la 104.343 de indivizi; la 1868 Kanitz
2) o ridica la 123.000 sufl.; este însă foarte probabil că aceste evaluţiuni astăzi să fie mai prejos de adevăr. In districtul Ţârnareca, creşterea anuală a Românilor — după Milichievici — este de 1.42%. iar în districtul Chiupria de 1,44%.
Nici un călător nu şi-a dat osteneala de a studia pe Românii din Serbia; de aceea astăzi ei sunt încă foarte puţin cunoscuţi. Se ştie doar în mod vag că au venit dela Nord, adică din Valahia, iar nu dela Sud. Ceea ce face dovada acestui lucru este că dialectul vorbit între Morava şi Timoc este aproape identic cu acela vorbit în Mica-Valachie (Muntenia), Locuitorii dela graniţa răsăriteană sunt denumiţi
Ţărani în amintirea
Tării Româneşti, adică Valahiei, de unde sunt originari; ceilalţi se numesc
Inguriani, adică din Ungaria
3), pentru că au venit din Timişul-Banatului.
Locuitorii de pe ţărmul râului Porecica-Reca, se pare că nu cunosc nici pe una, nici pe cealaltă din aceste denumiri. După spusa unuia din informatorii noştri, nu există la dânşii
_______________
1)Ethnographie de la Turquie d'Europe. (Gotha. 1861). 2) Serbien. (Leipzig. 1868). 3) Asupra cuvântului Ingurian, ungurean, care în România adeseori desemnează pe Românii din Transilvania, v: Alecsandri. ,,Poesii Populare". 1886, p. 3.p. 71
nici o tradiţie care să-le lege obârşia de România sau de Ungaria. Se poate pune întrebarea dacă nu cumva se află aşezaţi în aceste ţinuturi încă înainte de venirea unor colonişti de pe ţărmul stâng al Dunării.
Românii din Serbia n'au nici o cultură naţională. Ei nu au nici ziare nici şcoli. Unii dintrînşii vin să-şi caute de lucru în Mica-Valahie ;dar ei, aici, nu se deosebesc de cealaltă populaţie.
La 1878, d. Stoian Novacovici, savantul lingvist care ocupă astăzi postul de ministru al Serbiei la Constantinopole, a binevoit să ne comunice diferite cântece culese de dd. George Dimitrievici şi Svetozar Stoiadinovici din Negotin şi de către o institutoare al cărei nume regretăm că nu-l ştim.
Primii doi culegători cari aparţin unor familii româneşti, n'au învăţat însă niciodată o altă limbă decât cea sârbească; de aceea ei n'au izbutit să reproducă un text românesc decât cu multe pipăiri. Acelaş lucru şi cu institutoarea, care, străină, n'a petrecut în acest ţinut decât un timp oarecare.
Cu tot interesul pe care-l oferă cântecele din Serbia, noi, de aproape zece ani, am ezitat de a le da publicităţii. Aceasta din pricina inconsecvenţelor fonetice care se găsesc aproape la fiecare vers. Nu puteam să luăm asupra noastră sarcina de a le face în mod arbitrar să dispară; credeam că ne vom putea opri pe ţărmul Timocului, şi să primim informaţiunile, care să ne fi permis să completăm pe cele precedente. Speranţele noastre neputându-se realiza, ne hotărîm să publicăm textele noastre aşa cum ne-au fost transmise.
Faptul ce pare a se degaja din aceste texte este că fonetica la Românii din Serbia este aceeaşi cu a Românilor din Mica-Valahie şi din Banat
4). Fenomenul care o domină este
muierea lui
e în
ie şi influenţa acestui fenomen asupra consonantelor
d şi
gh,
t,
l,
n,
j şi
ci care iau sunetul
d (gh),
t (teh),
l (lli),
n (ñi),
j (ş). Aceiaş îndulcire se produce la
e natural ca şi înaintea lui
i.
N'am putea spune totuşi dacă această pronunţare este constantă. Corespondenţii noştri — care sunt imparţiali — scriu când într'un chip, când într'altul; se poate deci ca pronunţarea să varieze, cel puţin dintr'un sat intr'altul.
_______________
4) Vezi Documentele noastre pentru a servi la istoria dialectelor române, extrase din ,,La Revue de linguistique et de philologie comparee. (1872).p. 72
Vocabularul mi se pare să fie acela din Valahia-Mica, cu adăogirea câtorva cuvinte turceşti şi sârbeşti
5).
Printre cântecele pe care le publicăm, piesele de dragoste şi satiră, dictoanele populare şi versurile copilăreşti nu prea au mare importanţă. Cea mai mare parte din aceste bucăţi vin probabil din România. (Acest lucru este sigur pentru Nr. XVII, care nare nici un sens în gura unui locuitor de pe ţărmul drept al Dunării). Este altceva cu bucata curioasă despre ciumă (Nr. XX) şi mai ales despre cântecele care au un caracter istoric. In adevăr, cântecele haiduceşti prezintă o analogie cu compoziţiile de acelaş gen răspândite în Muntenia şi în Moldova; dar istoria celebrului Pazvangi (Pasvan—Oglu) şi a bulucbaşei
6) Stoian aparţin în întregime Serbiei. Pentru lunga baladă publicată sub Nr. XXIV
7), avem două texte unul datorit d-lui Stoiadinovici şi celălalt d-lui Dimitrievici. Aceste două texte nu diferă deloc decât prin detalii fonetice, totuşi, noi ne-am dat osteneala de a scoate la iveală cele mai mici variante ca să arătăm cititorului greutăţile pe care n'am îndrăznit să le tranşăm prin propria noastră autoritate şi spre a-i permite de a-şi face o opinie personală. D-l Al. Odobescu ne-a ajutat, cu o bunăvoinţă pentru care ţinem să-i mulţumim, să transcrim această poemă, pentru care corespondenţii noştri sârbi n'au încercat să separe versurile. El a avut chiar amabilitatea să facă o traducere pe care am reprodus-o în parte.
Ca urmare la balada lui Stoian, am dat două fragmente cu redacţiuni foarte diferite a aceleiaşi bucăţi. Aceste fragmente dovedesc cât de vie este încă amintirea teribilului paşă pe ţărmurile Timocului.
Am completat cântecele relative la Stoian printr'o bucată culeasă în Banatul Timişului de către M. Marienescu; cu toate că pare să fi fost compusă în Serbia: Aga Topalovici, (Nr. XXVII). Această din urmă bucată ne reprezintă pe hai-
_______________
5) M. Milichievici — Cnejevina Sârbia — 1902. citează câteva din cuvintele slave întrebuinţate la Românii din Craina; aproape toate se găsesc şi in România. 6) Bulucbaşa, cuvânt turcesc = cap de ceată (n. tr.). 7) M. Milichevici a cunoscut această baladă din care a dat o versiune sârbească foarte prescurtată. (Cnejevina Sârbia) 1902.p. 73
ducul român ca pe un simplu şef de tâlhari care terorizează întreg ţinutul.
Cântecele istorice pe care le-am grupat, aparţin toate, fie ultimilor ani ai sec. XVIII-lea, fie primului pătrar al acestui secol; ele fac dovada că aşezarea Românilor în Serbia, nu datează cum s'a spus uneori dela aplicarea Regulamentului Organic, în Muntenia, ci se urcă la o epocă mult mai veche
7).
_______________
7) Folclorul ne intrând în cadrul acestei lucrări, ne mulţumim să publicăm numai textul care însoţeşte cântecele publicate de autor. Pe noi ne interesează concluzia la care studierea lor a condus pe autor, şi anume, că ,,aşezarea Românilor în Serbia, nu datează de la aplicarea Regulamentului Organic, ci se urcă la o epocă mult mai veche". (Not. Ed.).p. 74
Cântecele populare ale Românilor din Serbia de Emile Picot /
fragment / traducere din limba franceză de C. Constante /
în Românii din Timoc: vol.1, Bucureşti, 1943, p. 71-74.
CHANTS AMOUREUX.
I
Mîĭ, ciobaňe de la oĭ,
Mîĭ, ciobaňe, miĭ!
Tu n'aĭ grijă nicĭ nevoĭ ;
Tu te culcĭ pă pat de fîn,
5 Cu capu pe muşunoiŭ.
Mîĭ, ciobaňe de la oĭ,
Mută [-ţĭ] stîna către noĭ;
Drage [-mĭ] sînt oiţele.
lubesc [ca] un cioban,
Nu ca coconiţele
10 [Ce-şĭ daŭ suliman].
Picot, Emile. Chants populaires des Roumains de Serbie, E. Leroux, 1889, p. 13.
[...]
Dau un cântec care se cântă câte-odata în Muntenia şi printre
Românii din Timoc, adecă acei cari locuiesc în Serbia :
Bine de tine, păstorule de oi,
Tu n'ai nici griji, nici nevoi ;
Te culci pe-un pat făcut din fân,
Iar capul ţi-l asezi pe-o piatră.
Hai ! păstorule de oi,
Vino cu turmele mai aproape,
Căci îmi plac oile.
Le iubesc ca un cioban,
Iar nu ca fetele,
Care numai se prefac 1.
[...]
_______________
1 Nu înţelegem de unde e originalul. -R.
Unitatea civilisatiei balcanice (după conferinta d-lui Jacques Ancel)
trad. de Milena Iacob, Cuget Clar (http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/-?func=dbin-jump-full&object_id=976804&silo_library=GEN01), Anul I-iu, n-le 25-28. iulie 1928, p. 416.