01. IV 2014
• surśiel — 1. šibljika, suvarak ◊ đi Žuoĭ Marĭ am adunat la surśiaļe đi fuok la morminţ [Klokočevac, zapis . M. Ranđelović] ♦ sin.şîbiĭaļe — šiblje (Rudna Glava) 2. prutić na čunku tkačkog razboja ◊ surśiel, var. svîrśel, bitu đin suvĭeĭkă/sovĭaĭkă
• rum. surceá (-éle), s. f. – Așchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surțel, surțeao, megl. surțǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus ,,creangă" (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat și în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele). Sursa: DER (1958-1966)
• etimologija:
• surcea f. așchie. [Lat. *SURCELLA = SURCULUS]. Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)
Napomena: proveriti na terenu razliku između surśel i sfîrśel.
A fuost kînćik:
Să kuļeźem la surśiaļe
(sa ţîńe minće în Tanda kîći kîta đin ĭel)
• obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=2805 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=2805)
4. IV 2014.
• strînśală ◊ kumnată dă mînă la nuntă în Kobiļa (zapis: Nikola German)
• tuśavină — nevreme ◊ đi la đal vińe o tuśavină mare (Majdanpek, zapis: Mirko Šalarević)
14. IV 2014.
• uzoń ◊ A lălă, kată kum ploaĭe uzoń, tuornă ka ku gaļata! (Dejan Ilić, Vrbnica, Pomoravlje)
• obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=3398 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=3398)
17. V 2014.
• Am avut potkă şă ńevoĭe (Tanda
PÓTCĂ, potce, s. f. (Pop.) 1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ◊ Expr. A da de potcă = a o păți. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter. – Din sl. potŭka. Sursa: DEX98 (1998)
pótcă (-ci), s. f. – 1. Arac, durere subită care, după imaginația populară, este provocată de deochi. – 2. Supărare, necaz, ceartă. – 3. Plantă, Chenopodium murale. – 4. Momîie, pocitanie. – 5. (Trans.) Băț, par. Sl. potŭka ,,luptă" (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 269; Conev 93), cf. pol. potka ,,pagubă". – Der. potcaș, s. m. (viclean, greoi; certăreț, arțăgos); poci (var. înv. potci), vb. (a suci, a îndoi; a deforma; a desfigura, a sluți), cuvînt pe care Iordan, BF, VII, 372, îl consideră anterior lui potcă; poci (var. împocia), vb. (Trans., a pune pari; Bucov., a lega via pe araci); pocie, s. f. (Olt., arac); pocinci, s. m. (Trans., par); pociumb, s. m. (băț, arac), puțin folosit în Munt., probabil rezultat dintr-o contaminare cu carîmb; pociumpos, adj. (grosolan); pocitanie, s. f. (baubau, stîrpitură); pocitor, s. m. (fantomă, duh rău); pocitoare, s. f. (arătare); pocitură, s. f. (durere bruscă, atac; monstru, arătare; duh rău; Trans., țăruș); poceală, s. f. (atac, paralizie, atribuită duhurilor rele numite Sfinte). Sursa: DER (1958-1966)
19. V 2014
♦ rostoguol
• rum. ROSTOGÓL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mișcare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dându-se peste cap. 2. Pantă cu înclinare mare într-o mină, care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire, sub acțiunea greutății proprii. II. S. m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate, păroase și flori albe (Echinops sphaerocephalus). — Et. nec. Cf. rotocol. Sursa: DEX09 (2009)
• kapută ◊ luok înainća strunźi, unđe sa adună uoiļi mulgatuare, şă aşćată să vină la rînd đi muls (Jasikovo) [GPek]; prema iB.5034, str. 113, u Zviždu: "kaputa je mali tor spojen vratnicom za strungu".
• sin. oborĭel Rudna Glava [Por.], Isakovo [Pom.]
• za Jasikovo, vidi legendu o čičku:
http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/kn_celarec.php?action=upd&id=164 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/kn_celarec.php?action=upd&id=164)
• rum. oborél, oboréle, s.n. (reg.) obor mic, ţarc. Sursa: DAR (2002)
19. VI 2014
• puļa ◊ vińe puļa şî suļa (Rudna Glava)
• ńimeńa — (zast.) niko (Blizna)
• suļa ◊ suļa s-a ḑîs la uom mare (Blizna)
• mîrşau ◊ mîrşau ĭe zapadă mikă, pin kare uoiļi rîkîĭe ku piśuariļi đinainće, şî paskă ĭarbă (Olgica Trailović, Blizna)
21. VI 2014.
• gļimpă ◊ ma gļimpă-n gît — grebe me u grlu (Blizna)
22. VI 2014.
• tarît ◊ pomînt tarît ĭe pomînt fîr dă ĭarbă, pomînt guol ◊ nu şću dă śe ļivađa pră kuastă a-nśeput a tarî, kînd n-a paskuto uoĭļi (Sige) [Hom.]
• var. tîrît ◊ a batut pĭatra, a tîrît grîu tuot ◊ aĭ tunat pista puoś, şî mĭ-aĭ tîrît paşćuńa (Tanda)
• rîĭeḑa — nervirati se ◊ mi s-a strîkat karu, şî ma rîĭeḑ pi lînga ĭel, pănă n-ažunźe maĭsturu (Tanda) [Por.]
• înfereka — okovati
Veḑ Novak śe făśa:
Sparźe o uşă, sparźe duaoă,
Kînd a sparto pĭ-a đi nuaoă:
Akolo Gruĭa ļegat,
Baş ļegat, înferekat.
(Iz pesma Gruĭa lu Novak, pevao Dragi Dimitrijević Krčoba, Slatina, Bor)
Vidi: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/kn_celarec.php?action=upd&id=202 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/kn_celarec.php?action=upd&id=202)
• rum. înferecát, -ă, adj. – Încuiat, închis; înveregat, plin de inele și verigi de fier: ,,Cu fluieru-nferecat" (Calendar 1980: 5). – Din înfereca (din fier < lat. ferrum) + -at. Sursa: DRAM (2011)
• Obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=1753 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=1753)
26. VI 2014.
• ńimeńa (zast.) — niko ♦ var. ńima (Blizna) [Por.]
• rum. NÍMENEA pron. neg. v. nimeni. Sursa: DEX98 (1998)
nímeni (vest), nímenea și -rea (est.; ea dift.) pron. negativ m. sing., gen. al nimănúĭ și -rúĭ saŭ al lu nim- (vrom. némene[a] și neme, d. lat. nêmo, némisis, din ne, nu și hômo, hôminis, om; it. [Pistoia] nimo, cors. nimu, sard. nemus. Nimerea e un rest de rotacizm ca și oamerĭ îld. oamenĭ). Nicĭ un om: nimenĭ nu e absolut fericit. – Vechĭ și nimene, nimenile(a), nimerile(a), nimele(a). Azĭ (maĭ rar) și níme(a), în Banat și Olt. nima. Gen. vechĭ și nimunúĭ, -urúĭ, -ulúĭ și -ălúĭ. Azĭ (Munt. vest) și nimuluĭ. Sursa: Scriban (1939)
01. VII 2014.
• tuofļa, tofloguos ? izraz vezan za obuću i odeću (Blizna, R. Glava)
• gaină tofloguasă — kokoška gaćanka, petao gaćan; golub gaćan
• rum. tóflă s.f. (reg.) cizmă sau opincă ruptă. Sursa: DAR (2002)
6. VII 2014.
• ţîrnuoĭ ◊ pĭesîk ku praşînă ku tuot (Blizna, R. Glava)
• garduş ◊ luok îngrađit đi puĭ (Blizna, R. Glava)
• strîžńikă ◊ ĭapă naltă şî uskată (da sa ḑîśe şî đu muĭare)
• rum. strâjníc, strấjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec. Sursa: DAR (2002)
• strižńika ńevĭerńika (iz bajalice, ona koja baca čini) < ? striga, strgoi
• rum. strî́jnic, -ă s. (vsl. strižĭnikŭ, tuns; rus. strigúnŭ, strîjnic. V. strigă 2). Mold. Ban. Cîrlan, mînz (orĭ mînză) de 1-2 anĭ (căruĭa i s'a tuns coama). – Și strîșnic și strujnic. V. noaten. Sursa: Scriban (1939)
• pîrvaļiĭe ◊ luoku kare sa mîtuart în avļiĭe (Blizna, R. Glava)
• krîkńi — pisnuti, zucnuti ◊ n-am kućeḑat să krîkńesk đi muma (Bizna, R. Glava) [Por.]
• rum. CRÂCNÍ, crâcnésc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcţii negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemenţă, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni. Sursa: DEX09 (2009)
• Obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?id=4292 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?id=4292)
• da ♦ (skr.) dadă ◊ bun am trait ku da Ļena ◊ da Ļena fuost ku doļ ań măĭ mare (Blzna, R. Glava)
• rusoļi ◊ s-a rusoļit opinśiļi, s-a žumuļit ... — odrati, očerupati (Blizna, R. Glava)
• rum. rosolésc, V. rasolesc.
Sursa: Scriban (1939)
rasolésc v. tr. (d. rasol). Termin un lucru răpede [!] și prost. Scurg de banĭ saŭ de avere, ĭaŭ toțĭ baniĭ la joc, decavez: l-a rasolit la cărțĭ. – În est rosolesc (din răsolesc). Sursa: Scriban (1939)
• ĭakă, ĭakîta ◊ iĭ ĭakîta veńiră, şî ma luvară (Blizna, R. Glava)
• rum. IÁCĂTĂ interj. v. iacă1. Sursa: DEX09 (2009)
2) ĭáca și (rar) ĭácă și (ob.) ĭacătă, interj. (sîrb. jako, acuma, îndată. Ĭacătă e infl. de ĭată [care vine d. alb. ĭate, vsl. sîrb. bg. eto], care e sin. cu ĭacă, dar nu se maĭ aude azĭ). Vezi, na, uĭte-te: ĭaca doĭ francĭ, ĭacătă-l, ĭacăt-o, ĭaca-țĭ francu (na francu tăŭ); ĭaca na, poftim, ĭa uĭtați-vă (la o surpriză, la o primejdie)! Ĭaca așa, ĭac´așa, așa! ĭaca´ndată, îndată, chear [!] acuma (voĭ face ce vreĭ ș. a.). Sursa: Scriban (1939)
Zapis iz Osnića
U Osniću ĭakă znači - evo, eno:
Skuaće, mumă, turta,
Ĭakă vińe nunta.
Kuaptă, ńidokuaptă,
Rasă, ńidorasă,
Kă tunară-n kasă.
Să şadă la masă....
Ovo su stihovi iz pesme kojom su žene u mladinoj kući čekale dolazak mladoženje sa svatovima da odvedu mladu. (Zapis: F. Paunjelović)
• obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=3308
07. VII 2014.
• đ-aļi ◊ (u izr.) am dus đ-aļi ļamńe, đ-aļi ļamńe — donela sam mnogo drva, mnogo drva (Blizna, R. Glava)
• furńikă ◊ ĭel vorbĭaşće, da miĭe îm furńikă karńa (Blizna, R. Glava)
• rum. FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. ,,de") A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele. – Lat. formicare. Sursa: DEX09 (2009)
• Obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=2247 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=2247)
19. VII 2014.
• şnalţîk [akc. şnalţîk] — (tehn.) nareznik ◊ dăm şnalţîku sî trag şaĭtăĭ đi burnă — daj mi nareznik, da narežem navoj na matici (Tanda), Paun Ilić ♦ Rudna Glava: nepoznato [Por.]
• burnă — (tehn.) matica, šraf (Tanda), Paun Ilić ♦ sin. nukă (Rudna Glava) L. Durlić [Por.]
• şaĭtăĭ — (tehn.) navoj, gvint ◊ s-a piļit şaĭtăĭ-ļi la burnă, îm trăbe şnalţîku să ļi protrag (Tanda) P. Ilić (Rudna GLava) Lazar Durlić [Por.]
• tînžală — (tehn.) klipnjača (Rudna Glava) L. Durlić [Por.]
• piftalak — (orn.) slepi miš (Korbovo) Tihan Matasarević [Dun.]
• Ćerlău Lulă — (antr.) nadimak čoveka iz Kobilja, inf. Žika Makuljević
21. VII 2014
• klop — prljava voda koja ostaje po ispiranju veša
Prăsta kîmpu al požorît
Trĭaśe śuta požorîtă (dă muĭerĭ *)
Prăsta kîmpu al požorît
Trĭaśe śerbu înpotkovit (dă uamiń **)
Şî aĭ pļekat ć-aĭ zuĭtat
Să samiń tu busuĭok,
Şî să-l puń în vatra dă fok,
Şî să-l uḑ tu ku un klop.***)
Ĭarba rîsarit,
Pik dă śare va pika,
Lumanarĭa sa aprinđa,
Raĭu luĭ sa dăškiđa
*) uvarijanti u kojoj se peva pokojnoj ženi
**) u varijanti za ispraćaj pokojnog muškarca
***) (klop – apa śe ramîńe kînd ļimpeḑăşć ţuaļiļi (tumačenje kazivača)
Odlomak iz terenskog zapisa "petrekature" u Češljevoj Bari 10. VII 2005, kaz. Dragoslava Stanojević (r. 1934)
• rum. crop n., pl. inuz. urĭ (vsl. kropŭ, de unde și rus. dial. okróp, apă clocotită. V. uncrop, în- și o-cropesc). Rar. A da în crop, a da în fert [!], a da în undă, a începe să clocotească. – Și crob (Tut.). Sursa: Scriban (1939)
• obrađeno http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?id=3685 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?id=3685) (1. II 2016)
22. VII 2014.
• pomenaş — gost koji dolazi na pomanu i donosi darove, da bi ih preko pokojnika kome se daća priređuje, poslao umrlima iz svoje porodice (Aljudovo, Malo Crniće)
• Obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=3476 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=3476)
• nînkă — još ne ◊ nînkă n-a veńit (Aljudovo) ♦ / nu + înkă
• Obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=3683 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=3683)
• svîrk — 1. svrk, bradavica na dojci • var. svîrśel, svîrkuļec, svîrkuş 2. sisa kod životinja koje imaju malo, skriveno vime: krmača, kučka, mačka ◊ un purśel n-are svîrk, şî nu puaće sî sugă //F. Paunjelović, Osnić
26. VII 2014.
• strîmatură ◊ kićiţă đi lînă fărbuită, ku kare sa kićaşće prunu şî kruśa lu al muort (Blizna, R. Glava, Mikica Ranđelović)
• rum. STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă şi vopsită în diferite culori, folosită la ţară la ţesut, la cusut şi la brodat. 2. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură. Sursa: DEX98 (1998)
STRÁMĂ, strame, s. f. (Reg.) Fir destrămat dintr-o ţesătură; destrămătură, strămătură. – Et. nec. Cf. destrăma. Sursa: DEX98 (1998)
03. VIII 2014.
• okańer — vrsta igle za ručni rad ◊ kukiţă mare, đi ļemn, đi fakut la manuş or la śarapĭ gruoş đi ĭarnă (Olgica Trailović, Blizna, R. Glava) [Por.]
• rum. ? TOCĂNÉR s. v. făcăleţ. Sursa: Sinonime (2002)
FĂCĂLÉŢ, făcăleţe, s. n. Băţ gros şi neted, întrebuinţat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán. Sursa: DEX09 (2009)
• Vlaşka, sat rumîńesk lînga Ćupriĭa ◊ Vloşkan, uom đin Vlaşka (mn. Vloşkań) ◊ Vloşkană, muĭarĭa đin Vlaşka (inf. Mirjana Filipović) [Mor.]
03. VIII 2014.
ZAPISI IZ KORBOVA
Kukurigu, Manda
S-a măritat Sanda
Dupa čińe, čińe
Dupa maračińe,
Dupa al măĭ mik
Kă ĭe măĭ voĭńik
Dupa al măĭ mare
Kă-ĭ ku toba în spinare
* * *
Ĭeu ma mir şi m-a sokot
Kum sa suĭe mîţa-n pod,
Kum nu kađe đe pe skară,
Kum nu kađe žos să moară?
Pesme koje su se recitovale deci.
Zapis po kazivanu majke Stanke, zvane "Stanka alu Grama", Tihan Matasarević
• sokot ◊ Ĭeu ma mir şi m-a sokot
07. VIII 2014
• kuorb — gavran ◊ ńegru kuorb — gavransko crno (boja) (O. Trailović, zap. L. Durlić, Blizna, R. Glava)
• rum. corb (córbi), s. m. – 1. Pasăre din familia corvidelor, cu pene negre, ciocul și picioarele puternice (Corvus corax). – 2. Poreclă dată țiganilor, sau cailor ori cîinilor negri. – 3. Pește de mare (Corvina nigra). – 4. Varietate de struguri. – Mr. corbu, megl., istr. corb. Lat. corvus (Pușcariu 393; REW 2269; DAR); cf. it. corvo, prov. corp, v. fr., cat. corb (fr. corbeau), sp. cuervo. – Der. corbiță, s. f. (cioară); corbos, adj. (negru); corbiu, adj. (negru); corban, adj. (negru); corbească, s. f. (varietate de de struguri); corbăi, vb. (a croncăni); și numeroase dim., folosite ca nume de animale domestice. Din rom. provine ngr. ϰόρμπου ,,negru" (Meyer, Neugr. St., II, 75; Murnu, Lehnw., 29; Hoeg 177), și probabil alb. korp ,,corb." Sursa: DER (1958-1966)
• rum. CRONCÁN, croncani, s. m. (Reg.) Corb. – Cronc + suf. -an. Sursa: DEX09 (2009)
croncan m. puiu de corb. [Onomatopee, după strigătul pasării cronc!].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)
6. IX 2014
• şuĭeće (mn. şuĭeţ) ◊ grasun, ńiś gras, đi taĭat, ńiś slab (Paun. Ilić, Tanda)
22. XI 2014.
priguruĭ – (ornit.) pčelarica (s. Rečica, Stig, zapis Jenić)
http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?action=upd&id=2313
prigorúie, prigorúie, s.f. (reg.) 1. prigoare, albinărel, ploier. 2. viespar. Sursa: DAR (2002)
rum. paralele:
PRIGOÁRE s. f. v. prigorie. Sursa: DEX09 (2009)
prigoáre (prigóri), s. f. – 1. Albinărel (Merops apiaster). – 2. Gușă-roșie (Rubecula familiaris). – Var. prigor(ie), Banat prigoruie, prihor. Gr. πρηγορῶν ,,gușă"; gușă-roșie are gușa de altă culoare decît restul penelor. Se consideră în general că este vorba de un der. de la a prigori ,,a (se) pîrli", datorită culorii aprinse a penajului (Tiktin; Candrea; Scriban); însă cel al albinărelului este destul de variat.
Sursa: DER (1958-1966)
prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)
prigoáre f., pl. orĭ (d. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La început, prigoare însemna ,,arsură, aprindere", apoĭ, din cauza penelor roșiĭ, s´a numit așa și pasărea). O pasăre (numită și albinărel) de mărimea merleĭ, cu penele roșiĭ, verzĭ, galbene și altfel și care mănîncă albine (merops apiaster). – Și prigórie: o prigorie țîrîĭa în înălțime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); și prigór și prihór. V. vĭespar. Sursa: Scriban (1939)
7. XII 2014.
şukĭat — šašav, blesav
şukĭatură — šašavko, blesavko (Rudna Glava, [Por.]
♦ rum. ȘUCHEÁT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, descreierat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nebun, nerușinat, pervertit, smintit, stricat, țicnit, vicios, zănatic, zăpăcit, zurliu. Sursa: Sinonime (2002)
ȘUCHEÁT, -Ă, șuchiați, -te, adj. (Reg.) Deșucheat. – Din magh. süket. Sursa: DEX09 (2009)
29. XI 2014.
• pusta ◊ nuĭe ńima, pusta ◊ duśaćaĭ pusta!
• pustîń, -e ◊ s-a dus tuoţ, a ramas kasa pustîńe
• pustîşag ...
Uđirĭa pustîń [lu kutare] kîrpa đin kap!
Uđirĭa pustîń [lu kutare] păru đin kap, sî sa răsuśaskă pi dupa spiń! (kaz. Paun Ilić, Tanda)
◊ Obrađeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?id=3970 (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/celarec.php?id=3970)
17. XII 2014.
• puf, pufă ◊ pufă ĭe mînkare fakută đin turtă rîaśe ku brînḑă [Marija Šalarević, Blizna, R. Glava]
◊ Tanda: puf, sa faśe đin malaĭ, sa rupe un kuodru şă sa friźe în ćigańe, ku brînḑă (P. Ilić)
(https://forum.paundurlic.com/proxy.php?request=http%3A%2F%2Fwww.paundurlic.com%2Fimg%2Fpufa.jpg&hash=ee36f7dc7163054ca25a1f0140de1c01d7d67362)
• skalan, mn. skalań ◊ skalan đi kukuruḑ sînt duauă druź ļegaće ku gižîļi unu đi altu (Blizna)
srp. vešovka (dolina Peka, Braničevo)
♦ rum. scălán, scăláne, s.n. (reg.) 1. ciorchine. 2. șir, rând. 3. ghirlandă de cireșe. 4. legătură din doi știuleți de porumb pentru sămânță (despănușați). 5. (la pl.) ciucurași de metal puși de femeile bătrâne în conci. Sursa: DAR (2002)
(https://forum.paundurlic.com/proxy.php?request=http%3A%2F%2Fwww.paundurlic.com%2Fimg%2Fskalan.jpg&hash=35f62364c94f22edf4ffaa9de763ac9f61e7a572)
Pi sļikă: skalan đi kukuruḑ optak (foto Durlić)
♦ obradjeno: http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/pretraga-rezultat.php?go (http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik/pretraga-rezultat.php?go)
22. XII 2014
• gruot ◊ adunatura păsîrilor sa kĭamă pîlk, da kînd s-adună lumĭa ḑîś kă s-adunat un gruot đi lumĭe
• grou ◊ gruot đi lumĭe mĭarźe grou pi lînga ćińe (Paun Ilić, Tanda)
23. XII 2014.
• ureḑa, urĭeḑ (gl.) — klicati, vikati; podvriskivati; dovikivati, dozivati ◊ žukatuori urĭaḑă-n uoră — igraći podvriskuju u kolu ◊ kînd ažunź la buotu krakuluĭ, urĭaḑî-ma sî pļek — kad dođeš na ćuvik, vikni me, da krenem (Rudna Glava, Tanda, Topla) ♦ sin. kioća < lat. orare
• rum. urá (-réz, át), vb. – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoționa, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. Lat. ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Șeineanu, Semasiol., 86; Pușcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), cf. it. orare, prov., cat., sp., port. orar, v. fr. orer, alb. ureum, uron (Philippide, I, 649). – Der. urăciune, s. f. (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), cf. orație; urat, s. n. (felicitare); urător, s. m. (persoană care umblă cu uratul); urătură, s. f. (formulă de felicitare cîntată); urări, s. f. pl. (panglici multicolore cu care se împodobește căciulița tinerilor morți) în Munt. Sursa: DER (1958-1966)
• prşoća (prşoćesk) (gl.) — (o)prljiti, ofrlje peći nešto na vatri; (fig.) ofrlje uraditi nešto ◊ n-avusăĭ kînd să-l frig, numa-l pîrşoćiĭ kîta pin spuḑă — nisam imao kad da ga ispečem, nego sam ga samo malo oprljio na žaru (Tanda, Rudna Glava)
• praşî (praşîăsk) (gl.) — okopavati; prašiti; prvo okopavanje kukuruza • sin. tîrsî (tîrsîăsk) (Rudna Glava, Tanda)
• rum. PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti.
• înşala (înşaļeḑ) (gl.) — 1. osedlati; staviti nekome sedlo 2. (fig.) zajahati nekom na grbaču, uzeti ga potpuno pod svoje; opteretiti nekoga teškim i dugotrajnim problemima (Porečka Reka)
• rum. ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare. Sursa: DEX09 (2009)
• ļinsu-proļinsu — ◊ uom ku doă fĭaţă — dvoličan čovek; (Tanda)
• ļinsu-proļinsu, s-a vaḑut fundinsu (đin povasta ku soriţa-vulpiţa) (Blizna)
• voma (vomĭeḑ) (gl.) — 1. povraćati 2. rasipati se ◊ s-a pus durĭarĭa la burtă, şî ma-m vomat tuot ◊ sa vuamîĭe gĭemu (Rudna Glava, Blizna, zapis: Mikica Radnjelović
• rum. VOMÁ, vomez, vb. I. Tranz. A vomita, a vărsa, a borî. – Din fr. vomir. Cf. lat. vomere. Sursa: DEX09 (2009)
25. XII 2014.
• sîmińikariţă / sămińikariţă (Tanda) • smikariţă (Rudna Glava) — sitničarnica ◊ muĭerĭ đi la Kraĭna kare în vrĭamĭa đi tuns uoĭļi a mĭers đi la kasă la kasă, ş-a skimbat marfă in tuot fĭeļu pi lînă
• ? rum. SMICĂRÁIE s. v. bucățică, fărâmă, pic. Sursa: Sinonime (2002)
• SMICĂRÁIE s. f. Bucată, fragment. (din smâc1) Sursa: DER (1958-1966)
• SMICĂRÚIE s. f. (Trans., Var.) Smicăraie. (din smâc1) Sursa: DER (1958-1966)
28. XII 2014.
• surdomaş — crvi
• rum. surdomáș și surdu- m. (sîrb. srdomasi. GrS. 1937, 280). Olt. Un fel de verme solzos care trăĭește pin făină (tenebrio molitor). Pl. Un fel de eczemă (solzĭ) în capu pruncilor pe care babele zic c'o vindecă ucizînd un șurdumaș pe creștetu prunculuĭ. – În Ban. strădomáș. V. molete 1. Sursa: Scriban (1939)
2. I 2015.
• strîmatură — obojena vunena kićanka na pogrebnoj šljivi (Tanda)
15. I 2015.
• tăńikĭao, mn. tăńikĭaļe — 1. alka, beočug; okrugao kovani predmet ◊ kovaśu baće la tăńikĭaļe — kovač kuje alke (Tanda, P. Ilić) 2. lim, pleh (B. Paunović, Tanda 3. pleh, lim ◊ ļingură đe tăńikao — limena kašika (Krivelj, D. Dragić) 4. mali metalni sud, konzerva (Topla, Lj. Petrović) ♦ dij. var. tuńekĭao (Blizna, L. Durlić)
• kovinćir (Osnić, F. Paunjelović) ♦ var. kovîlćir (Lj. Petrović, Topla, B. Paunović, Tanda) — krov
20. I 2015
• kiluom ◊ kiluomu ĭe sakure fara barb(ă) (P. Ilić, Tanda)
• rum. chilóm (http://dexonline.ro/definitie/chil%C3%B3m) n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ. Sursa: Scriban (1939)
(https://forum.paundurlic.com/proxy.php?request=http%3A%2F%2Fwww.paundurlic.com%2Fimg%2Fkilom4.jpg&hash=271ee27e2612b5456c390e323041853123fd1562)
12. III 2015.
• înśumarît ◊ vrĭamĭa ĭe înśumarîtă, rîa ka śuma (B. Paunović, R. Glava)
15. VII 2015
• trăkăĭtuare — trakalica ? ◊ uĭkî-mĭu avut pi koļibă atîrnată o trăkăĭtuare, să spomînće uļi, să nu vină în gaiń (B. Paunović)
• skîrţaĭkă — čegrtaljka ◊ skîrţaĭkă faśa parinţî la kopiĭ ka o žukariĭe (Isti)
• tokaĭală ◊ trakalica za plašenje ptica u Jasikovu (Gornji Pek, kaz. Raja Petković)
17. VII 2015
• topuor — sekirče ◊ (izreka) Ma skulaĭ, ama fusăĭ atîta đe ustańit đe iĭ măĭ fakuĭ un topuor! (=măĭ durmiĭ o partiĭe, un vrau). (Kaz. B. Paunović, čuo u Tandi) ◊ sa ḑîśe kă sa faśe kîći un "topuor" şî la mînkare, şî la ođină (Lj. Petrović, Topla)